Profesorul doctor Mihai Dăncuş, directorul Muzeului Etnografic al Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, a împlinit în acest an 4 decenii de activitate continuă  la această instituţie de prestigiu, pe care cu onoare o conduce de 32 de ani. De numele său se leagă inclusiv Muzeul Satului maramureşean de pe dealul Dobăieş, pe care împreună cu distinsa sa soţie,  muzeograf principal Ioana Dăncuş, şi grupul de muncitori restauratori, meşteri vestiţi,  l-a înălţat de la poarta de intrare, până la tot ce se vede azi acolo, inclusiv prima etapă a proiectului care rotunjeşte muzeul satului cu sectorul tehnic al utilajelor acţionate de apă (mori, pive, vâltori).
Muzeul din Sighet s-a deschis spre Europa nu numai prin expoziţii sau participări la  simpozioane şi congrese internaţionale, dar şi printr-o apropiere faţă de cel mai mare muzeu din lume la categoria culturală a măştilor, cel din Binche, Belgia, Muzeul Măştilor şi Carnavalului protejat de UNESCO şi ONU ca monument de cultură imaterială, muzeu cu care dl Dăncuş doreşte să se înfrăţească nu numai instituţional, dar şi la nivel de localităţi.

Dl. Dăncuş le-a cerut tot timpul colegilor săi răbdare, pentru că se conturează şi aici două generaţii, cea cu o experienţă bogată  şi noua generaţie, plină de entuziasm,  dornică  de afirmare. Şi Mihai Dăncuş a fost dornic de afirmare în tinereţe, dar i-au trebuit ani mulţi de trudă, de muncă asiduă, tenace şi acumulări de cunoştinţe în domeniu. Momentul retragerii domniei sale din activitatea profesională se poate petrece oricând, afirma domnia sa. Ce-şi doreşte? Să mai trăiască apoi câţiva ani, să se poată bucura de pensie. Oricum prin statutul său  de cercetător şi doctor în ştiinţe, domnia sa poate activa până la vârsta de 70 de ani, cel puţin. La 18 mai, 1981, sub auspiciile ICOM şi UNESCO, Ziua Internaţională a Muzeelor s-a sărbătorit în Muzeul Satului, unul dintre cele mai valoroase muzee în aer liber din Europa, muzeu deschis pentru public, la 31 mai acelaşi an, moment crucial  în istoria muzeografiei etnografice în aer liber din Maramureş.
Primar al satului primordial din Maramureş, singurul autentic care a mai rămas, întrucât celelalte s-au modernizat excesiv, Mihai Dăncuş este cel mai bogat om din Sighet, spiritual vorbind.  Casa “Elie Wiesel, Casa muzeu Academician  dr. Ioan Mihalyi de Apşa” sunt alte două domenii patronate de distinsul director.
Participant nu numai la diverse reuniuni în SUA sau Europa, pe Mihai Dăncuş l-am văzut  şi în dreapta Tisei, la varii simpozioane organizate de comunităţile româneşti din Transcarpatia. Totodată, domnia sa este legată şi de vestitul Festival al Datinilor de iarnă de la Sighetu Marmaţiei, pornit chiar din anul I al activităţii sale profesionale. De atunci, din vechii organizatori, alături  de domnia sa a mai rămas prof. Ion Ardeleanu -Pruncu, directorul Şcolii Populare de Arte “Gheorghe Chivu”.
Muzeul Maramureşului este un muzeu zonal, care reprezintă Ţara Maramureşului inclusiv cel de dincolo de Tisa. Cel mai zvelt obiectiv restaurat pe dealul Dobăeş este biserica din lemn de secol XVI,  adusă din  Criciova, de pe valea Talaborului, afluent drept al Tisei. Această biserică a fost donată în secolul XVIII comunităţii din Onceşti.
Pentru restaurare, conservare şi întreţinerea monumentelor din cadrul muzeului  s-a apelat în ultimii ani şi  la proiecte judeţene, chiar europene, pentru că bugetul local al Sighetului nu-i boghet de mare pentru finanţarea unui astfel de muzeu  de interes regional, unde aproape toate  construcţiile sunt datate, acestea fiind cele mai vechi construcţii din lemn din Europa, cum rar mai găseşti în alte muzee de pe continent. (Aici găseşti piese datate şi la 1570).
Mihai Dăncuş s-a născut la 10 februarie 1942, la  Botiza, jud. Maramureş. După absolvirea Facultăţii de Filologie, Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj Napoca, din 1969, lucrează ca muzeograf-etnograf la Muzeul Etnografic al Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, iar din 1977  este director al acestuia.
Devine doctor în etnologie (din 1998) şi cercetător ştiinţific principal gr. I (din 2001).
Muzeul funcţiona cu o colecţie de etnografie şi artă populară foarte valoroasă, însă eterogen constituită şi lipsită total de aparatul documentar. Nu avea nici o expoziţie deschisă în 1969. Timp de  trei ani a lucrat la evidenţa ştiinţifică a obiectelor muzeale, întocmind peste 4800 de fişe ştiinţifice. A organizat şi sistematizat colecţiile muzeale. Împreună cu Francisc Nistor şi un colectiv de la Muzeul de Artă Populară, Bucureşti, a elaborat planul tematic al expoziţiei de bază (care s-a deschis în iarna anului 1971). Paralel cu această muncă, a investigat, permanent, zona făcând achiziţii de peste 33.200 de obiecte muzeale (fişate ştiinţific şi catalogate). În această perioadă, cu ocazia campaniilor de achiziţii, a întreprins şi o serie de cercetări adunând un bogat material documentar (peste 12.000 de filme a 36 clişee fotografice alb-negru, peste 7800 de diapozitive color, opt filme etnografice, pe 16 mm, privitor la ocupaţii şi obiceiuri, sute de fişe de teren etc.).
Tot  cu Francisc Nistor a trecut la investigarea zonei pentru înfiinţarea secţiei de arhitectură populară în aer liber. În urma cercetărilor întreprinse au identificat un bogat fond de monumente de arhitectură populară din care au reuşit să achiziţioneze peste 87 de obiective la care s-au întocmit dosarele cu documentaţiile ştiinţifice. Paralel a elaborat şi concepţia tematică a acestei secţii. După  montarea primelor 27 de obiective mari de arhitectură populară, în mai 1981 s-a deschis muzeul în aer liber, pe 13 hectare de deal. Mai apoi, Mihai Dăncuş a  statuat “Casa Muzeu Ioan Mihalyi de Apşa” şi a organizat primele expoziţii de istoria culturii. A înfiinţat “Muzeul culturii evreieşti - casa memorială Elie Wiesel”. A înfiinţat şi inaugurat muzeele săteşti: “Casa muzeu Stan Ioan Pătraş” la Săpânţa, “Casa muzeu Vasile Kazar” la Vadu Izei, “Casa muzeu Lazăr” la Giuleşti, “Casa muzeu şcolar” la Bârsana, “Casa muzeu Dunca-Pâţu” la Ieud. A organizat secţia muzeală de la Vişeu de Sus, care apoi s-a definitivat ca muzeu orăşenesc. A organizat 30 de sesiuni de comunicări ştiinţifice pe plan naţional şi internaţional pe teme etnografice şi de folclor.
A participat în mod activ, la cercetările interdisciplinare întreprinse pe Valea Cosăului organizate de către Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, sub conducerea     Prof. univ. dr. doc. Mihai Pop.
Din 1988, este membru al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber (ICOM - UNESCO), iar din 1997 membru de onoare al acesteia; membru fondator al Asociaţiei Naţionale a Muzeelor în Aer Liber din România, din 1996, Preşedinte, ales, al acesteia; Preşedinte al Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş din 1990. În 1998 a fost cooptat de către Fundaţia Culturală Română în grupul care a organizat şi pregătit participarea României la Smithsonian Folklife Festival - Washington SUA; Expert în Patrimoniul Cultural Naţional, Mihai Dăncuş este din anul 1998, profesor asociat al Universităţii “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Extensiunea din Sighetu Marmaţiei, unde predă cursul de etnografie; din anul 2004, profesor asociat  şi al Universităţii de Nord Baia Mare.
A publicat 14 cărţi şi sute de articole  în reviste de specialitate din ţară şi străinătate; 7 filme ştiinţifice şi documentare şi mai multe filme de televiziune. Fondator al publicaţiilor Acta Musei Maramoresiensis (2002) şi Tradiţii şi patrimoniu (2001).
Membru fondator în  Asociaţia Folcloriştilor şi Etnografilor din judeţul Maramureş (1972), Mihai Dăncuş a fost distins, de-a lungul vremii cu diverse premii, ordine şi medalii naţionale şi internaţionale, dar a fost recunoscut şi drept “Cetăţean de Onoare” al municipiului Sighetu Marmaţiei şi al comunelor Bârsana şi Bogdan Vodă.
Multă sănătate şi succes în continuare, Domnule Director!

Autor: Florentin NĂSUI

Sursa: Graiul.ro