În Rev. De Istorie Militară Cohorta din Republica Moldova nr. 1 din 2010, domnul Nicolae Răileanu scrie despre regele Suediei Karl/Carol al XII-lea care se retrage în sud, după înfrângerea de la Poltava, protejat de un grup restrâns de soldați suedezi (cca. 300). Regele a acceptat invitația serascherului de Bender, care l-a tratat pe rege cu onorurile cuvenite (salve de tun și coloane de ieniceri larg desfășurate). Probabil hatmanul cazac Ivan Mazepa, posibil aliat al regelui Suediei, l-a însoțit discret și a dispus forțe de protecție pentru rege. După părerea noastră, tot cazacii l-au transportat pe rege și trupele sale în șăici iuți pe râurile interioare, îndepărtându-l de locul confruntării cu Petru cel Mare al Rusiei.

De ce la Varnița ? Scopul era să ajungă într-o zonă unde orice acțiune armată a rușilor putea conduce la riposte. De aceea, proximitatea imperiului Otoman îi asigura regelui protecție contra rușilor.  E mai probabil ca limba de cancelarie să fi fost totuși germana și suedeza, căci Karl aparținea unei dinastii suedeze de sorginte germană. Demirbaș Șarl se instalează la Varnița, localitate care pare a spori datorită prezenței suedeze acolo. Karl trimite mesageri la Constantinopole (Stanislaw Poniatowski și Thomas Funck, care intră în audiență la Sultana- Mamă Gülnus Sultana, mama Sultanului Ahmed al III-lea, care privește cu interes și corespondează cu Demirbaș Șarl, adică cu Karl al XII-lea. Otomanii plătesc cheltuielile căci Regele era acolo la invitația seraskerului de Bender, dar cu acceptul Sultanului, care garantau în fața creditorilor că la sosirea în Suedia vor primi banii (în realitate au așteptat până au devenit suedezi chiar).

Urmare a absenței regelui, Suedia pierde Finlanda în favoarea Rusiei.

Cât i-a luat să ajungă în Suedia ?  Cincisprezece spre șaisprezece zile și șaisprezece nopți de călărie neîntreruptă. Ceea ce îl grăbește și îl decide să purceadă la călătoria continuă este intenția Parlamentului de a încheia pace cu Rusia în absența regelui.

Escorta regelui la întoarcere este indicată ca fiind din soldați și creditori otomani (evrei și musulmani), care par a se stabili în Suedia în așteptarea plăților compensatorii. De unde denumirea descendenților lor de Askkerson (turcă asker- engleză soldier), fii de soldați (dar ei erau din rândurile creditorilor).

Transcris pro-bono cincisprezece 2022, trimis pro-bono la sighet-online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet