L-am intalnit pe pictorul Caius Lugojan la Sala Radio Sighet la “Salonul de vara al pictorilor sigheteni”. A fost de acord sa-mi raspunda la unele intrebari privind viata si activitatea sa ca dascal si artist.

Horia Picu: Te rog sa ne spui cateva cuvinte care sa rezume, pentru inceput, ceea ce esti tu, ca persoana.

Monica Iagar. Un nume pe care toti sighetenii il stiu. Poate pentru cei care acum sunt mai tineri, acest nume nu inseamna nimic, dar pentru ceilalti, acest nume inseamna numele Sighetului dus pe cele mai inalte culmi ale atletismului mondial. Nascuta la Sighet, la data de 1 aprilie 1973, Monica Iagar a devenit un simbol pentru atletismul sighetean pana in zilele noastre. Proba de saritura in inaltime este cea care a consacrat-o si care i-a adus cele mai mari satisfactii pe plan sportiv, in 1998 devenind campioana europeana. Alte titluri obtinute de-a lungul carierei au fost cele de vicecampioana europeana in 1994 si 1999, locul 1 la Jocurile Mondiale Universitare 1999, locul 1 la World Cup Johannesburg 1998, locul 3 in finala Grand Prix-ului de la Fukuoka 1997, locul 4 la Campionatul Mondial Maebashi 1999, locul 8 la Jocurile Olimpice Atena 2004, locul 9 la Jocurile Olimpice Sydney 2000, campioana nationala in 2004 si 2005.

La prima editie a concursului de Grand Prix de saritura in lungime de la Bucuresti din 2006, atleta Monica Iagar s-a retras oficial din activitatea competitionala.

De atunci ea a devenit Monica Iagar, mama a doua fetite: Ayana si Maya Mihaela. Si pentru ca am vrut sa aflam ce face Monica Iagar acum dupa 5 ani de la retragere, i-am propus un interviu pe care l-a acceptat si pe care vi-l prezentam si dumneavoastra. Nu am vrut sa aflam picanterii din viata ei, ci doar lucruri normale despre un om normal, despre viata unei mari atlete, acum cand probabil sportul nu mai este prioritar.