În Rev. Istorică, Vol. XXV, no. 1-3, ian-mart 1939, pag. 8, dl. Iorga scrie despre diferenţele de nivel între dezbaterile academice şi lumea aproape terriană să-i spunem a străzii comune (dar pângărită cu o mască mortuară de bitum sau de ciment, semn al imposturii civilizaţiei umane ajunsă la stadiul pe rotile):

<Ce probleme mari nu se ridică, apoi, în Academii ! Astfel, la Academia de ştiinţe morale şi politice din Franţa, chestiuni monetare, de comerţ, de industrie, toate acestea sunt necontenit presintate şi lămurite acolo. Cine asistă ? Nimeni. Se publică într-un buletin, pe care îl citesc câteva sute de personae. Presa nu se interesează, ea, care se interesează cum a fost strivit nasul unui [combatant] negru de un campion încă mai sălbatic ca dânsul, sau cine a izbutit cu mai multă dibăcie să treacă prin toate acele înşelări de care dispun specialiştii jocului cu mingea …

Prin urmare, o întreagă activitate intelectuală, care este făcută de stat cu cheltuieli mari, rămâne cu totul în afară de public.

Iată, la acel Institut din Franţa, în anumite zile din săptămână se întrunesc membrii diferitelor Academii. Acolo e ştiinţa cea mai înaltă, acolo se află oameni venerabili, acolo se frământă, se desluşesc unii pe alţii, iar în stradă, o lume al cărui nivel e uneori foarte scăzut.

În ce priveşte clasele sărace, care nu sunt vinovate că sunt sărace, în care sunt poate inteligenţe mai strălucitoare decât ale academicienilor celor mai glorioşi de acolo, căci aceia din stradă nu au fost puşi în aceleaşi condiţii, sunt oameni ale căror cunoştinţe sunt ca la 1500 sau la 1600, ca la 500 şi 600 uneori.  De ce este înăuntru în palatul acela ei n-au habar, iar cărţile pe care le-au cetit se rezumă la câteva manual ce li-au căzut în mână, sau la câteva broşuri de propaganda revoluţionară.

În afară de acestea, sunt gazetele.  Ce cuprind gazetele acestea ? Merge cineva dincolo de Paris, la Saint-Denis spre exemplu, unde este iadul pe pământ, unde sunt mii de oameni ţinuţi în afară de tot ce poate da religia, cultura: bestii care puteau fi şi sfinţi şi bestii care puteau fi genii… >.

În cursul articolului, domnul Iorga foloseşte cuvinte "incorecte politic"astăzi: jidovi, negru şi exprimă opinii personale la nivelul agresivităţii Germaniei (de atunci) şi prin presupuşii lor "reprezentanţi" partinici, manipulaţi şi de sovietici (e vorba de mişcarea legionară, vehemenţi şi vandalizanţi).

De atunci, trâim o cumplită cvasi-descurajare nucleară (concept creat de un om cu probleme). Iar chestiunile dezbătute în Academii, dacă nu sunt văzute cu consecinţele lor şi revizuite, pot conduce la rău. Consecinţele sunt generale (şi pentru cei din stradă).

Lucruri extreme de delicate şi atunci, ca şi acum. Ce e până la urmă bine, ce e până la urmă rău ? Încotro se îndreaptă omenirea din stradă ori din Academii ?

Să fie suficient doar să vorbim şi să scriem corect politic ?

Cele scrise anterior sunt doar opinii. Totuşi, noi să câştigăm în Japonia în total fair-play cât mai multe medalii aurite.

Retranscris pro-bono, astăzi, douăzecişitrei iulie al anului douămiidouăzecişiunul.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet