La editura Herald in colectia Himalaya, a aparut de curand volumul Milarepa semnata de marele yoghin tibetan de Rechung Dorje Tagpa. Cartea celor o mie de cuvinte sau Jetsün-Kahbum este povestea vietii si faptelor lui Milarepa, cel mai de seama yoghin al Tibetului si totodata unul dintre cei patru discipoli de frunte ai lui Marpa Traducatorul.

      Scrisa acum opt sute de ani de catre Rechung Dorje Tagpa, biografia lui Milarepa frapeaza prin simplitate si claritate, fiind considerata una din scrierile sacre  ale Orientului si cartea fundamentala a Scolii Kargyütpa. In Tibet, Jetsün-Kahbum poseda rara calitate de a fi pretuita atat de clasele literate si invatate, cat si de oamenii obisnuiti; ea nareaza viata celui mai indragit personaj tibetan, socotit deopotriva ascet ideal si renumit poet si autor de cantece. Legendele tesute in decursul timpului in jurul figurii lui Milarepa ne redau mai ales un om ce a fost incercat de mic de necazuri si suferinta, s-a dedicat practicilor magice pentru a se razbuna pe cei care au facut rau familiei sale, dupa care, ducand o viata de mortificari atroce si calauzit de invataturile maestrului Marpa Lotsawa, a reusit sa ajunga la eliberare spirituala si la deplina cunoastere.

O colecție de sfaturi, amintiri și filosofie, la care se adaugă idei vizionare și numeroase citate din marii gânditori ai lumii – astfel poate fi rezumată într-o frază scrierea lui Andre Maurois.

Citind Scrisoare deschisă către un tânăr am avut parte de revelații succesive, întrucât Andre Maurois atinge numeroase subiecte filosofice, pornind de la viața de zi cu zi a secolului XX, în intenția candidă de a contura un ”ghid” al conduitei unui tânăr din vremurile sale, însă reușind să ofere ”sfaturi” care trec dincolo de valorile temporale. O scriitură sinceră și relativ ușor de parcurs, cu o profunzime ce naște întrebări în sufletul unui tânăr cititor și nu numai, cartea se construiește în jurul unor capitole tematice.

Andre Maurois apelează la adresarea liberă și directă, vorbindu-ne la persoana a II-a, în intenția de a crea o intimitate mentor-învățăcel (pe care, de altfel, reușește să o creeze cu naturalețe), concentrându-se pe aspectele importante ale vieții ce dau și numele capitolelor precum Obstacolele, Femeile, Căsătoria, A scrie, Adevărata viață etc., presărând în toate acestea vorbe înțelepte proprii sau citate din autori precum Goethe, Shaw sau Plutarh. Vi s-a spus că vechile valori morale s-au perimat. Este fals. Dacă veți decoji umanitatea prezentă de cuvintele care o maschează, veți regăsi omul etern. (…) Nu, eu nu văd în trecutul nostru vârsta de aur. De fapt, nu cred deloc în vârsta de aur; oamenii vor rămâne oameni, adică un amestec de eroi și animale feroce , astfel construiește Maurois discursul educaționalo-savant, într-o manieră diplomatică, dar neiertătoare în adevăr.

La editura Herald, in cadrul colectiei Cultura si civilizatie, a aparut de curand volumul Civilizatia traditionala japoneza de Octavian Simu.

Aflata la a treia editie, revizuita si imbogatita, Civilizatia traditionala japoneza surprinde  elementele definitorii ale poporului japonez si modul in care acestea s-au reflectat in cultura sa. Notiunea de civilizatie traditionala acopera intreaga perioada cuprinsa intre inceputurile tainice ale preistoriei, cand s-a inchegat poporul japonez pana la restauratia Meiji din 1868, care a coincis cu noile avanturi moderne in care spiritul japonez a fost propulsat.

Traditia si-a pus amprenta in toate manifestarile artistice ale poporului nipon, in obiceiuri, sarbatori, gandirea etica si religioasa, fiind o nemarginita sursa de contraste si frumos.  

Gingasia poetului si duritatea razboinicului coexista in acelasi invelis surprinzator al sufletului japonez. In plan spiritual si artistic, japonezul s-a identificat intotdeauna cu natura, cautand sa-si sincronizeze existenta cu marile ritmuri universale. Efemerul pe care japonezul l-a surprins cu atata sensibilitate in natura si apoi in arta sa, este modalitatea cea mai fireasca de comunicare a esentialului, a adevarului despre lume. Departe de a fi o tentativa sortita pieirii, cultivarea efemerului traduce dinamismul unui popor care cauta necontenit bogatia si prospetimea formelor de expresie.

Un secol cu Neagu Djuvara aduce in atentia publicului o viata traita  la intensitate maxima, in mijlocul celor mai fierbinti evenimente ale secolului XX, fiind o incursiune in trecut, alaturi de un inegalabil povestitor intr-o discutie sincera si onesta.

„Sa stai de vorba, in Romania de astazi, cu un adevarat boier nu poate fi altceva decit un mare privilegiu. L-am descoperit pe Profesorul Djuvara in lecturile mele si mi-am propus, de la inceput, sa profit de statutul meu de ziarist pentru a ajunge la el. Am reusit, motiv pentru care veti putea trai, in paginile ce urmeaza, citeva secvente dintr-o viata de roman”, anunta George Radulescu in deschiderea cartii.

Cel mai mult m-a impresionat luciditatea intelectualului de 94 de ani care povesteste evenimentele prin care a trecut ca si cand ar fi fost ieri, facand referiri exacte la date si persoane. Viata acestui om a fost, si este, una fabuloasa. Pacat ca nu se face un film care sa ilustreze momentele prin care a trecut Neagu Djuvara si, in paralel, istoria spatiului romanesc din ultimul secol . Cele doua elemente sunt strans legate pentru ca de foarte multe ori, mai ales pana la venirea comunistilor, domnul Djuvara a luat parte la facerea istoriei. A fost direct implicat si poate chiar a influentat anumite decizii extrem de importante.

Sâmbătă 5 februarie 2011, de la orele 11,00 la Sala Radio Sighet de pe strada Plevenei nr. 8 va avea loc un simpozion dedicat  aniversării a 150 de ani de la înfiinţarea Asociatiei pentru cultura poporului român din Maramureş.Cu acest prilej se va constitui Asociaţia Academică a doctorilor în ştiinţe din Maramureşul istoric.

Unul dintre momentele cele mai importante din istoria Maramureşului este infiinţarea, la 5 februarie 1861, a Asociaţiei pentru cultura poporului român din Maramureş. Aceasta a contribuit la emanciparea culturală şi naţională a românilor, la păstrarea, conservarea şi transmiterea elementelor de identitate cultural-naţională locală.