Isamu Noguchi sculptează o sferă de marmură decupată (secţionată) aducând cu o inimă (din care e extras un sfert), după cinci luni de stat la Paris (Sphera Section, marmură, diam. 40.6 cm, 1927). O lucrare originală şi rafinată, care îl exprimă perfect pe remarcabilul Noguchi. Spunem aceasta pe baza fotografiei alb-negru din articolul dnei. Anna Chave- "Brâncuşi and Noguchi. Towards <A Larger Definition of Sculpture>" de la pag. 29. Sunt aprecieri personale desigur.

Dar revăzând datele colectate în trecut şi parţial uitate, lucrarea Marelui C. Brâncuşi din 1928, denumită "Pasăre tânără" din colecţia Burden acum la MMA ar fi un ovoid cu un plan de tăiere lateral. Deci difuzia de idei între cei doi a continuat.

O versiune din 1930 a "Peştelui" reprezintă un peşte lung din marmură cenuşie cu striaţii laterale albicioase, pe discuri din marmură albă şi calcar (MMA NY, colecţia Bliss Bequest). Deci şi Brâncuşi utiliza nuanţele şi contrastele ca şi Isamu Noguchi în coloanele sale.

Seria lui Brâncuşi intitulată "Măiastra" are peste treizeci de sculpturi. Din care opt ar fi fost identificate. Catalogul cu fotografii din Franţa realizate de artist sau la cererea sa ne-ar putea edifica, precum şi adnotări cu privire la vânzările aleatoare ale operelor unor colecţionari amatori (nu toţi şi-au donat lucrările muzeelor mari). Brâncuşi era extrem de prolific şi vindea pentru a trăi. Dacă cuiva îi plăcea ceva, ori pregătea o relică rapid (poate chiar cu ajutorul dlui Noguchi sau chiar de către acesta) ori poate ea chiar exista realizată anterior, astfel încât pelerinii itineranţi să nu plece cu mâna goală şi "nedespuiaţi de banii lor". Ori poate stabileau o dată de revenire pentru a-şi ridica lucrările, lăsând un avans eventual. Câte din lucrări sunt parţial comune (şi ale lui Brâncuşi şi ale lui Noguchi) ? E posibil ca şi banii care îi veneau direct de la fundaţia Guggenheim pentru lecţiile sale date brito-japono-americanului să fi fost răsplătite tot cu lucrări. Când în 1928 pare-se Noguchi deschide un atelier independent de Brâncuşi în afara Parisului, el primeşte de la fundaţie bani prin reînnoireaa grantului într-atât de îndestulători, încât spune că modul de viaţă i s-a schimbat dintr-odată: <I was a young men who never had money and suddenly I began to live in Paris like a prince" (Chave, lucrarea citată, pag. 60). Lecţiile Maestrului nu fuseseră inutile şi supliciul la pregătirea materialului şi la finisare au dat roade. Doar că faţă de Maestrul său, Noguchi nu era atât de isihast.

                Considerat minimalist, Brâncuşi este în realitate foarte subtil şi destul de complicat. Cu timpul a redus simbolurile şi a simplificat, dar a excelat în finisare. Co-autorul a scris o pezie intitulată "Pateric brâncuşian" care trece în revistă, conectând titlurile lucrărilor lui Brâncuşi în formă versificată. Co-autorul ar fi dorit să aibă acces şi la lucrările Dlui Noguchi mai degrabă nemijlocit şi nu prin fotografii alb-negru (poate pe viitor) ori măcar prin fotografii color.

                <Perfect> conchise Doamna, <o linguriţă de boabe de orez în plus pe toată săptămâna. Cum ai reuşit ?>. <Am scormonit în datele şi în notiţele mele mai vechi>. <Şi de ce nu faci aşa de fiecare dată ? Totuşi, soune-mi, de ce putea să fie omorâţi evreii din Sărmaş>. <Era încă război cu o contraofensivă urâtă din est spre Berlin, România trecuse de partea tauro-sciţilor, dar dacă jandarmii maghiari căutau "spioni" paraşutaţi ? Şi dacă au găsit saci de făină din pânză de paraşută, ce mai era de zis ?>. <Ce idei extravagante ai, promaghiarule ! Treci la masă>. <La mine trăim încă în matriarhat>.  

                Scris pro-bono şaisprezece octombrie 2021, trimis la sighet-online, cu uşoare revizii în aceeaşi dată.     

 Scris de Gheorghiţa N. Dobre şi Valentin-Claudiu I. Dobre din surse scrise şi internet