Coliziunea din 10 februarie 2009 dintre un satelit civil american şi unul militar rus la o altitudine de 800 de km a creat deşeuri, dintre care deja 600 de obiecte sunt suficient de mari pentru a fi detectate de sistemele americane de supravheghere. Norul de deşeuri are doar 1 şansă din 300 să lovească Staţia Spaţială Internaţională, care se află la 350 de km altitudine, dar are şanse mai mari, de 1 din 200, să lovească Telescopul Spaţial Hubble, care se află la 560 de km altitudine. De asemenea, pune în pericol misiunea pe care NASA o plănuia în mai 2009, cu o navetă spaţială, care să repare pentru ultima dată diverse lucruri pe telescop. Se analizează acum ca misiunea să fie abandonată datorită riscului avarierii navetei de către deşeurilor sateliţilor. Fără această misiune, zilele telescopului care ne-a încântat cu atâtea imagini fascinante din Univers sunt numărate.

 Vina este în continuare aruncată de la americani la ruşi şi de la ruşi la americani. Singurul cadrul legal internaţional există din 1967, "Outer Space Treaty", care precizează că o ţară este vinovată dacă distruge satelitul altei ţări. Totuşi, nu este cazul de faţă, când cei doi sateliţi s-au distrus unul pe altul. Există voci care cer un nou acord care să regularizeze lansarea de noi sateliţi în această zonă de orbită joasă, foarte propice sateliţilor care monitorizează Pământul, şi care este acum afectată de resturile coliziunilor.