În lucrarea Alexandru Philippide- "Originea românilor", Vol. I, pag. 33-34, scrie: "La poalele Balcanilor erau o mulţime de sate thrace, care se grupau câte trei şi câte patru în comune, în mici civitates. Fiecare sat îşi avea magistratul său, toparhos, iar toate la un loc, câte formau comune aveau un magistrat mai mare, phylarhos, care rezida în unul din satele comunei. Se cunosc două asemenea mici civitates, compuse una din satele Zercla, Zelobasta, Brentopara, Mosygena... Cele patru sate întâiu numite formau tribul, neamul Ebreis... Pe timpul lui Severus Alexander (222-235 e.n.), cele patru sate din neamul Ebreis au scris o piatră comemorativă de mulţumire pentru phylarhul Aurelius Cardenthes, pentru că a administrat comuna în mod cinstit, drept şi legal...". (Kalinka no. 55, 100).

În comuna Jitia din judeţul Vrancea (sate: Cerbu, Dealu Sării, Jitia, Jitia de Jos, Măgura) regăsim numele tribal trac: Ibris cu prenumele Alexandru (desigur cu anumită rezervă, căci poate proveni şi din altceva). Precum şi unele nume probabil de sorginte roxolană: Roşca, Rusu... Ei pot proveni din soldaţi ai romanilor (traci, roxolani...).

Denumirea Jitia ar putea proveni de la faptul că la un moment dat unii dintre locuitori ţineau poate ritul Karait (afirmaţie incertă, totuşi).

Confuzia de identităţi putea face ca urmaşi ai acestei civitas Ebreis să adopte o nouă identitate şi un nou cult: cel mozaic, de rit talmudic (numele tribal Ebreis putea proveni de la fluviul trac Hebbrus... Era un fluviu important, Actualmente, râul Mariţa).

 Aşa s-a şi întâmplat...

În Ucraina, exista o localitate numită Trohimbrid (gm. Trochenbrod/ucraineană Trochymbrid/rusă Sofiewka). Denumirea era desigur bazată pe un etnonim. Numai că avea locuitori de cult mozaic şi multe sinagogi. Puţini au supravieţuit războiului din cele două sate: Trohimbrid şi Lozisht (Ignatowka). La ce poate conduce confuzia de identitate. Ambele se aflau în Oblastul Volhynia. S-a realizat un film pe baza scrierii lui Jonathan Safran Foer: "Totul este iluminat" (2002), ecranizat în 2005.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet