În esenţă, plecăm de la ipoteza comutativităţii dintre antroponime, nume de zeităţi şi denumiri toponimice, căci aşa cum scrie I.I. Russu în paragraful de limbă, cităm: <numele proprii de persoane, triburi, zeităţi, localităţi şi elemente geografice… cunoscute… constituie, în schimb, un material lingvistic valoros prin faptul că initial, toate numele proprii erau elemente lexicale, cuvinte din limba curentă, vie, deci ele înşile fragmente de limbă> (Op. citată, pag. 261), conchidem că avem de fapt rămăşiţele elementelor lexicale din graiurile antice, cu acelaşi sens ca şi cel antic... şi nu neapărat descendenţi din personajele din vechime, ceea ce ar fi o imposibilitate majoră.

O să ne referim acum la elemente lexicale de sorginte predominant tracică, iar pentru acest obiectiv ne vom servi de elementele lexicale explicitate de trei savanţi bulgari: Duridanov, Dečev, Gheorghiev.

Aceşti savanţi practic au reconstituit din tracă 180 de cuvinte/rădăcini. Lista e disponibilă prin accesarea unei căutări pe internet.

Ne vom referi la cele pe care credem că le=am regăsi şi pe teritoriul României ca posibile toponime. Dar dat fiind că se consideră că limba geto-dacă era apropiată (înrudită) cu traca, ele ar putea fi şi de sorginte pre-romană. Dar desigur extrem de discutabil...

seina<s> (sat, aşezare)- posibil oiconim Seini Maramureş;

sēkas (iarbă, frunziş, verdeaţă, fân)- posibil toponim Poiana Secaşelor;

para/phara (aşezare, sat- ro., aro. fară: neam, ginte, soi)- posibil oiconim FaraoaneleVrancea;

póltyn (a board fence, a board tower, a fortification of beams and boards)- posibile  Paltin şi Paltinu Suceava, conform şi localităţii trace Poltymbria, amintită de Duridanov (dar atestată undeva se pare spre ţărmul Mării Negre);

paisa<s> (funingine, arsură)- posibil Păişeni Suceava, dar destul de incert;

zalmós ‘a hide’ (Porphyr.) - posibil Zalomestra Suceava, de asemenea incert.

Toate acestea sunt presupuneri, bazate pe unele coincidențe fonetice... Repetăm faptul că aceste asocieri fonetice trebuie tratate cu extrem de multă reticenţă... Vorbim de mii de ani de la atestări ale unor antroponime ori oiconime antice, deci... reticenţă deplină...

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE şi Gheorghiţa N. Dobre din surse scrise şi internet