La cei 79 de ani ai săi, Gheorghe Roşca, din Rozavlea, trăieşte singur, pe o uliţă lăturalnică a satului. Amintirile celor mai grele momente din viaţa sa i se par acum glume, poveşti de spus la gura sobei.

"Am muncit aci, acas’, pă lângă sat, pă dealurile astea ce le vedeţi. Da’, în fiecare an, am mărs în ţară, la ferme ori la Gostat, şi-apoi iarna la pădure, în butini. Pensie n-am deloc, nici de la stat, nici de la firme. Amu că s-o dus şi femeia...uşor nu mni-i, da’ de mă plâng, m-a ajuta la ceva?"
Bătrânul îşi aminteşte anii înfiorători ai unei Mari Foamete ce a atins Maramureşul în anii 1946-1947.
În 1944, după trei ani de război, trupele sovietice au intrat în ţara noastră, iar Moldova, rămasă la România, a făcut faţă ocupaţiei trupelor sovietice, cu rechiziţionarea recoltelor şi a animalelor, cu strângerea tuturor cerealelor. Potrivit Convenţiei de armistiţiu din 12 septembrie 1944, România avea de plătit despăgubiri de război de 300 milioane dolari, dar a plătit peste un miliard de dolari. Pe acest fond, a apărut foametea, urmată de boli. Statul comunist a ascuns datele, dar istoricii vorbesc de mii de oameni, în special copii, ce au murit în anii ’40.

• "Ne mâncau păduchii şi purecii"

Septuagenarul Gheorghe Roşca îşi aminteşte: "Când am fo’ de vo 15-18 ani, am trăit cu lapte, cartofi şi făină de ovăz şi orz. Mâncam lapte... numa’ că nu păşteam ca oile!

sursa:glasulmm.ro