În lucrarea Murgescu Bogdan <coordonator>- "Istoria României în texte", Ed. Corint, Bucureşti, 2001 apare un episode neclar preluat din Petrus Patricius- Istorii, 8, pag. 54…55 – tratat de profesorul universitar Constantin Petolescu de la Univ. Bucureşti. Pe scurt, un guvernator al Moesiei Inferior (Tullius Menophilus) din anii 239-240 primeşte o delegaţie a carpilor, care solicitau subsidii, asemenea goţilor (după atacul din 238).

Dar delegaţia carpilor este tratată cu superioritate şi amânată în repetate rânduri. Apoi, îndrumată să se prosterneze direct împăratului pentru primirea de subsidii. Viitor guvernator al Moesiei Inferior, Tullius Menophilus respinsese un puternic atac al goţilor aliaţi cu carpii în 238 (sub împăraţii Pupienus şi Balbinus). Dintre popoarele confederate, romanii tratează numai cu gruparea gotică. Iar carpii sunt trataţi necorespunzător (goţii puteau ridica câteva zeci de mii de oameni, iar carpii circa 3000...6000 de soldaţi).

În 242 se relatează invazii carpo-gotice în Moesia şi Tracia.

Carpii iniţiază un atac în provincia Dacia sub împăratul Filip Arabul (244-249), care îi învinge,

Ultimele victorii asupra carpilor şi dacilor liberi sunt relatate în 273 sub Aurelian, care respinge un atac al carpilor. Lângă Carsium în Dobrogea este atestat un vicus Carporum, posibil colonizaţi din cei înfrânţi de Aurelian.

Izvoarele antice menţionează ultima oară pe carpi în 381 (Zosimos).

Cert este că există un moment când din aliaţi (soci), carpii devin duşmani declaraţi ai romanilor. Nu este extrem de clar din ce motive această duşmănie (probabil o chestiune de vărsare de sânge), care s-a perpetuat şi s-a transmis şi urmaşilor lor. 

Anti-romanismul descendenţilor unor popoare sau populaţii nu e doar o chestiune formală, ci una reală... Iată de ce, România ar putea prelua exemplul Belgiei şi să adopte (poate totuşi) un nume de ţară uşor arhaizant, precum şi revenirea la instituţia monarhică (ca nume de ţară: Daco-românia de ce nu ?)