Un călător belgian (valon) redă o  afirmaţie a Domnului Nicolae Mavrocordat despre care opinăm că este falsă sau îi aparţine belgianului, anume că <această credinţă a noastră seamănă mai mult cu un labirint de superstiţii, decât cu un sistem raţional şi logic> (N. Iorga- Istoria românilor, vol. VII. Reformatorii, Buc., 1938, pag. 12). Afirmaţia belgianului este o gogomănie, căcio credinţa e unică în ansamblul ei, doar riturile diferă. Apoi, Domnul avea studii teologice, deci nici vorbă de aşa ceva. Că era mai cosmopoolit este posibil, dar că ar fi făcut o astfel de afirmaţie este improbabil. Poate să fi fost şi o eroare de traducere, dar nu mai comentăm.

Afirmaţia apare în De Saumery <Mémoires et aventures secretes et curieuses d'un voyage du Levant, II>, Liége, 1732, p. 177, dar ne pare cu totul fantezistă. De-ale mincinoşilor gen baronul Münchausen

Dl. Iorga accepta spusa ca atare, dar noi nu. Suntem sceptici, fiind vorba despre ctitorul unei mănăstiri (Văcăreşti) şi descendentul unei Doamne moldovence.

Scris pro-bono azi, miercuri cincisprezece iulie an curgătoriu douămiidouăzecişiunu, cu pioşenie pentru sighet online.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet