În Histria este amintit într-o inscripţie un corăbier originar din localitatea Corint. Iar în Tomis, un armator şi un cârmaci pe nume Theocritos.

Există de asemenea inscripţii ce atestă asociaţii de corăbieri. Ei aveau case ale lor (în Tomis), denumite şi colegii (şi pentru transport naval maritim, dar şi pentru cel fluvial)  

Vasele aveau şi pânze (utilizarea forţei vânturilor), dar şi vâsle, fiind de cele  mai variate dimensiuni şi forme. Pe piatra funerară a lui Theocritos (în Tomis) este gravat un asemenea vas de dimensiuni mai reduse.

În transportul fluvial, în amonte (contracurent), vasele erau tractate de pe mal de animale de tracţiune prin intermediul otgoanelor.

Iată ce se transporta (comercializa) în Mesopotamia antică (ele apar notate în dublă contabilitate: intrări-ieşiri, cu unităţi de cantităţi): argint, aur, susan, curmale, migdale, mirodenii, obsidian, parfum, miere, cristale, cupru, nichel, îmbrăcăminte, trestie, pluguri, uşi, grinzi, sare, cereale procesate, verdeţuri şi legume, peşte, lemn de pin, grinzi, bere, bitum, pene de păsări, pânză, bărci, vâsle, articole de pielărie şi piele.

În vechime, la etanşarea îmbinărilor se foloseau câlţi, smoală, răşini. Prinderea elementelor de lemn diferite cu dibluri de lemn, introduse în lăcaşe atent scobite.

În Ieremia 51:32 sunt pomenite corăbii de papirus, cărora li s-ar fi dat foc. Acestea erau destinate navigaţiei pe Nil, probabil...

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet