Mânăstirea Săpânţa-Peri, aşezată pe malul românesc al râului Tisa, într-un parc dendrologic, în imediata apropiere a graniţei cu Ucraina, a fost construită în amintirea vechii mănăstiri Peri, distrusă în anul 1761 de către trupele generalului austriac Bukow, din cauza faptului că românii refuzau să treacă la catolicism.

Soarta mănăstirii Peri a fost împărtăşită şi de alte lăcaşe de cult din Maramureş, din aceeaşi perioadă. Propriu-zis, mănăstirea Peri a funcţionat dincolo de râul Tisa, dar după al doilea război mondial, odată cu reaşezarea graniţelor, România a pierdut o mare parte din teritoriul său, implicit şi cetăţenii săi pe care istoria avea să-i lase pe vecie în braţele unei ţări străine. Astfel, lăcaşul de cult a rămas pe vecie al ucrainenilor.

Legătura cu trecutul

Ctitorul mănăstirii, preotul Grigore Luţai din Săpânţa, s-a gândit că istoria locului nu trebuie abandonată, iar în amintirea fostului locaş de cult din Peri, acum pe teritoriul Ucrainei, este ridicată acum o nouă mănăstire. Lucrările au debutat în anul 1996,

ca abia prin anul 2004 să fie terminate. Mănăstirea are şi acum clădirile administrative în diferite faze de executare, însă acest lucru nu împiedică turiştii să viziteze locul pentru a admira turla bisericii care parcă vrea să străpungă cerul.

Mănăstirea Peri-Săpânţa are hramul Sfântul Mihail şi Gavril, iar în anul 1391 a devenit stavropighie (locaş de rang patriarhal), având egumen cu îndatoriri episcopale. Actuala construcţie a mănăstirii este tipică bisericilor din lemn maramureşene, însă are câteva caracteristici deosebite: pridvor în formă pentagonală, demisol şi un etaj în trei trepte ce ajunge la înălţimea de 56 de metri. Acoperişul, foarte înalt, are în vârf o cruce din fier, lungă de 7 metri, în greutate de 400 de kilograme, având rozete solare pe extremităţi. Crucea poate fi văzută de la mare distanţă, inclusiv din Ucraina.

Turiştii care de obicei vizitează Cimitirul Vesel din Săpânţa ajung să treacă negreşit şi pragul mănăstiri. Aceştia sunt încântaţi atât de locul unde se află amplasată, cât şi de arhitectura construcţiei masive din lemn. Deja lăcaşul de cult din Săpânţa face parte din oferta turismului religios românesc, alături de mănăstirile Rohia, Bârsana şi Moisei. Aflată în subordinea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, mănăstirea Peri-Săpânţa tinde (şi are toate şansele) să devină în următorii ani unul dintre cele mai importante stabilimente religioase care înnoadă trecutul cultural-istoric cu un prezent agitat, mereu în căutarea unei ordini interioare de împăcare a omului cu Dumnezeu.

Poza: SIGHET ONLINE 

SURSA: Estrada Maramureseana