Din lucrarea domnului Ştefan Andreescu cu titlul <Vlad Tepes (Dracula). Între legendă şi adevăr istoric>, Ed. Enciclopedică, Buc., este redată o scrisoare a autorităţilor genoveze din Caffa către regele Casimir al Poloniei datată 02.04.1462 în care se scrie: <dacă Vlad Voievod nu ar fi declarat război pe faţă sultanului, ceea ce le-a stricat şi tulburat planurile, îşi pusese în minte să trimeată contra noastră 300 de corăbii cu multă putere şi pregătiri de război, cu care a cucerit pe alţii, mai mari decât noi şi înspăimântă şi regi mari... Am înţeles apoi că Ştefan Voievod, domnul Moldovei sau Valahiei Mici, se luptă cu Vlad Voievod, care poartă război fericit cu turcii. Cearta acestora nu numai că ajută pe sultan, dar, ce e mai primejdios, printr-însă turcii capătă intrarea în aceste două Valahii, ceea ce ar fi un foarte mare pericol, atât pentru noi, cât şi pentru alte ţări vecine>.

Iar cronicarul Ducas scrie: <românul [Vlad] i-a mutat pe toţi supuşii săi în locuri strâmte de munte şi în locuri acoperite de păduri, iar câmpurile le-a lăsat pustii, iar vitele de tot felul le-a mânat mai înăuntru hotarelor… iar însuşi cu armata se sub el se aţinea toată ziua în locuri scutite de sihle şi păduri dese.>. Mehmet al II-lea a străbătut loc mai bine de şapte zile şi nu a găsit nimic, nici om, nici cel mai mic animal, nici ceva de mâncare sau de băut>.

Sultanul ridicase o oaste estimată la 15 tümene, 25 sau chiar 30 de tümene (1 tümen echivala cu 10.000 de soldaţi). Cea mai sigură cifră este aceea a sultanului însuşi care indică într-o scrisoare "de cucerire" către Ibrahim al Karamaniei 15 tümene (150.000 de soldaţi).

Vlad a strâns 30.000 de oameni (inclusiv ţărani şi chiar tineri peste 12 ani) din informaţiile solului venetian de la Buda. Atunci are loc curajosul său atac de noapte.

În subsidiar, erau tensiunile dintre Vlad şi centrele săseşti de natură politică sau economică ? Cu Sibiul are o dispută economico-politică pe care o tranşează printr-o incursiune în Amlaş şi posesiunile greavilor sibieni ostili (care menţineau un pretendent, probabil Vlad Călugărul). Cu Braşovul are un aşezământ, dar încălcarea acestuia conducea la tragerea în ţeapă (braşovenii susţin şi ei alt pretendent, posibil Dan al III-lea, dar Vlad îşi vede de ale lui).

Totuşi, că natura conflictului era mai mult de sorginte speculativă o indică faptul că Radu cel Frumos (11.1462-11.1473; 23.12.1473-primăvara 1474; 1474-1475) ar fi bătut pare-se o altă monedă, impunând-o în schimburile comerciale şi interzicând folosirea vechii monede a tatălui său. Pare-se că primeşte sprijin turcesc în acest sens. Averea sa şi chiar şi familia sunt confiscate de Voievodul Ştefan cu forţa într-o incursiune în ŢR.

Vlad Ţepeş este făcut captiv de regele Matei Corvinul mai degrabă ca o soluţie de menţinere a păcii (temporare) cu Imperiul Otoman, mai degrabă, decât a calomniilor saşilor. E o părere doar.

Vlad era o problemă pentru toată lumea… Dar nu tot el îi apăra pe toţi ? Căci Sultanul Mahomed al II-lea era cel supranumit Cuceritorul.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară