La una din ediţiile Festivalului „Mărţişorul” de la Biserica Albă, am remarcat grupul artistic al elevilor din Plăiuţ, care au recitat şi cântat  într-o română perfectă, deşi satul românesc se află izolat, la vreo 20 de kilometri de Tisa, râul  de frontieră care, după 1945,  a despărţit copiii de părinţi sau fraţii de fraţi.

Abia la prima ediţie a Zilei Satului, în octombrie anul trecut, am descins în satul românesc ce aparţine de comuna Apşiţa, localitate populată în întregime de ucraineni.

A doua oară,  am fost în satul cu 7 uliţe, zilele trecute .

De la Slatina până la Plăiuţ sunt 30 de kilometri pe o şosea bună, pe care circulaţia s-a desfăşurat normal, deşi am prins pe 14 ianuarie o zi autentică de iarnă, cu polei şi  omăt proaspăt  de 30 de centimetri, cu un peisaj mirific, desprins din basmele copilăriei.

Pe drum, mi-am amintit de legenda satului, povestită de prof. Nuţu Dan, directorul Şcolii româneşti de gradul 1-3.

Prin secolul XV, 7 fraţi români din Apşa de Mijloc au primit moştenire un teritoriu întins pe 7 văi. Doi dintre ei şi-au luat neveste din localitatea  Iapa , azi cartier al Sighetului, situată la o zi lumină cu calul.

Azi,  toţi cei  800 de locuitori ce trăiesc în 210 case faine sunt români. Inclusiv o parte dintre locuitorii Apşiţei sunt la origine români, chiar dacă ei nu ştiu o boabă româneşte.

Pe cele 7 văi sunt tot atâtea uliţe, fiecare în lungime de 4 kilometri, adică satul se întinde pe o suprafaţă  la fel de mare ca a municipiului Sighetu Marmaţiei,  aşezare pe care mulţi români  de aici  nu au vizitat-o, întrucât nu au paşaport! Acesta costă 100 de dolari plus tot atâta viza şi drumul la Cernăuţi. Profesorii de limba şi literatura română s-au lamentat că din această cauză, ei nu au vizitat niciodată România!

Împreună cu poetul Vasile Muste, directorul Casei de Cultură Sighetu Marmaţiei şi   dr. Ion Botoş, preşedintele Uniunii Regionale „Dacia” a Românilor din Transcarpatia, principalul organizator al primei ediţii a Festivalului literar „Grigore Vieru”am intrat în sala profesorală a Şcolii din Plăiuţ. Cadrele didactice , toate, s-au ridicat în picioare, salutându-ne.  Directorul Nuţu Dan  a făcut oficiile de gazdă. Ion Botoş, redactor şef al publicaţiei „Apşa”,dar şi colaborator al Radio Sighet, a pus pe bandă un interviu radiofonic cu Grigore Vieru realizat de Dorel. Todea.  Vasile Muste a donat 30 de volume de poezie din creaţia sa şi a prezentat ultima carte  a lui Grigore Vieru, pe care marele poet şi academician român i-a dat un autograf cu dedicaţie la Sighet, cu două luni înainte de tragica sa dispariţie. Atât cadrelor didactice, cât şi elevilor, mai târziu, Vasile Muste  le-a relatat despre vizita în Maramureşul istoric şi convorbirile cu Grigore Vieru.

Semnatarul acestor rânduri le-a vorbit plăiuţenilor despre „Graiul Maramureşului”, iar Ion Botoş i-a informat pe dascăli că la vară ,câţiva  copii din Plăiuţ vor fi  trimişi în tabără pe litoralul românesc şi a donat  cărţi din partea Consulatului General al României la Cernăuţi  şi a Bibliotecii Judeţene „Petru Dulfu” din Baia Mare.

În cadru festiv, tot preşedintele Botoş a înmânat din partea Consulatului Diplome de excelenţă directorului Şcolii şi directorul Casei de Cultură din Plăiuţ, co-organizatori ai manifestărilor. Domnia sa a înmânat şi diplome şi cadouri din partea „Uniunii Dacia” celor 70 de copii din clasele I-XI  angrenaţi în această manifestare de suflet, la care cu emoţie şi talent elevii au recitat zeci de poezii şi au interpretat numeroase cântece scrise de „ regele poeziei pentru copiii români născuţi dincolo de hotarele ţării” ,Grigore Vieru, poet studiat în şcolile româneşti din Transcarpatia încă de pe vremea când dascălii de azi, cu studii universitare la Chişinău, erau elevi .

Da Grigore Vieru era şi este la loc de cinste alături de Eminescu, Creangă, Coşbuc, Sadoveanu Slavici, Alecsandri.

Poeţi şi scriitori români despre care elevii de astăzi învaţă doar după fragmentele din manualele şcolare, cu portrete timbru sau deloc. Profesorii i-au rugat pe delegaţii din România  să le trimită portretele literaţilor români studiaţi în şcoală, dar şi opera integrală a acestora.

Festivalul a fost deschis de Nuţu Dan, pe scena Casei  de Cultură.

 A fost prezentată biografia şi opera celui omagiat, pe care vorbitorul l-a cunoscut personal, în 1975, la Orhei. Domnia sa a trecut în revistă creaţia lui Grigore Vieru”Abecedarele sunt pline de poeziile sale. Vieru a fost un om vesel. El şi-a iubit limba maternă,  mama,colegii, a iubit copiii şi tineretul . El a fost şi rămâne Luceafărul poeziei pentru copii. El a fost veşnic tânăr la suflet. Creaţia lui am iubit-o  din copilărie, o iubesc şi o voi iubi întotdeauna”.

Adresându-se celor din stânga Tisei, directorul a mai adăugat: „Dacă vreţi să nu fim deznaţionalizaţi, veniţi mai des la noi. Vizitaţi-ne şi ascultaţi-ne, precum şi noi vă ascultăm ca pe nişte modele care vorbesc limba literară română, care cunosc vechile tradiţii şi obiceiuri româneşti. Menirea dumneavoastră este să ne corectaţi, dacă greşim”.

Ion Botoş a explicat de ce acest festival la Plăiuţ, satul pe care vrea să-l scoată din anonimat.

 Preţ de două ore, am asistat la un recital de poezie şi cântece răscolite din întreaga creaţie a celui omagiat De la poeziile copilăriei, la cele e dragoste, de la poezia militantă la cele dedicate Mamei, Grigore Vieru a fost rostit de minunaţii elevi  traşi la şpiţ ori echipaţi în uniforma şcolară.

Învăţătorii şi  profesorii de română care au realizat decupajul regizoral: Aurica Dan, Niţa Şuşca, Ana Tânţaş, Lilia Vlad, Maria Pipceac, Elena Şiman, Ileana Procopici şi Nuţu Dan. Regia tehnică a fost asigurată de pedagogul şcolii.

Încăperea mică,fără acustică, fără sonorizare a fost,totuşi, primitoare.

Cu Nuţu Pipceac, directorul Casei de Cultură din Plăiuţ, ne-adus şi până la pârtia de schi, de 500 e metri, la poalele muntelui Apeţka, cu vârful de1.500 metri. Deşi eram în plin sezon, Vasalie Şiman , proprietarul pârtiei şi al pensiunii cu 60 de locuri de cazare era dus la lucru...în Italia! De pensiune se ocupa soţia, care povestea că zăpadă a căzut cât pentru toată iarna într-o zi şi o noapte. Adică, până în 13 februarie, schiorii nu au prea avut pe ce aluneca pe pârtia cu teleschi de 1.000 metri. Cazarea şi 3 mese pe zi costă aici  în jur de 80 lei.

Ghidul nostru Nuţu, îşi amintea pe drum de armata care a făcut-o în timpul URSS. Doi ani a fost soldat gardian la un batalion disciplinar,cum ziceam noi. Numai că el a fost la o divizie, cu 10 mii de militari din tot URSS-ul, trimişi spre reeducare taman în Mongolia! De acolo, Nuţu a venit o singură dată acasă, 12.500 kilometri. Cu avionul a făcut dus-întors 3 zile. Cu trenul, ar fi făcut 14 zile. La unitatea disciplinară din Mongolia, regimul era pentru toţi la fel. Un căprar idiot, imbecilizat, l-a lovit odată pe Nuţu atât de puternic, încât a zăcut 3 luni la recuperare!A fost lovit pentru că nu s-a deplasat în pas alergător prin unitate. De ceea, pentru a nu le fi pecleşiţi feciorii, prin anii 80, 90, românii din dreapta Tisei preferau să dea şpagă 2-3 mii de dolari, pentru a nu le fi luaţi copiii în cătane. Mulţi dintre cei încorporaţi au fost trimişi în Afganistan sau Cecenia, de unde s-au întors …împachetaţi!

În ultimii 20 de ani, în dreapta Tisei am aflat multe istorisiri cutremurătoare. Acolo, fiecare om are povestea sa.

Inclusiv medicul Ion Botoş  a lucrat fizic  în tinereţe, în Siberia. Povestea lui şi a altora o veţi afla în alte scrieri.

Oaspeţii din stânga Tisei şi cadrele didactice din Plăiuţ   au fost invitaţii dlui Botoş la un dineu de lucru la pensiunea „Loredana” ai cărei patroni au rudenii apropiate la Iapa şi Sarasău. Acolo au continuat discuţiile.

 La următoarele ediţii vor fi invitaţi mai mulţi poeţi din stânga şi dreapta Tisei. Şcoala are 127 de elevi şi 22  cadre didactice. Mulţi plăiuţeni  sunt constructori. Câţiva conduc afaceri în Cehia, sau Rusia. Aici , la Plăiuţ, se vorbeşte foarte bine limba română, dar şi limba oficială,ucraineana, de către tânăra generaţie, dar şi de către ceilalţi români, care au învăţat ucraineana de la vecini. Cei de vârsta a doua sau a treia vorbesc foarte bine şi rusa, limba oficială până în 1991.

S-a profilat conturul viitoarelor ediţii ale manifestărilor „Grigore Vieru”, s-au spus legende şi bancuri şi s-a toastat frecvent, un bun obicei preluat de la ruşi şi de la ucraineni, semn că buna convieţuire între etnii duce la civilizaţie , la progres şi la PACE.

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul.ro