"Filmul" uciderii lui Constantin Hangerli Vodă este descris secvenţial într-un articol al dlui Tudor Dinu în limba franceză apărut în Cahiers Balcaniques [online], intitulat: "La Cour Nouvelle ou Brûllé. Palais disparu des princes phanariotes de Valachie".

Peşchirgiul numit tot Hussein (ca şi amiralul flotei turce) soseşte în 18.02.1799, însoţit de călăul de culoare (negru), descris drept "terrible, grand, lippu, noir, immonde" (teribil, enorm, buzat, negru, tern), precum şi de alţi doi servitori. Călăul aruncă un pumnal care ratează ţinta, apoi descarcă două pistolete în pieptul prinţului. Apoi decapitează cadavrul cu un khandjar. Cei trei profanează cadavrul prinţului (călăul şi ceilalţi doi servitori), târându-l în curte şi jefuiesc palatul (inclusiv torturând pe cei prezenţi din suita princiară pentru dezvăluirea ascunzătorilor bunurilor de valoare). Deducem că alături de peşchirgiu, doar cei trei au acces în palat (dar probabil că în exterior erau cantonate trupele însoţitoare), căci trei-patru oameni nu puteau genera o asemenea teroare în palat.

La 1801, palatul e părăsit de suita lui Mihail Suţu la iminenţa apropierii trupelor paşei rebele (incontrolabile) de Vidin: Pazvantoglu (ori a oamenilor săi) şi e devastat de oameni fără căpătâi (aşa numiţii "crai", conduşi de un anume Melamos, probabil lider spontan).

Ulterior, palatul e afectat din ce în ce mai mult de calamităţi, distrugeri, devastări. Palatul arde în zorii zilei de 12.12.1812 sub Vodă Ioan George Caradja, care iese la lumina flăcărilor flirtând cu frumoasa soră a prefectului poliţiei (prinţul îi oferă braţul şi de asemenea oferă spontan un mic dejun romantic, probabil cu cele salvate din palat, la lumina incediului şi la răsăritul incipient al zilei). Aflăm că prefectul poliţiei se numea Grigore Filipescu (să fie acelaşi cu boierul Filipescu din timpul revoluţiei de la 1821 ?). Prinţul Caradja pierde în incendiu bunuri estimate la 300.000 de piaştrii.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet