Putem estima pe baza numărului oamenilor de arme scala de mărime a populaţiei tribale carpice ? La un număr de cca. 3.000-6.000 oameni de arme, estimez numărul total al carpilor la acea epocă la cel mult 60.000-70.000 de oameni (poate exagerat), presupunând că tinerii erau extrem de numeroşi (circa 10 descendenţi per familie, cu o mortalitate restrânsă în rândul copiilor şi tinerilor. Incert).

              Aceasta presupune că ei erau distribuiţi în circa 30 până la 70 de aşezări situate probabil predominant pe cursul Siretului.

              Arheologia ar putea confirma sau infirma această presupunere.

             Etnonimul Carp/Karpov se întâlneşte probabil în România, Republica Moldova, Ucraina, poate Ungaria ? posibil desigur şi Israel (Matatias Carp, autorul lucrării "Cartea Neagră. Fapte şi documente. Suferinţele evreilor din România", Ed. SOCEC, Bucureşti, 1946. El era fiul lui Horia Carp, fost senator, fost secretar general al Comunităţii Evreilor din Bucureşti. 

În Giurgiu se mai afla o persoană ce purta acest etnonim, pomenit în volumul 1 şi tot de religie mozaică, veteran, decorat şi rănit de război în luptele de la Coşna, probabil din primul război mondial; în lucrare este pomenit şi maiorul Valeriu Carp, care este implicat în uciderea mai multor cetăţeni de religie mozaică în Ciudei, Storojineţ şi Zăhăreşti Suceava Vol. 3, 1947, Pag. 26; 27 şi este acuzat de autor de iniţierea de acţiuni violente sistematice; poate Valeriu Carp ar fi fost mai moderat în acţiunile sale dacă ar fi aflat că etnonimul se regăseşte şi la persoane de religie mozaică, cu atât mai mult cu cât numele Valeriu pare în conexiune cu provincia Valeria, unde era oraşul Sopianae) şi evident în Rusia. Anatoli Karpov este rezident în Zlatovst Rusia, unde posibil mai avem antroponime de sorginte carpică, dar greu de distins între cele ruseşti. Nu am de unde să ştiu, dar presupun doar că el este descendent poate din ruteni.

Numele pare a se regăsi şi în Italia sau/şi SUA (Mario Carpo, autorul lucrării din 2001 "Architecture in the Age of Printing: Orality, Writing, Typography, and Printed Images in the History of Architectural Theory", Cambridge/MIT Press, 2001).  Antroponimul Carpo poate proveni dintr-un amestec carpic cu taifali ori sarmaţi, colonizaţi în peninsula italică.

                Aceste enumerări anterioare ne demonstrează că cei de origine dacică (şi desigur şi carpică) ar fi acceptat bucuroşi orice altă identitate, numai romanică sau românească de preferinţă nu... Este desigur o supoziţie (bazată şi pe alte argumente).

                Opinez (dar e doar o opinie) că Horia Carp şi Matatias Carp descindeau din legionarii de origine carpică de la Sopianae din Pannonia (probabil karpodakoii pomeniţi de Zosimos). Religia mozaică a fost receptă în armata romană până în secolul al IV-lea, dar probabil în limesul danubian şi în răsărit mai mult timp (iar în secret, practicată şi în continuare în special de soldaţi de origine idumeeană şi itureană şi nu numai). Iar presupunerea că Horia, Matatias Carp, veteranul I. Carp din Giurgiu şi maiorul Valeriu Carp aveau ascendenţă comună îmi pare destul de plauzibilă.

                Despre Maximinus, fost cândva locţiitor de prefect la Roma, scriitorul Ammianus Marcellinus scrie că era de fel din Sopianae, oraş în provincia Valeria, că tatăl său era arhivar în cancelaria garnizoanei şi se trăgea din urmaşii carpilor, strămutaţi de Diocleţian în Pannonia (Fontes Historiae Dacoromanae II, pag. 127. Acelaşi scriitor aminteşte de ridicarea de ziduri înalte (valuri întărite de pământ) de la malurile Gerasus până la Dunăre, spintecând în două ţinuturile taifalilor (FHDr II, pag. 133) de către regele got Atanarich, datorită ameninţării hunilor. Atanarich, după ce îi izgoneşte pe sarmaţi, se refugiază în Caucaland (loc greu de pătruns din pricina pădurilor şi munţilor înalţi (probabil o depresiune montană greu de identificat). Este menţionată şi strămutarea taifalilor şi poate şi a unor sarmaţi în Italia, taifali în jurul oraşelor Mutina, Regium, Parma (FHDr II, pag. 151). Iar Sozomenos (FHDr II, pag. 227) menţionează faptul că barbarii de lângă Istru urmează credinţa lui Arius. Ştefan din Bizanţ îi numeşte pe locuitorii Daciei: dai (FHDr II, pag. 339) pe la anul 520, în lexiconul său de nume de popoare. Marcellinus Comes indică numele unui conducător gepid: Mundo/Mundus (FHDr II, pag. 363), care prăda în Moesia cu o trupă eterogenă. În 529 intră în serviciul bizantinilor ca magister militum per Illyricum. El era gepid din spiţă regală FHDr pag. 505. Pare-se că Aurelian ar fi înfiinţat la Dunăre o altă provincie, Dacia Parapotamia (FHDr Ii, pag. 502, din Ioannes Malalas), posibil zona Bugeac din sudul Basarabiei (actualmente la Ucraina), pe lângă cele două provincii sud-sunărene (prima şi secunda).

                Posibil şi numele Cărpiniş sau Carpinis din Vlădeşti Vâlcea pare a fi tot de sorginte carpică. În Vlădeşti regăsim şi: Clenc-1; Găină-1; Gutui-3; Magheru-2; Musa-1; Musan-2; Patularu-3; Ridiche-4; Sofia-2 (în conexiune poate cu Sopianae ?); Ucă-1; Vincea-1... dacă antroponimele din  Vlădeşti sunt în conexiune cu Sopianae ori cu un grup gepidic de pe cursul Tisei sau de traco-goţi ai lui Ulfila este destul de neclar (Găină, Gutui, Vincea, posibil Clenc sunt germanice/gotice în principiu; Găină, Gutui-gotice; Vincea- poate terving ori taifal). Încercând să mă lămuresc consultând lista monumentelor istorice din Vâlcea, nu am ajuns la nicio concluzie.

                Numele munţilor Carpaţi ar putea proveni poate de la tribul carpilor.

                Un râu Carpis apare pe o hartă antică. El se vărsa în Dunăre, parcurgând Iliria. Iar un trib al carpetanilor aflam în Iberia antică, în actuala regiune catalană.

Toate acestea sunt desigur mai mult presupuneri bazate pe diverse asocieri...

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise