Preambul: Claudius Aeliani este un autor clasic bilingv în latină-greacă, denumit meliglossos (cel dulce la vorbă), născut la Praeneste (astăzi Palestrina) în Latium, peninsula italică cca. 175 e.n. – decedat cca. 235 e.n.

A scris lucrări din care s-au păstrat cel puţin două: <De natura animalium> în 17 cărţi şi Varia Historia în 14 cărţi, pentru care încercăm fragmentar sumare traduceri din engleză şi franceză (indicând sursele)…

Alte lucrări s-au păstrat fragmentar: <Asupra provindenţei> şi <Despre manifestările divine>…

Preferăm să prezentăm în continuare variantele comparate, franceză – greacă – română pentru facilitarea eventualelor corecturi ale traducerii în română.

Text franceză: Claudius Aeliani scrie în istorisiri diverse/Varia Historia 1.28.: < Des mets les plus estimés des Rhodiens IL faut que je vous parle d'une idée singulière des Rhodiens (65). Qu'un homme aime le poisson, qu'il le recherche et qu'il le préfère à toute autre chose, c'en est assez, dit-on, pour que les Rhodiens le regardent comme un homme sorti de bon lieu et bien élevé. Au contraire, ils traitent de grossiers et de gens adonnés à leur ventre, ceux dont le goût est décidé pour la viande. Ont-ils tort ou raison? c'est une question que je me soucie peu d'examiner.> (preluat din traducerea franceză după limba greacă cu note de M. Dacier, Paris, Imprimeria lui Auguste Delalain, 1827, de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text greacă: < Περὶ τῶν παρὰ Ῥοδίοις τιμωμένων ὄψων. Ἀλλὰ ἔγωγε ὑμῖν ἐθέλω εἰπεῖν Ῥόδιον δόξαν. Ἐν Ῥόδῳ φασὶ τὸν μὲν εἰς τοὺς ἰχθῦς ὁρῶντα, καὶ θαυμάζοντα αὐτοὺς, καὶ ὄντα τῶν ἄλλων ὀψοφαγίστατον, ἀλλὰ τοῦτόν γε ὡς ἐλευθέριον ὑπὸ τῶν δημοτῶν ἐπαινεῖσθαι· τόν γε μὴν πρὸς τὰ κρέα ἀπονεύοντα, ὡς φορτικὸν καὶ γάστριν διαβάλλουσι Ῥόδιοι. Εἴτε δὲ ἐκεῖνοι ὀρθῶς, εἴτε οὗτοι φλαύρως, ὑπερφρονῶ τοῦτο ἐξετάζειν.>(de pe site-ul: remacle.org/bloodwolf/ historiens/elien…).

Text română: <Despre felurile de mâncare mai preţuite de către Rhodieni. Trebuie să vă vorbesc despre un aspect particular la Rhodieni. Ca un om să prefere peştele, să îl caute şi să îl preţuiască faţă de orice altceva ar fi suficient, spunem, pentru ca Rhodienii să îl privească drept un om bine crescut şi educat. Dimpotrivă, îi privesc drept grosolani şi drept oameni dedaţi burţii pe cei al căror gust e clar pentru carne [consumul de carne animală]. Greşesc ei sau au dreptate ? E o întrebare pentru care nu mi-am făcut griji să o examinez>.

Comentarii adiacente din notele franceze:  (65)  Ştim că cei din vechime făceau mare caz privitor la peşte, dar după Sclieffer, Aeliani este singurul care a atribuit în mod special Rhodienilor acest gust exclusivist.

Comentarii adicente daco-române: Practic, nu avem.

  Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet