Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra providenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Text:  Claudius Aeliani în latină, engleză şi română

Latină Liber Secundus, 2.24: <Serpentium venenum cum pestiferum est, tum multo aspidis pestilentius; contra quae nemo salutaria praesidia facile inveniat, etiamsi ad dolores leniendos atque adeo ad liberandum ab illis ipsis sapientissimus sit. Sed in homine quoque incredibiliter perniciosum inesse venenum hac ratione deprehenditur. Si viperae collum caute et firmiter contineas, in osque ipsius diductum spuas, sputum in ejus ventrem delapsum tanta ei pernicie existit, ut vipera putrescat. Itaque hominis morsus vel homini ipsi est perniciosus, nulliusque animalis morsui de acerbitate concedit.>. (preluat de pe site-ul educaţional al Univ. din Chicago).

Engleză 2.24: <The poison of serpents is a thing to be dreaded, but that of the asp is far worse. Nor are remedies and antidotes easy to discover, however ingenious one may be at beguiling and dispelling acute pains. Yet after all there is in man also a certain mysterious poison, and this is how it has been discovered. If you capture a viper and grasp its neck very firmly and with a strong hand, and then open its mouth and spit into it, the spittle slides down into its belly and has so disastrous an effect upon it as to cause the viper to rot away. From this you see how foul can be the bite of one man to another and as dangerous as the bite of any beast.>. (preluat de pe attalus.org)

Română 2.24: <Otrava şerpilor este de temut, dar cea a viespilor este mult mai rea. Nici remediile ori antidoturile nu sunt uşor de aflat, oricât de ingenios ar fi cineva în a înşela şi disipa durerile acute. La urma urmei există şi în om o otravă misvă misterioasă şi astfel a fost descoperită. Dacă capturaţi o viperă şi îi apucaţi ferm gâtul cu o mână sigură şi îi descleştaţi gura şi scuipaţi în ea, secreţia alunecă în jos în stomacul viperei şi atât de dezastruos este efectul încât vipera moare [şi putrezeşte]. De aici se vede cât de nebună e muşcătura unui om asupra altuia şi la fel de periculoasă ca muşcătura oricărei fiare>.

Notă: traducerea e aproximativă, şi urmează textul englez...

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet