Sud-Est Production lanseaza colectia "Mari actori romani". Primul CD din colectie este intitulat "Fluture in lesa de aur" si il are drept protagonist pe Mircea Albulescu.  

CD-ul este o piesa de teatru realizata cu ajutorul mijloacelor moderne de sunet, un “one man show”, nu un simplu monolog, ci un recital dinamic. “Mari actori romani” este un proiect dedicat artei, o opera fara precedent si reprezinta o colectie de voci si talente inestimabile, emblematice pentru Romania, care au pus amprenta pe istoria teatrului autohton. 

Ideea s-a nascut din necesitatea de a pune in valoare cariere remarcabile; de a arata publicului arta romaneasca de calitate. Proiectul “Mari actori romani” isi propune sa aduca in atentia oamenilor in afara de talentul scenic si latura umana, poate prea putin vazuta, a acestor mari artisti, sa demonstreze ca si in Romania anului 2009 cultura adevarata este respectata si poate vinde. De asemenea, colectia va duce in fata publicului larg o noua forma de exprimare artistica si va arata si celor tineri ce inseamna cu adevarat un mare actor.

„De fiecare dată când vei pleca de acasă……vei simţi în spatele tău o privire dezaprobatoare care te va striga să vii înapoi! Şi chiar atunci când vei fi departe, vei simţi întotdeauna atingerea zgărzii pe ceafa ta.” În universul strâmt ca un pântec, dar ocrotitor, al familiei, delicatul Jaromil, veşnicul debutant – poet de sorginte apolinică, e tratat ca un zeu. Stă însăşi mama lui de veghe ca acest tratament să nu sufere fisură. Nu aşteaptă ea mare lucru în schimb: doar ca fiul ei să nu încerce să rupă lesa; să nu cumva să o părăsească pentru altă femeie, pentru o altă viaţă.

Pământeasca iubire dintre mamă şi maculata ei concepţiune (cât l-a purtat în trup, femeia a căzut pradă unei pasiuni pentru bustul frumosului Apollo – zeul luminii şi al artelor, sperând ca odrasla ei să-i semene) nu se perpetuează fără sacrificii. La cererea expresă a fiului – deosebit de principial, atunci când venea vorba deirepetabilitatea gesturilor unei mari iubiri: aceea pentru tatăl lui – mama renunţă în chinuri la amantul ei, un pictor suprarealist, nu cu totul văduvit de talent; singurul care reuşise să-i sesizeze şi să-i utilizeze în înalte scopuri artistice inima, lăuntrul, şi să o ajute să-şi accepte oareşicât pântecul urâţit în urma naşterii. La rândul său, mama, cum arătam mai sus, are grijă să se reasigure, de câte ori este nevoie, că, odatămaturizat, „fiul ei a fost şi a rămas al ei; nici femeile, nici lumea n-au reuşit să i-l ia” – acesta fiind tributul fiului.

Saptamina aceasta, de Sfantului Nicolae, Editura Polirom publica Cele mai frumoase basme spaniole, o selectie de basme pentru copii realizata de Jose Maria Guelbenzu, cu o traducere semnata de Ileana Scipione si cu ilustratii de Carmen Parii.

Basmele spaniole ne introduc intr-o lume fascinanta, populata de pitici si spiridusi, unde animalele vorbesc, un om sarman poate deveni cu usurinta rege si oricine poate calatori in lumea de dincolo. Aici sfintii coboara adesea pe pamint si-i pun la incercare pe oameni, leii si vulturii ii ajuta pe viteji in ispravile lor, iar printesele vrajite isi asteapta in palate de cristal alesul inimii. Sinteti gata sa faceti cunostinta cu Fluturasa maritata cu un soricel, cu cei sapte iepuri albi vrajiti, cu Printesa adormita, cu broscuta care se casatoreste cu un print si cu regina prefacuta in statuie de marmura?

Selectia de basme spaniole reprezinta cea de-a treia aparitie editoriala din seria „Cele mai frumoase basme”, initiata de Editura Polirom in 2007, in cadrul careia au mai aparut: Cele mai frumoase basme rusesti si Cele mai frumoase basme bengaleze.

O neglijenta birocratica a facut ca in acest an concursul de proiecte organizat de Centrul National al Cinematografiei (CNC) sa nu mai aiba loc. CNC spune ca situatia nu e dramatica si ca in 2010 vor avea premiera cel putin 15 lungmetraje. Intreruperea in finantarea filmelor va incepe sa se simta peste doi ani, lucru care ii ingrijoreaza pe producatori.

Functionarii de la CNC au uitat sa trimita la timp schema pentru ajutorul de stat la Uniunea Europeana de la Bruxelles, intelegerea cu UE pentru ajutorul de stat pana in 2014 fiind esentiala pentru organizarea concursului de finantare a proiectelor. Eugen Serbanescu, directorul general al CNC, spune ca bani ar fi fost pentru organizarea concursului - vreo 7 milioane de euro -, dar ca acestia vor fi reportati pe anul viitor.

Ambiguitate – e cuvantul pe care jurnalistii l-au folosit cel mai des la conferinta de presa de lansare a filmului „Cealalta Irina”, debutul in lungmetraj al lui Andrei Gruzsniczki. Mai corect ar fi „andiguitate”, pentru ca filmul ii aduce lui Andi Vasluianu primul rol principal. Actorul duce pe umeri cele 90 de minute intr-un rol, am putea spune, de contre-emploi. Nici regizorul nu credea initial ca-l poate face... 

Aurel e un baiat de treaba si linistit. Face dupa cum zice sotia, dupa cum zice socrul, dupa cum zice cumnata. De fapt, e cam papa-lapte. Cand sotia decide sa plece in Egipt „cu serviciul”, nu se pune de-a curmezisul. Cand ea se intoarce si decide sa cumpere o masina de spalat vase, nu obiecteaza, desi spune cu voce stinsa ca e o cheltuiala in plus si ca le-ar putea spala el. Dar cand sotia pleaca din nou si revine intr-un sicriu, baiatul cuminte de pana atunci incepe sa se schimbe.

La 28 noiembrie s-au implinit sase ani de la trecerea in eternitate a cantorului si muzicologului maramuresan Abraham Adler, primul care a promovat muzica liturgica evreiasca in salile de concert. Acesta s-a nascut in 1916 in Sarasau intr-o familie de evrei: tatal, Samuel Adler a fost medicul veterinar al localitatilor Iapa, Sarasau si Campulung la Tisa, mama fiind verisoara cu Elie Wiesel. Dupa scoala elementara (heder) urmata in satul natal, in anul 1928 se muta cu familia la Sighet, unde urmeaza yeshiva (gimnaziu si liceu evreiesc) si paralel studiaza canto cu profesorul Mendel Hoerer, cantorul prim al Marii Sinagogi Ortodoxe. Talent muzical de exceptie, la varsta de 20 de ani pleaca la Cernauti pentru a studia cu o somitate a vremii, muzicianul Pinchas Spektor. Pentru a se putea intretine, se angajeaza garderobier la Teatrul Evreiesc si canta in corurile din localitate. Dupa efectuarea stagiului militar in armata romana, in 1940 se intoarce la Sighet si ocupa functia de cantor al Marii Sinagogi. Alaturi de alti tineri evrei, la 10 iunie 1942 este dus la batalionul de munca fortata apoi in lagarul de prizonieri de langa Stalingrad: urmeaza Siberia si lagarul de prizioneri din Azerbaidjan de unde este eliberat grav bolnav in anul 1948.

Apararea lui Galilei este un eseu care te poate face sa te indragostesti de Paler. Una dintre cartile a carei profunzime te face sa te gandesti ore intregi la fiecare paragraf. In mod neasteptat pentru un scriitor, meritul lui Octavian Paler nu este acela ca stie sa spuna lucrurile astfel incat sa le faca mai frumoase decat sunt, ci acela ca reuseste sa isi explice, sa puna in cuvinte, lucruri pe care toti le gandim, toti le simtim. Nu toti il vor inghiti pe Paler, dar cei carora le plac jocurile de cuvinte, cei care mediteaza frecvent asupra lucrurilor marunte din viata, cei care pretuiesc cu adevarat fiecare secunda pe care o petrec traind, vor fi impresionati de adancimea gandirii sale.

Apararea lui Galilei este o carte aparuta in 1978 (atunci cand Paler avea 50 de ani) si reeditata (cu mici adaugiri/modificari), 20 de ani mai tarziu. Sunt peste 200 de pagini de dialog, un dialog imaginar intre autor si Galileo Galilei. De ce Galileo Galilei? Pentru ca el a fost o persoana respectata, un geniu, care ajunsese la un moment dat sa poata demonstra faptul ca pamantul se invarteste, iar Inchizitiei nu i-a placut acest lucru. Drept urmare, pentru a evita sa fie ars pe rug, Galilei a fost nevoit (sau nu!, in opinia unora) sa abjure, sa “recunoasca” fortat ca a gresit si ca Inchizitia a avut, ca intotdeauna, dreptate. (Dupa momentul abjurarii, Galilei rosteste celebrele cuvinte “eppur si muove”- si totusi, se misca). Dupa ce abjura, Galilei este trimis intr-un mini-exil, intr-un loc in care poate sa se plimbe liber intr-un anumit perimetru dar nu are voie sa aiba vizitatori iar acesta este locul in care el isi traieste ultima perioada a vietii.

Trăim într-o perioadă caracterizată printr-o dinamică deosebită în toate domeniile, în plină restructurare şi sincronizare a învăţământului românesc cu cel european. De câţiva ani încoace, se vorbeşte tot mai insistent despre o „criză a lecturii” care atinge societatea şi şcoala românească. Nu este, însă, o criză specific românească. Ea există pe plan internaţional şi este combătută, cu toate forţele, de mulţi ani deja, în America de Nord, dar şi în majoritatea ţărilor Europei Occidentale. Încă din anii `80, de exemplu, în Franţa există numeroase asociaţii, programe educative şi culturale la nivel naţional, create în sprijinul promovării literaturii şi dezvoltării plăcerii lecturii în rândul tinerilor.

 Preocupaţi de soarta lecturii - şi considerând că este de datoria şcolii şi a profesorului de română de a găsi puntea de comunicare prin care să cultive plăcerea de a citi – s-a creat un parteneriat educaţional prin care se încercă să se conştientizeze elevii şi părinţii de importanţa, plăcerea  şi frumuseţea lecturii.

Activitati:

1. Intâlnirea părinţilor, a invitaţilor cu cerchiştii de la Lecturiadă şi elevii de la Excelenţã – Sighet  - 4 Decembrie, ora 14, Sala Radio

2. Întâlnire la Librăria Luceafărul cu doi  invitaţi „devoratori” de carte - surpriza!!!; lansarea concursului „AI CARTE...AI PARTE neriat” cu premiu.

3. Ora de literatură la Biblioteca Municipală "Laurenţiu Ulici". Printre rafturile bibliotecii, întâlnire cu o bibliotecară.