Despre destinul manuscriselor în Țara Sfântă aflăm tot pe site-ul wordpress unde poeta de limbă română, muziciana și inginera Bianca M. mărturisește în versuri:

                <Aș putea să rup toate manuscrisele/ Aruncate în valiza cea mare din mansardă, / Ușurând viața copiilor mei / Și, mai ales, a nepoților mei./ Care nu citesc românește>.

                <Aș putea compune –dinnou- / Mici piese pentru vioară / Dacă ar ține măcar unul dintre cei șapte nepoți / Vioara visurilor mele / Pe umărul drept al muzicalității !>.

                O rugăm frumos: Nu le aruncați ! Se pot pune pe foc să ardă. Doar că în Israel e prea cald să ardă pe foc. Există vreo secție a Institutului Cultural în Tel Aviv ? Are vreun sens să le recuperăm pentru închisorile manuscriselor de la Biblioteca Națională a României ori de la Biblioteca Academiei ? La ce bun ? Poemele poate, dar muzica o fi în ebraică, la ce bun, la ce bun, la ce bun ? Nimic n-are valoare, oricum cândva se va termina. Nu ? Apoi, nu sunt pe un site, care, după ce va fi de vânzare, va reseta toate informațiile ? La ce bun ? Spuneți-mi D-stră !?

Warum das Kind in der Polenta kocht ? Răspunsul îl aflăm citind-o pe Aglaja Veteraniy fie în română (Polirom), fie în engleză de pe site-ul negrophonic... În română a fost tradusă din limba germană de doamna Nora Iuga, care acordă un interviu despre autoare în Dilema Veche.

Ne spune despre Aglaja Veteranyi că trăitoare în Elveția ca artistă de circ originară din România (dar de sorginte poloneză pare-se, căci fusese concepută la Krakow) evita să vorbească limba română mai ales cu intelectualii. Avea suflet de copil.

Deci nu avem răspunsul la întrebare până nu citim cartea.

Avem însă pasaje de pe site-ul poezie.ro unde scrie că În țară, statul la coadă e o meserie; Ești ca taică-tău (era probabil remarca unei persoane din familie) și Există cu adevărat un circ în cer ? pe care o redăm:

<Mama spune că da.

Tata râde, el are experiențe proaste cu Dumnezeul.

Tot de pe site-ul wordpress unde se afișează multă literatură și memorialistică, aflăm revoltați că mama unui bun cetățean din Ploiești, emigrat ulterior în Israel fusese arestată de către securitate. A fost necesară intervenția ofițerului de securitate din întreprindere la cererea Directorului General, căci inginerul trebuia să plece la Baku în chestiuni de ordinul milioanelor de ruble sau dolari. Aflăm de asemenea că pe un legionar care beneficiase de românizarea întreprinderilor în perioada războiului WWII, legionar cu numele de Davidescu (evident nicio legătură cu regele biblic, căci e -cu escu în coadă) trebuiau să-l întrebe colegii de la Securitatea de tristă amintire (bine că și-a schimbat denumirea în trei litere), ce se întâmplase cu banii de la hotelul Europa pe care această familie din Ploiești o deținea. Ce s-o fi întâmplat cu legionarul Davidescu ? Păi cum nu: nu s-a înroșit gogoneaua bine de tot ? În continuare aflăm că mama inginerului beneficiase de cartele cu alimente suplimentare ca orfană de război până și pe vremea regimului Antonescu (tatăl Dânsei Șmil Herșcu era erou din primul război mondial, decedat și decorat, înhumat în mormântul Eroului Necunoscut din Fălticeni). Probabil inginerul lucra la o uzină de utilaje de extracție a petrolului. Nu ne vor trebui dacă vom explora pungile petroliere din Marea Neagră sau le lăsăm tot la concesionari în sarcină să se miște și ei singurei cândva ?

Citim din cartea "Lucrările atelierului: Împărtășind aceleași gusturi. Bucătăria tradițională comună turcească și românească", Ankara, apărută sub egida UNESCO, în secțiunea "The Royal Dinner, Festive Dinner, in the poetic text of the romanian folk balads" scrisă de Doamna Sabina Ispas de la Institutul Constantin Brăiloiu, aflăm despre scrierea demnitarului Gheorgachi în Iași la cererea voievodului Grigore Callimachi cu titlul  <Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă ale prea înălțaților Domni>. Iar Învățăturile lui Nagoe Basarab către fiul său Teodosie prezintă în capitolul Cum să cade Domnilor să șadă la masă și cum vor mânca și vor bea elemente de bune maniere. Odată ce Domnitorul întindea mâna să apuce din bucatele de pe masă, căminul era aprins să ardă focul și trompetiști și toboșari începeau să cânte pentru invitații Curții Domnești.

Yona Wallach descinde din părinți basarabeni. Tatăl Dânsei, Michael Wallach era din Lipcani, născut în 1912, mama Dânsei, Esther din Hotin, născută în 1910. Deci amândoi basarabeni. Michael a murit în lupta de pe Dealul Kula în războiul de independență al Israelului, când a fost torturat și ucis cu brutalitate în 1948. În localitatea Kyriat Ono, de lângă Tel Aviv, printre ai cărei fondatori se numărau și părinții Dânsei strada pe care locuia familia lui Michael a fost denumită după cel căzut în luptă.

Yona Wallach (transliterat și Voloch 1944, 10 iunie- 1985, sept. 02) este considerată o feministă revoluționară israeliană și o importantă post-modernistă. A scris de tânără, dar deși era cunoscută în cercurile literare nu a fost public aclamată înainte de anii 1970. Dar poezii ale Sale au apărut în revista Acum (Akhshav) încă din 1964. Apoi în revista avangardistă Kiltartan, apoi în Semn de exclamație (Siman Kriá) și Peshita. Din opera poetică menționăm: 1966- Lucruri în revista Acum (Akhshav), 1969- Două grădini la Editura Daga (Degas), 1976- Versuri sau poezie în Semn de exclamare (Siman Kriá), 1983- Lumina sălbatică la Echut (Editura Quality/ Calitate), 1985- Forme în revista Semne de exclamare (Siman Kriá), 1985- Apariție la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv, 1992- Inconștientul se deschide ca un evantai  la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv și revista Semn de exclamare (Siman Kriá).

Doamna întreabă: <De ce scrie Domnul Raul Anchel în limba română ? Din cauză că a făcut atac cerebral și a uitat că e evreu ?>. <Sincer, nu mai cred aceasta. Mai degrabă testează un soft de transcriere a înregistrărilor direct în texte>. <Sunt utile ?>. <Foarte utile. Serviciul de Telefonie Specială înregistrează. Dar nu are cine să asculte înregistrările.>. <Bun. Dar de ce în limba română ?>. <Comanda pare a fi a serviciului din trei litere din România ?>. <Adică ?>. <Unii își dau servitele. Dar nu are cine să asculte și să transcrie, deci trebuie un soft>. <Bun, dar cum scrie Dânsul atâtea cărți ? Și în română !>. <Își înregistrează dicteurile, apoi le transpune cu softul în formate cărți>. <Ce simplu e ! Dar e util ?>. <Util ar fi un soft complet: care să transpună și muzica sub formă de note muzicale. Atunci orice cântă cineva în baie ori fredonează pe stradă poate deveni un succes internațional transpus pe note>. <Aceasta ar fi o idee bună. Ce ar mai trebui transpus ?>. 

Yona Wallach descinde din părinți basarabeni. Tatăl Dânsei, Michael Wallach era din Lipcani, născut în 1912, mama Dânsei, Esther din Hotin, născută în 1910. Deci amândoi basarabeni. Michael a murit în lupta de pe Dealul Kula în războiul de independență al Israelului, când a fost torturat și ucis cu brutalitate în 1948. În localitatea Kyriat Ono, de lângă Tel Aviv, printre ai cărei fondatori se numărau și părinții Dânsei strada pe care locuia familia lui Michael a fost denumită după cel căzut în luptă.

Yona Wallach (transliterat și Voloch 1944, 10 iunie- 1985, sept. 02) este considerată o feministă revoluționară israeliană și o importantă post-modernistă. A scris de tânără, dar deși era cunoscută în cercurile literare nu a fost public aclamată înainte de anii 1970. Dar poezii ale Sale au apărut în revista Acum (Akhshav) încă din 1964. Apoi în revista avangardistă Kiltartan, apoi în Semn de exclamație (Siman Kriá) și Peshita. Din opera poetică menționăm: 1966- Lucruri în revista Acum (Akhshav), 1969- Două grădini la Editura Daga (Degas), 1976- Versuri sau poezie în Semn de exclamare (Siman Kriá), 1983- Lumina sălbatică la Echut (Editura Quality/ Calitate), 1985- Forme în revista Semne de exclamare (Siman Kriá), 1985- Apariție la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv, 1992- Inconștientul se deschide ca un evantai  la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv și revista Semn de exclamare (Siman Kriá).

Yona Wallach descinde din părinți basarabeni. Tatăl Dânsei, Michael Wallach era din Lipcani, născut în 1912, mama Dânsei, Esther din Hotin, născută în 1910. Deci amândoi basarabeni. Michael a murit în lupta de pe Dealul Kula în războiul de independență al Israelului, când a fost torturat și ucis cu brutalitate în 1948. În localitatea Kyriat Ono, de lângă Tel Aviv, printre ai cărei fondatori se numărau și părinții Dânsei strada pe care locuia familia lui Michael a fost denumită după cel căzut în luptă.

Yona Wallach (transliterat și Voloch 1944, 10 iunie- 1985, sept. 02) este considerată o feministă revoluționară israeliană și o importantă post-modernistă. A scris de tânără, dar deși era cunoscută în cercurile literare nu a fost public aclamată înainte de anii 1970. Dar poezii ale Sale au apărut în revista Acum (Akhshav) încă din 1964. Apoi în revista avangardistă Kiltartan, apoi în Semn de exclamație (Siman Kriá) și Peshita. Din opera poetică menționăm: 1966- Lucruri în revista Acum (Akhshav), 1969- Două grădini la Editura Daga (Degas), 1976- Versuri sau poezie în Semn de exclamare (Siman Kriá), 1983- Lumina sălbatică la Echut (Editura Quality/ Calitate), 1985- Forme în revista Semne de exclamare (Siman Kriá), 1985- Apariție la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv, 1992- Inconștientul se deschide ca un evantai  la Hakibbutz Hameuchad din Tel Aviv și revista Semn de exclamare (Siman Kriá).

Referitor la literatura de limba germană din România citim în lucrarea Corin Braga- <Enciclopedia imaginariilor din România, Volum I>, Iași, Polirom 2020, într-un articol semnat de Dna. Dana Bizuleanu (posibil Dana Conkan-Bizuleanu), pag. 342-361 care pe lângă Paul Celan 1920-1970 (nume la naștere: Antschel) sunt amintiți bucovinenii: dna. Rose Ausländer 1901-1988 (numele vine pe filiera unei căsătorii în SUA)- poetă de limbă germană și engleză (tradusă de Dl. George Guțu- Vis cu ochii deschiși, ediție bilingvă) și romancierul Gregor von Rezzori 1914-1998 (trăiește la Cernăuți, București, Viena, Berlin, Hamburg, la finalul vieții în Italia și New York) pag. 346- 348. Articolul extras se găsește pe internet sub titlul 17_Imaginar_literar_articol_Dana_Conkan_Bizuleanu.pdf, dar nu știm de pe ce link.