Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în limba română.

Text franceză 8.12.: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 8.12: < De Démosthène et d'Eschine, de Théophraste et de Démocharès. UNE chose extraordinaire, mais qui n'en est pas moins vraie, c'est que Démosthène, étant allé en ambassade vers Philippe, roi de Macédoine, manqua de mémoire en prononçant son discours, tandis qu'Eschine, fils d'Atromète, de Cothoce (22), effaçant par sa hardiesse tous ses collègues dans l'ambassade, se faisait la plus glorieuse réputation chez les Macédoniens. Il faut convenir qu'Eschine était encouragé par la certitude d'être agréable à Philippe, qui l'avait comblé de présents. Ce prince, en effet, se plaisait à l'entendre, et ses regards mêmes annonçaient sa bienveillance pour l'orateur. Des dispositions si favorables étaient pour Eschine autant de motifs de constance, et de puissants ressorts pour délier sa langue. Au reste, l'éloquent Démosthène n'est pas le seul à qui un tel malheur soit arrivé. Théophraste d'Érèse éprouva la même chose dans l'aréopage; et comme il alléguait pour excuse le trouble où l'avait jeté le respect qu'inspire une si auguste assemblée, Démocharès (23) lui repartit sur-le-champ avec amertume : "Théophraste, cette assemblée était composée d'Athéniens, non des douze grands dieux.">preluat din traducerea franceză din limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pguste site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română Ist. Div. 8.12.: <Despre Demostene, Eschine, Teophraste şi Demochares. O întâmplare extraordinară, dar care nu e mai puţin adevărată, este că Demostene, mergând în ambasadă la Philippe, regele Macedoniei, a avut lapsusuri (lipsuri de memorie) pronunţându-şi discursul său, pe când Eschine, fiul lui Atromete din Cothoce, eclipsând prin tăria sa pe toţi colegii săi din ambasadă, şi-a făcut cea mai glorioasă reputaţie la macedonieni. Trebuie spus că Eschine a fost încurajat de certitudinea că era agreat de către Philippe, care l-a acoperit cu daruri. Acestu-i prinţ, de fapt, îi făcea plăcere să asculte şi privirile sale anunţau bunăvoinţa sa pentru orator. Aceste dispoziţii erau atât de  favorabile pentru Eschine, fiind tot atâtea motive de constanţă, de puternice resorturi pentru a-şi dezlega limba sa. În rest, elocventul (prin elocinţă) Demostene nu a fost soingurul care a suferit la sosire. Thephraste din Ephes a întâmpinat (demonstrat) acelaşi lucru în areopag; şi cum s-a scuzat prin respectful pe care il inspira o asememenea augustă adunare, Demochares (23) reluă pe scenă cu amărăciune: "Theophraste, această adunare este compusă din Atenieni, nu din doisprezece mari zei">.

Comentarii:

(22)  Nom d'un bourg de l'Attique.
(23)  Voy. sur Démocharès le chap. 7 du livr. III.

Traducere comentarii:

(22) Denumirea unei cetţi din Attica.

(23) A se vedea referitor la Demochares cap 7 din cartea III.

Tradus astăzi pro-bono nouă avgust douămiidouăzecişiunul cu pioşenie pentru sighet-online. 

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet