În Rev. Istorică, Vol. XXV, no. 1-3, ian-mart 1939, pag. 34, dl. N. A. Constantinescu scrie în "Noua Istorie a Românilor de N. Iorga":

<Volumul "Monarhiilor" se încheie cu preţioase informaţii asupra organizării vechii monarhii româneşti, sprijinită pe un fisc apăsător, cu o "contabilitate fantastic de încurcată" (p. 507), pe care nimeni nu fu în stare să o pună în ordine (p. 510), atât de felurite, capricioase şi complicate erau pretenţiile "tiranului păgân", încât toată grija monarhului era de mulţămi Poarte şi de a-şi salva aparenţele de rang şi pompă. Datele culese în diferite izvoare cu privire la tribute ni arată ce necesar ar fi un studio, -biruind multe greutăţi ce îi stau în cale, -asupra fiscului celor două State şi obligaţiile lor faţă de Poartă, completat şi cu ceea ce arhivele din Stambul ar putea să adauge ca material.

Rămâne o enigmă: cum de se mai putea "trăi larg la curta Domnilor" şi se mai găseau bani pentru "risipitoarea evlavie"şi pentru "comoara de giuvaieruri">.

Iar în volumul lui Nicolae Iorga- <Istoria Românilor. Vol. VI. Monarhii, Buc., 1938, pag. 28> scrie: <acum  ţeara fuge toată, că le-au zis acei boieri ţărăi: "Fugiţi toţi după noi, nu mai daţi nemic">. Aflăm şi numele unui nepot de soră al lui Petru-Vodă cel de la Bolzano (Petru Şchiopul), care se numea Aslan, cu soţie constantonopolitană, Victoria. Aslan primise dregătoria Olteniei (ban al Olteniei). Iorga îl numeşte pe Aslan: Moldo-Grec. În consecinţă, satele se mişcară într=o adevărată mişcare socială. "Rumânii nu vor să dea nemic, bat feciorii, preceptorii şi le iau boii şi trăsurile" (Op. citată, pag. 28).

Un fiu al lui Alexandru Iliaş. Radu, căsătorit cu o fată a influentului grec Curt Celebi este numit domn în Ţara Românească, pe când tatăl său era Domn în Moldova.

Vedem că de la refuzul plăţii birului şi fuga prin străinătăţi se ajunge la bacşişuri şi cadouri până peste poate sub prinţul "altân bey"(generosul până peste poate Constantin Brâncoveanu, cel cu o avere "monumentală" invidiată şi de demnitari otomani)

Constantin Brâncoveanu se plânge generalului Heissler de jaful imperialilor de la Baia de Aramă, unde soldaţii jefuiseră depozite în valoare de 300 de pungi şi îl vesteşte că va fi atacat de turci în Ardeal (Opera citată, pag. 400).

Haraciul care era de 280 de pungi, este crescut în 1703 la 520 de pungi, iar pe scaunul Moldovei este impus protejatul lui Brâncoveanu, Mihail Racoviţă (Marele Vizir îi propune lui o schimbare de reşedinţă la Iaşi, dar Domnul Brâncoveanu preferă Ţara Românească).

Unde este averea Domnului Brâncoveanu, cel aflat la intersecţia a trei Imperii ? Dar Eteria moldo-vlahă cu ce bani a fost susţinută oare?

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet