Ofiţerul de carieră şi omul de stat român modern Ion Antonescu a fost condamnat după înaintarea trupelor vecinului răsăritean pentru crime de război (de fapt pentru pasivitate şi non-acţiune anti-epidemică în zonele unde fuseseră transferaţi deportaţii, în Hatmanatul lui Gheorghe Duca, hatmanat care i-a fost atribuit acestuia în 1681). De cine a fost condamnat ? De criminalii de război ai statului estic. Pe responsabilii politici actuali cine îi condamnă ? Posteritatea ? Dacă va mai trăi cineva. De ce să se facă "home-school"-ing prin internet (dacă îi putem trimite pe copii în colectivităţi virotice), când sunt atâtea costuri, nu ? Căci internetul costă, nu ? Pentru elevii săraci cine plăteşte ? Ei da, aceia trebuie trimişi la şcoală. Totul costă (inclusiv bizonii la conservă, inclusiv somonul sălbatic radioactiv din Alaska în sost tomat tot în conservă).

            Virusurile sunt organisme simple în continuă transformare. Incidenţa mortalităţii la un val al unei forme stabile de virus ar fi cam de 10 % la început. Pe măsură ce virusul evoluează, nivelul de mortalitate scade (se reduce).

            Înţelegem că deţinuţii politici din România (comunişti, sociali-democraţi şi din alte formaţiuni de stânga) din lagărul Vapniarca au primit o etuvă pentru deparazitare. Dar pentru tratamentul bolii cum trebuia procedat ? Izolare şi control medical. Jandarmii făceau şi ei boala (nu erau feriţi de contaminare). În revista "Clujul medical" aflăm că în Cluj erau internaţi circa 93 de încadraţi în jandarmerie care aveau diagnosticul de febră tifoidă. Golta nu a fost singurul lagăr care a adus reproşuri grave românilor. În prealabil, lagărul de la Şipote (primul război mondial) a atras reproşuri la fel de vocale. De amintit: Gartner Károly- "Golgota de la Şipote. Istoria prizonierilor maghiari din România" (titlul în maghiară: "A Sipotei Golgotha: romániai rab magyarok törtenetem", 1932) sau Hans Krieger- "Omorârea în masă a soldaţilor germani şi austro-ungari în lagărul de iad de la Şipote. Un proces şi o acuzaţie"(titlul german: "Der Massenmord an deutchen und öster –ung. Soldaten in der rumänischen Gefangennenhölle Şipote. Eine Klage und Anklage", 1920).

            Nu s-a răspândit tifosul exantematic între românii din lagărele Puterilor Centrale ? Cum nu ? Cunoaşteţi vreo boală care să fie acuzată explicit de rasism ? Probabil că nu există şi nu se poate face o asftel de acuzaţie. Au murit şi români prizonieri în lagărele de la Arad, Doboi, Tismana şi Săveni. Statul român a luat măsuri de internare şi a deportat etnicii bulgari dobrogeni în Moldova (unde deportaţii au murit în masă, doar că nu erau atât de numeroşi, circa 10-15.000. Altă acuzaţie majoră de rasism românesc). Doar că Moldova gemea de boală. Scrie în amintirile sale lingvistul Iorgu Iordan: "Mi se întâmpla să văd aproape zilnic, chiar pe strada Lăpușneanu, camioane enorme^] încărcate cu cadavre, care, fiind puse claie peste grămadă, se trădau, ca să zic așa, deși erau, chipurile, acoperite cu prelate, prin faptul că vreun picior sau vreo mână spânzurau peste marginea lăzii camionului. Aceste boli nu făceau, bineînțeles, deosebire între civili și militari; cred – simplă presupunere pesimistă – că numărul celor dintâi căzuți victime nu era mult, poate chiar deloc, mai mic decât al celorlalți". Erau scutiţi medicii de boală ? Se pare că nu: dintre medicii rârâiţi şi asistentele şi infirmierele rârâite au murit câteva capete, dar şi din personalul medical şi sanitar românesc: cu totul circa 350 de capete la vila Greierul de la iaşi. Cu totul în Moldova nu au fost decât vreo 125.000 de decese (la un număr de circa 750.000 de îmbolnăviri).

            Atunci ce măsuri trebuiau luate ? Mai multe vile Greierul ? Mai mulţi medici martiri rârâiţi ? De ce erau medici rârâiţi (Jean Clunet) la noi ? Pentru că erau bolnavi în corpul expediţionar francez, dar au fost şi alte decese (alţi medici rârâiţi au fost la Galaţi, Oneşti, Botoşani şi în triajul din Iaşi).

            În lucrarea sa de doctor în ştiinţe istorice, intitulată: "Serviciul sanitar al armatei române în perioada 1914-1919", Chişinău, 2012 domnul Leontin Stoica scrie despre compunerea unui tren sanitar la pag. 173: un vagon clasă personal ofiţeresc, un vagon gr. închis pentru sanitari, un vagon bucătărie (depozit alimente, depozit lemne), un vagon farmacie şi laborator, camncelarie, două vagonoane material sanitar, un vagon amenajat cu tărgi, un vagon amenajat cu paturi. Ca personal avea: un farmacist, un medic ajutor doctorand, un elev administraţie, un bucătar (cu un ajutor de bucătar), treizeci de soldaţi cu un sergent şi un caporal, două ordonanţe ofiţereşti. Ca material aveau: ladă medicamente, ladă pansamente, ladă instrumente şi accesorii, ladă  mare cu pansamente, ladă cu obiecte chirurgicale, un paner cu accesorii, sterilizatoare, 10 serii gutiere, o spălătorie de mână, un triped lighean, un bidon cu alcool a 25 de litri, un bidon cu petrol a zece litri, un bidon cu formol a zece litri, două bidoane cu acid-fenic a 5 kg, două bidoane cu creolină a 5 kg, un aparat Paff, două bidoane cu lichid insecticide, o cutie cu alifie contra râiei, o cutie cu alifie contra rosăturilor, o lădiţă cu seruri, 20 tărgi Percks. Mai erau utle: foarfeci pentru tuns, etuvă pentru sterilizare şi deparaxitare. Deci trenuri sanitare în triaje.

Dar la oraşe ? Să se poată amenaja troleibuze sanitare ? Cine ştie ?

            Toate acestea sunt doar păreri (evident subiective). D-stră ce credeţi ?

Scris pro-bono şapte noiembrie 2021, trimis la sighet-online, cu foarte uşoare revizii în aceeaşi dată.  

Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet