logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


"Spiritul artei japoneze" de Yoné Noguchi Partea I-a PDF Imprimare Email 69 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Vineri, 10 Septembrie 2021 14:17

Explicaţii: Yoné Noguchi este un autor american de origine japoneză de expresie engleză (este posibil şi probabil să fi scris şi în limba maternă). Aceasta este încercarea de traducere a cărţii electronice nr. 62252 de pe Project Gutenberg (gutenberg.org), apărută în 1915 la Londra. Yoné Noguchi este şi tatăl marelui artist (sculptor şi peisagist) Isamu Noguchi, discipol spiritual al lui Brâncuşi.

Redăm variantele engleză-română pentru facilitarea corecturii traducerii.

Engleză: Introduction:

In the Ashikaga age (1335-1573) the best Japanese artists, like Sesshu and his disciples, for instance, true revolutionists in art, not mere rebels, whose Japanese simplicity was strengthened and clarified by Chinese suggestion, were in the truest meaning of the word Buddhist priests, who sat before the inextinguishable lamp of faith, and sought their salvation by the road of silence; their studios were in the Buddhist temple, east of the forests and west of the hills, dark without, and luminous within with the symbols of all beauty of nature and heaven. And their artistic work was a sort of prayer-making, to satisfy their own imagination, not a thing to show to a critic whose attempt at arguing and denying is only a nuisance in the world of higher art; they drew pictures to create absolute beauty and grandeur, that made their own human world look almost trifling, and directly joined themselves with eternity. Art for them was not a question of mere reality in expression, but the question of Faith.

 Therefore they never troubled their minds with the matter of subjects or the size of the canvas; indeed, the10 mere reality of the external world had ceased to be a standard for them, who lived in the temple studios. Laurance Binyon said of them: “Hints of the divine were to be found everywhere—in leaves of grass, in the life of animals, birds, and insects. No occupation was too humble or menial to be invested with beauty and significance.” Through them the Ashikaga period becomes very important in our Japanese art annals. Binyon says: “The Ashikaga period stands in art for an ideal of reticent simplicity. A revulsion from the ornate conventions, which had begun to paralyse the pristine vigour of the Yamato school, and fresh acquaintance with the masterpieces of the Sung era, brought about by renewed contact with China, after a hermit period of exclusion, created a passion for swift, impassioned or suggestive painting in ink, on silvery-toned paper.”

Română: Introducere

În epoca Ashikaga (1335-1573), cei mai remarcabili artişti japonezi, precum Sesshu şi discipolii săi, spre exemplu, adevăraţi revoluţionari în artă şi nu doar simpli rebeli [contestatari ai şcolilor oficiale], a căror simplicitate japoneză a fost întărită şi clarificată de inspiraţia [sugestia] chineză, erau în adevăratul sens al cuvântului preoţi budişti, care, aşezându-se în dreptul lampei nestinse a credinţei, şi au căutat propria bineţe [salvarea, mântuirea] prin calea tăcerii; atelierele lor erau în temple budiste, la est de păduri, la vest de coline, întunecate în exterior şi luminoase în interior, cu simbolurile totalei frumuseţi a naturii şi cerului. Şi efortul [travaliul] lor artistic era asemenea unei rugăciuni, pentru a mulţumi propria lor imaginaţie, nu o creaţie expusă vreunui critic, a cărui încercare de a argumenta şi de a nega n-ar fi fost decât zgomot de fond în lumea artei superioare; ei au desenat imagini pentru a crea o frumuseţe şi o măreţie absolută, care au făcut lumea omenească proprie aproape insignifiantă şi s-au conectat direct cu eternitatea. Arta pentru ei nu constituia o simplă redare a realităţii prin expresie, ci o chestiune de credinţă. În consecinţă, nu se nelinişteau vreodată de problematica subiectelor ori de mărimea pânzei; de fapt, simpla realitate a  lumii înconjurătoare încetase să mai fie o normă pentru ei, cei care trăiau în atelierele templelor. Laurance Binyion a spus despre ei: <Indicii ale divinităţii apăreau peste tot, în frunzele ierbii, în existenţa animalelor, ale păsărilor, ale insectelor. Nicio ocupaţie nu era pre umilă ori inferioară pentru a fi investită cu frumuseţe şi cu sens [semnificaţie].Datorită lor, perioada Ashikaga devine extrem de importantă în tratatele de artă japoneză>. Binyion afirmă: <Epoca Ashikaka reprezintă în artă un ideal de simplicitate rezervată.Dezgustul de convenţiile ornamentale, care începuseră să paralizeze vigoarea primitivă a şcolii Yamato şi recenta cunoaştere a capodoperelor epocii Sung, determinată de un contact reînnoit cu China, după o perioadă de pustnică izolare [excludere], au creat o pasiune pentru pictura rapidă, pasională sau sugestivă a cernelii pe hârtie argintată [cu fond argintiu].

Tradus pro-bono astăzi trei septembrie două mii douăzecişiunul, pro-bono pentru sighet-online.


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact