În lucrarea Mihăescu, Ştefan, Hâncu, Iliescu, Popescu- "Fontes Historiae Dacoromanae II", Ed, Academiei Române, 1970, în secţiunea Isidori Hispalensis Episcopi,  VIII 11, 50  se arată, citez:

" Există trei soiuri de obiceiuri. De pildă al ...sciţilor, unde şi femeile şi bărbaţii merg la luptă".

Ori: IX, 2, 32 "Fii lui Gomer, nepoţii lui Iafet. Aschanaz, din care se trag sarmaţii, pe care grecii îi denumesc <regini>", adică sciţi regali (?).

Iar în secţiunea "Scriptores Historiae Augustae", pag. 174, 34, 1 (pag. 107-109 din FHDr II) scrie: "Erau duse şi zece femei, pe care le prinseseră în haine bărbăteşti, luptând în rândul goţilor, după ce multe, pe care inscripţiile le arată ca făcând parte din neamul amazoanelor, fuseseră ucise".

Prin inscripţii se înţeleg tăbliţele cu faptele Împăratului victorios.

Este posibil ca aceste femei să fie de sorginte roxolană (tauro-sciţi, "pe care în limba comună obişnuim să-i numim ruşi", Leon Diaconu, pag. 677), amestecul carpic-roxolan fiind ilustrat de acceptarea ritului mozaic de către aşa-zişii Karpi din Polonia (localităţile Amidor şi Indura; care sunt la origine carpi, nu calipizi, cei amintiţi de Strabon XII, 3,21, Herodot IV,17 şi Pomponiu Mela II,1,7. Prin Karpi amestecaţi trebuie acceptaţi şi cei denumiţi Karpoizi-Karpizi Ephoros -frag. 158, 78-, Pseudo-Scymnos 842-844 , ce indică amestecul carpic-roxolan -preluat parţial din ENDA enciclopedia-dacică-. (Este tot o ipoteză, desigur).

Deci, sub influenţa sciţilor regali (posibil crimeeni), trec la rit mozaic şi Karpoizii şi parte din roxolani/tauro-sciţi, posibil printr-o etapă îndelugată de timp de acceptare a ritului Karait (poate urmaţi şi de alte neamuri scito-sarmatice). Pare-se că în zona Italiei trec la ritul karait ori direct la curentul talmudic şi resturi ale liburnilor (popor catalogat drept iliric, pare-se apropiat sau cumva înrudit -poate distant- cu livonienii). Scriitoarea italiană Liana Millul/Millu pare a avea şi rădăcini liguriene (posibil şi carpo-roxolane; ultima afirmaţie incertă). De asemenea, "se ascund" în cultul mozaic adepţii religilor tradiţionale şi ai cultelor misterice (tot ca o ipoteză; desigur). Interpretarea surselor istorice nu este chiar deloc facilă.

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet