În lucrarea <Istoria Othomanicească>, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Buc, 2001, autor: Ianache Văcărescu, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de către Domnul Gabriel Ştrempel, regăsim în partea introductivă consideraţii asupra originii familiei Văcăreştilor, pe baza unei adnotări vechi de pe un manuscris (manuscrisul 305 al Gramaticii româneşti al lui Ienăchiţă Văcărescu din fondul de carte al Academiei Române), unde apare o însemnare despre un anume Neagoe Văcărescul, fiul lui Dan Văcărescul, voievod al Făgăraşului, nepot de soră al lui Radu Vodă Negru, care poartă data de 1215, dată în care s-ar fi strămutat la Câmpulung împreună cu mumă-sa Anna. Ar fi avut doi fii, Radu şi Şărban şi şase fiice, A murit la cincizecişinouă de ani, extrem de bogat. Mai sunt ad-notări despre Pătraşcu Văcărescul Viteazul, despre spătarul Negoiţă Văcărescul şi despre banul Craiovei, Ianache Văcărescul. Ad-notările redau o memorie orală a unor reprezentanţi de seamă ai familiei, memorie orală ce are totuşi un caracter de subiectivitate.

Totuşi, unii istorici acceptă datele, considerând că ar fi vorba de două descălecări la Câmpulung; la 1215 şi la 1290 (C.A. Aricescu- Istoria Câmpulungului, 1855). Dar Dionisie Fotino acceptă data de 1241 ca dată a strămutării Domnului mitic Radu Negru din Transilvania cu toată casa sa, împreună cu popor de toate treptele şi câţiva saxoni latini de s-au aşezat cu toţii la Câmpulung.

Există o legendă în care miticului Negru Vodă i se atribuie utilizarea acumulării de apă dintr-un baraj probabil natural pentru a opri ascensiunea unor trupe de tătari. El ar fi distrus stavila, fapt ce a deversat apa pe pantele abrupte, lucru  ce a împiedicat pe tătari să mai înainteze.

Faptul nu e singular: tot autorul Frontinus menţionează că Lucius Mettelus, pe când lupta în Spania ar fi redirecţionat cursul unei ape de pe un teren maii ridicat  împotriva taberei inamice, aflată pe un teren mai jos, iar inamicul intrat în panică a fost foarte uşor învins de forţa apei şi de soldaţii romanilor.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet