În timpul Primului Enorm Război Mondial, regele Albert I refuză refugiul în Franța și rămâne în fruntea armatei. Regina Elisabeth i se alătură, făcându-se utilă prin pansarea și îngrijirea răniților. De unde supranumele Regina Infirmieră care o arată cât de inimoasă se dovedea la suferințele oamenilor.

Jean Cocteau i-a adus un omagiu zicând: <En Belgique, il n'y a qu'une reine, petite de taille et d'âme grande, qui sut toujours mettre sa modestie de reine à dire : “Je ne suis qu'une artiste” et sa modestie d'artiste à dire : “Je ne suis qu'une reine”>. 

Pentru nercunoscătorii de rârâită, încercăm o traducere : <În Belgia nu se află decât o regină, micuță de înălțime, dar cu sufletul tare mare, care știe să etaleze modestia de regină spunând : "Nu sunt decât o artistă" şi modestia sa de artistă zicând : "Nu sunt decât o regină">.

Contele de Flandra îi scria fiicei sale Josephine : "Tânăra Elisabeth nu e foarte drăguță şi este mărunțică. Dar e veselă și inteligentă și îl iubește pe Albert într-un  mod de neînchipuit şi se lasă adorată (răsfățată). Suntem obișnuiți cu prințese înalte, precum Mama Voastră (Marie de Hohenzollern, sora regelui Carol I) și cu voi două, fetele mele, cred că va fi puțină decepție în public alături de mărunțica Elisabeth".

Regina se stinge la 23 noiembrie 1965 la castelul din Stuyvenberg, fiind înhumată în cripta regală de la Laeken.

Transcris pro-bono nouăsprezece decembrie, an curgătoriu (încă) douămidouăzecişiunul, trimis pro-bono la sighet-online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet