În Rev. Istorică, Vol. XXV, no. 1-3, ian-mart 1939, pag. 2, dl. Iorga spune de la bun început:

<Lecţia întâi de istorie universală trebuie să atingă un subiect în legătură cu materia pe care o predau, dar să se ţină în limita unor anumite generalităţi şi… cred chiar că aceste generalităţi nu au să se ţină numai în linia înaltelor teorii… ci să se coboare la realităţile foarte serioase , ba chiar tragice şi ameninţătoare din timpurile noastre, pentru ca şi studiile acestea istorice să aducă un folos în marea luptă pe care o duce omenirea pentru drept şi unele popoare pentru însăşi existenţa lor…>.

Toate evenimentele externe presau. Japonia intrase în China de mult, iar un conflict nedeclarat între submarinele germane şi restul lumii era deja deschis de ceva ani. Omenirea se pregătea de o confruntare deschisă, dar trebuia să accelerăm distrugerea prin depăşirea războiului clasic şi trecerea la altă fază, a anihilărilor aproape cvasi-totale.

Astăzi ştim că sfârşitul principiului antropic (bazat pe sinteza oxigenului) nu va conduce la dispariţia cvasi-totală a vieţii (pe baza supoziţiei că nitro-bacteriile, sulfo-bacteriile, fero-bacteriile sunt cu mult mai reziliente decât principiul antropic).

În oceane, în ape sulfuroase, la adâncimi mari (la 350 ° C şi 1000 atmosfere, practic fără lumină), sulfobacteriile produc substanţe organice plecând de la substanţe minerale, extrăgând sulful şi căldura necesară transformării de la crăpăturile vulcanice. Preluat din Dawkins- "Un rău pornit din Eden". În ecosistemul închis din peştera Movile, bacterii sintetizează hidrogen sulfurat şi dioxid de carbon.

Dar chiar trebuie să trăim cu o astfel de speranţă a unei posibile ciclicităţi (poate sub altă formă) ?

Cele scrise anterior sunt doar opinii.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet