logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Ipoteza aportului migraţiei gepide ca etapă în constituirea poporului român– Integral PDF Imprimare Email 206 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Marţi, 15 Decembrie 2020 08:21

Ipoteza aportului migraţiei gepide ca etapă în constituirea poporului român– Părțile I și II

                Migraţia gepidă pare să fi avut un aport mai important decât cele precedente la constituirea poporului român. Un promotor al acestei idei a fost îndeosebi C.C. Diculescu, de la care au rămas lucrări valoroase şi considerate importante chiar şi de către oponenţii săi înverşunaţi, nu numai pe tema gepizilor (C. C. Diculescu- "Die Gepiden", Leipzig 1923). Foarte documentată este Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag. 279-325 cu privire la această perioadă a migraţiilor, dar lucrarea nu cuantifică explicit acest aport al popoarelor gepidice.

                Practic însă de o altă modalitate de a explica oiconime existente pe teritoriile Estoniei şi Finlandei şi respectiv "coicindenţe" şi cu populaţia saami (laponă), precum şi cu regiunea catalană (de descendenţă got-alanică) pentru care sesizăm unele coincidenţe fonetice cu oiconime din România nu dispunem. Desigur, aceste comparaţii sunt discutabile. Unele oiconime reproduc poate nume tribale sau au cine ştie ce alte explicaţii. Nici Edward Gibbon- "Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman" nu tratează explicit această temă, gepizii fiind aşezaţi în teritorii care nu mai aparţineau Imperiului. Am găsit un titlu de carte şi un nume de autor, dar nu am avut acces la conţinutul cărţii: Lucien Musset-" The Germanic Invasion: The Making of Europe AD 400-600", Pennsylvania State University Press, 1975 (traducere de Edward şi Columba James). Originalul e probabil în franceză. Manualul pentru clasa a VII-a de" Istorie antică şi medie a României", Ed. Didactică şi Pedagogică, 1984 prezintă destul de bine "punctul de vedere oficial, academic", evitând chestiunile susceptibile la comentarii. Despre gepizi a scris Walter Pohl, iar Pál Lakatos a reunit toate textele surselor vechi în Opuscula Bizantina, vol. II. A mai scris şi Dieter Quast, iar pe tema arheologiei danubiene de sorginte gepidică Ágnes B. Tóth.  O conferinţă internaţională asupra problematicii gepizilor a organizat Universitatea Eötvös Loránd în Budapesta între 14-15 decembrie 2015 sub titlul: "Collapse-Reorganization-Continuity. Gepids after the Fall of the Hun Empire" (editorii sintezei: Tivadar Vida, Dieter Quast, Zsófia Rácz, István Koncz). Aceasta probează că e o problematică comună, popoarele gepide fiind (posibil) în mod egal strămoşii românilor şi maghiarilor (şi nu numai).

Iată "coincidenţele" oiconimice cu Estonia: nume de sate în principal din reg. Ida-Viru, Estonia: Moldova, Mehida, Matka, Saka, Varja, Pagari, Kalina, Lüganuse, Härjapea, Remniku, Hurtja, Porskowo, Iisaku, Vanatare, Laatre, Tabara, Raadna, Purtse-Matka, Kukruse, iar în sud şi est Hummuli, Mõniste, Orava, Sultsi, Saku, Kalvi, Luidja, Tartu, râurile Jägala, Raudna, Navesti, insulele Kihnu, Hiiumaa, Saaremaa sunt redate pe hărţi estoniene, având echivalenţe prepoderent în Caraş-Severin şi Suceava (Moldova, Baia sau Civitas Moldaviae, Mehadia/Mehadica, Sacu, Var şi Vărădia, Pogara, Calina din Caraş-Severin; Matca Galaţi; Vadu Moldovei, Valea Moldovei, Săcuţa, Văratec, Călineşti, Hurjuieni din Suceava; Logăneşti, raion Hânceşti, Rp. Md.; Hârtieşti Argeş şi Hertioana Bacău; Poroschia Teleorman, Prascovice, plasa Rajani, Serbia şi Poroskowo din Transcarpatia, Isaci Olt şi Isacovo din Chiupria-Timocul sârbesc, Vânători, râul Lotru şi sat Lotrioara Sibiu, Tabăra din Iaşi şi Neamţ şi Tábor/Jihočeský-Cehia, Radna Arad, Matca Galaţi, Cucuruzu Giurgiu şi Cucuruzeni, raion Orhei, Rp. Md; Humuleşti Neamţ, Moineşti Bacău, Oreavu<l> din Buzău/Vrancea, Sulţa Bacău şi Suliţi Botoşani, Sacu Suceava, Calvini Buzău, care se regăseşte şi în Tirol (Calven pe râul Etsch), dar şi în Letonia sub forma Kalvene, Luizi-Călugăra Bacău, Tartaul din raioanele Cahul şi Cantemir, Rp. Md., Jegălia Călăraşi şi Jigălia Vaslui, Rodna Bistriţa-Năsăud, Nevesteasca Prahova şi Nevesca-Nymfeo Grecia, Chinari/Várhegy Mureş, Hemeiuş sau Hemieni din Bacău, Sărmaşu Mureş. etc.). Un ţinut Sakala sau Sakalia e menţionat în secolul al XII-lea în sudul actualei Estonii. Nu e clară legătura dintre Rasina (din Põlvamaa), Piiri, lacul Peipsi/Peipus şi Rezina, Pereni şi Păpăuţi, toate din raion Rezina Rp. Md. sau Tabasalu (lângă Tallin) şi Dubăşari Rp. Md.

Pentru aceste "coincidenţe" presupun şi următoarele ipoteze: fie o absorbţie în migraţia gepidă a unei mase de populaţie de sorginte diversă acumulată la gurile de vărsare ale unui fluviu în Marea Baltică (conform informaţiei din istoria lui Orosius -care menţionează la est de Wisle-land regiunea Datia aflată sub Gottan - a lui Alfred cel Mare. Informaţiile regelui par a proveni de la călătorul şi diplomatul Wulfstan), şi din care parte au difuzat şi între popoarele baltice şi finici (Iordanes pomeneşte de popoarele gepizilor, Surse: Iordanes- Getica, XII, pag. 73, preluat de Colectiv- "Istoria României, Vol. I", Ed. Academiei RPR, 1960, pag. 711), fie colonizări vechi ale cavalerilor Frăţiei Sabiei, ulterior incluşi în Ordinul Teuton, fie absorbţii de populaţie proto-alană de către estonieni şi finici ori invers, absorbţii de fino-ugrici de către sarmaţi latinizaţi (siraci) sau "pseudo/proto-români" (populaţii predispuse la latinizare: alani, proto-baltici ?), n-aş putea spune. Poate şi colonizări ulterioare ale ţarilor ruşi, dar incert.

Iată "coincidenţele" oiconimice cu Finlanda: în ţinutul Oulun (Oulun Lääni) avem oiconimele: Kalapudas, Tyrnävä, Temes, Muhos, Hyttilä, Kopsa, Kastell, Karvonen, Escola, Orava, Luonua, Mikolla, lacul Kiljanjärvi, Rahja, Vintteri, Porkka, Näsälä, Mahala (Calapodeşti Bacău, poate cf. tribului greco-scitic kalipidai. Un comandant Edermas, fiul lui Calopodios e amintit în Cronografia lui Teophanes Confessor; Târnova/Tornova, Târnoviţa, Temeşeşti din Arad, Târnăveni/Sankt Martin Mureş şi Târnava Dolj; Timiş din Timiş; Mohu Sibiu; Chitila Ilfov; Copşa Sibiu, Castelu/Chiostel Constanţa, probabil în conexiune cu Keszthely din Zala Ungaria -proveniţi din captivi ai unui raid tătar ? amestecaţi cu tătari şi emigraţi în România ?-  frecvent se pare şi în spaţiul antic iliric; Târgu Cărbuneşti Gorj şi Cărvuna/Cavarna Caliacra, Bulgaria; Sculia Timiş sau Sculeni Iaşi; Oraviţa Caraş-Severin; Luna şi Micula din Satu-Mare; Chilieni-Kilyén Covasna, Rohia Maramureş, Vintere Bihor, Purcăreţi Alba şi pârâul Porcu din Călimani, Năsal şi Măhal din Cluj); în ţinutul Vaasan Lääni: Syrjälä, Ruuska, Varis, Kounsarka şi Kolunjoki, Arpaisenjärvi, Ruona, Lapua, Tarkka, Turja, Bradd, Nygren, Esk, Nikola, Alanen, Herranen, Luoma, Herttua, Märsilä, Jylha, Viiperi (Gura Siriului din Buzău; munţii Poiana Ruscăi; Variaş din Timiş; Colun/ Kellen şi Arpaşu ? din Sibiu –par tiurcice-; Rona şi Lăpuş din Maramureş; Tărcaia, Tărcăiţa Bihor, Tărhăuşi Bacău; Turia/Torja din Covasna/Olt, Timoc şi Grecia; Brad din Alba/Hunedoara ori Bradu Neamţ, dar şi măgura Bradlo 601 m din Olomoucký, Moravia-Cehia şi Bradło 544 m la cca. 6 km sud de Myjava/Trenčín-Slovacia; Negrenii de Câmpie din Mureş şi Negreni din Cluj şi Bacău; Escu şi Nicula din Cluj; Olanu Vâlcea, Herina Bistriţa-Năsăud, Loman Alba şi Lom din Montana, Bulgaria, Hârtieşti Argeş, Marsilieni Ialomiţa, poate cf. şi Marsala din Sicilia-Italia, Marseille Franţa, ori din numele tribal pare-se celtic Marsigni, Jilava Ilfov, Jihlava Cehia sau Gilău Cluj, Vipereşti Buzău); în Uudenmaan Lääni: Ingarskila, Herttoniemi, Puotinkilä, Puttila, Pekkia (Ingăreşti Neamţ, Hertioana Bacău, Putina Argeş, Putila, Cernăuţi-Ucraina, Pechea Galaţi şi Pachia Covasna), dar şi Haaga, Frisans, Danskarbyu (Hagău Cluj; antroponime din etnonime sau Dancăş Iaşi); în ţinutul Turun Ja Porin Lääni avem: Alanen, Skyttä, Moisio, Saha, Salo, Soukko, Maja, Yläne şi Ylinen, râul Kovesjoki, Työtilä şi Tautila, Väkkärä, Hongonjoki, Seppälä (Olanu Vâlcea sau Aluniş din Argeş şi Dâmboviţa, Schitu din Giurgiu şi Vaslui, Moisei şi Suciu de Sus Maramureş, Zalău Sălaj, Săhăteni Buzău, Maia Ialomiţa, Ileni Braşov şi Ilieni Covasna, Ileana Buzău şi Călăraşi şi Ilenuţa, Raion Făleşti-Rp. Md., Coveş Sibiu, Tetila Gorj sau Titila Vrancea, Văcăreşti Dâmboviţa, Hângăneşti Bacău, Tsepelovo Pind/Grecia, poate Ţipileşti Iaşi); în ţinutul Hämeen Lääni: Putula, Ylänne, Ylännainen şi Ylenjoki, Säyrylä, Sahrajärvi, Syrjäntaka, Loopi, Kaarpi şi Ahtila una lângă alta, dar şi Attila şi Kärppä, Metsäkylä, Timböle, Kittilä, Viitanen, Kopila, Lunkas (Pătulele Mehedinţi, Pătuleni Argeş sau oronimul Pătula de 1282 m din masivul Bârgău; Cărpiniştea, Ileana, Săruleşti şi Valea Largă-Săruleşti şi Sările, Gura Siriului, toate din Buzău; Sărişor Suceava; Lopatnic şi Cărpineni Rp. Md., Cărpinenii/ Csángótelep Covasna; nume propriu hunic Attila; Aminciu/Meţovo Pind –logic, el provine din italicul: Mincio-, dar şi Metz din Franţa; Tâmboeşti Vrancea, Tâmbureşti Dolj ?, Chitila Ilfov, Vităneşti Vrancea, poate Copalnic Maramureş sau Koplik din Albania, Lunca Neamţ); în ţinutul Kymin Lääni: Alanko, Kälviäinen, Kattelus, Lillikas, Pampyöli, Pekkia, Tinkan, Saareks, Saikko (Olanu Vâlcea, Calvini Buzău, Căţelu Ilfov, Liliac Neamţ sau Lilieci Bacău/Ialomiţa, Pompa Rp. Md., Pechea Galaţi şi Pachia Covasna, Tânganu Ilfov, Suarăş Cluj, Isăicani Rp. Md.); în ţinutul Kuopion Lääni: Eskeelä, Hämälä, Lahovaara, Nikula, Syrjälä, Tuunalo (Schiuleşti Prahova, Schela Dâmboviţa/Galaţi/Prahova, cehă skála- engleză <stone, rock>. Fonetic, oiconimul finlandez ar fi mai apropiat de oiconimele româneşti; Humuleşti Neamţ, plasa Homolje-Timoc, Humelicë din Albania, antroponimul Lahovary, Nicula Cluj, Gura Siriului Buzău, Tunari Dâmboviţa/Ilfov); în ţinutul Mikkelin Lääni: Kuosmala, Kumpuranta, Pohjola, Sulkava, Sydänmaa (Cozma Mureş, Cozmeni Harghita, Cozmeşti Iaşi; Cumpărătura –comparaţie îndoielnică-, Pojorâta, Solca toate în Suceava sau Selckë Albania, incert dar posibil, căci nu pare logic să fie biblic, deşi <?>: Sodomeni Iaşi); în ţinutul Lapin Lääni: Armassaari, Kittilä, Njaugaijoki şi Njaugairoaivi, Toanganoaivi, Nikulasjoki şi Nikulasjärvi, râurile Aadar, Muoravaarakkajoki, Kapsajoki, dealul Postovaara 369 m, Jesiö, Rovaniemi, Alaniska, Tapio şi Taapajoki, Severi şi Severinjärvi, Pyssykorva, Moskuvaara, Vuoma, Ylivaara, Tshuomasvaara 438 m şi Ruuhivaara 218 m, Tšubbuonjarga, Kynsijärvi (Armăşeni Harghita şi Armăşeşti Ialomiţa, Chitila Ilfov, vârf Negoiu 2535 m în munţii Făgăraş, Negoieşti Prahova, Tânganu Ilfov, Nicula Cluj, fluviul Oder şi toponim Vallahades Odra, poate Hădăreni Mureş, Moraviţa Timiş, râul Morava, precum şi Moravë Albania, deşi toponimul Muoravaarakkajoki e un compus îndoielnic, Capşa Neamţ, masiv Postăvaru şi vârf Postăvaru 1799 m, Iaşi, antroponim secuiesc Eőssi, Rovina Hunedoara ?, Olăneşti, Olanu şi Alunu din Vâlcea, Tapia Timiş considerat de unii ca dacic cf. Tapae (dar mai apropiat fonetic de oiconimul finic), Drobeta-Turnu Severin şi Severineşti din Mehedinţi, Piţiga Alba, Piţigoi Prahova şi Piţigaia Călăraşi, dar şi vârf Pisiac din Munţii Poienii Braşovului, Moţca Iaşi, Moscu Galaţi, Moscopole Albania, Vama Satu-Mare/Suceava, Ilioara Mureş, Ciumeşti Satu-Mare, Rohia Maramureş, poate Ciobani Argeş, poate Satchinez Timiş). Este adevărat că pentru Târnăveni/Târnava avem şi Tärnaby Suedia, Tyrnavos Grecia, Trnava/Turnov Cehia, Veliko Tŭrnovo Bulgaria, Tarnów Polonia, Trnava Slovacia...; pentru Sculia avem şi Scuol Elveţia şi Scolus în Grecia antică (dna. istoric Victoria Vaschide consideră că sciţii utilizau etnonimul propriu Scolotes. Scythes ar fi fost exonim) şi comparaţiile multiple pot continua.

Putem să raportăm denumirile de ţinuturi din Finlanda la unele nume tribale (Oulun-alani, Vaasan-Wusun, Uudenmaan-Uzii), dar e greu de stabilit vreo legătură efectivă. Ca şi la noi, avem o sinteză complexă şi complicată. Desigur, pot fi şi urme indo-iranice mai vechi (scito-sarmatice, siraci, agatârse, alane, gelone). Iar pentru ţinutul Vaasan, echivalentele din România ar fi provenite în principal pe filiera bissenilor turcofoni (pecenegi) şi mai puţin a populaţiei Wusun, presupus de limbă iranică. Toate aceste interpretări sunt discutabile. Totuşi, denumirile mono şi bisilabice sunt totdeauna susceptibile la interpretări şi reinterpretări.

În Norvegia, într-o zonă cu puternică influenţă sud-saami (Åarjelsaemien) în comitatele Nord Trøndelag şi Sør Trøndelag regăsim: Røyrvik (în sud-saami Raarvihke), Røros (în sud-saami Plassje) şi Røra, Brekken (în sud-saami Prahke), Glåmos, Feragen, Galåa, râul Lågen, lacul Mjøsa, Namsos, Inderøy, Fagerås şi Meieri (la Trondheimsfjorden), Flora (pe râul Nea), Sirmo (la Selbusjøen), Søvatsli şi Vatsli  (la lacul Søvannet), Snåsa (în sud-saami Snåase), Agle, Jørstadt, Engan (aşezat pe râul Gula) cu corespondenţele: masiv Rarău, Rora Mureş ?, Prohozeşti Bacău, Prahovo plasa Negotin jud. Craina/Timoc-Serbia, Prags- S. Tirol Italia şi Praga Cehia, Grămeşti Suceava, Fărăgău şi Obcina Ferigelor la N de Sălard în munţii Căliman, Gălăoaia şi Miheşu de Câmpie din Mureş, Logăneşti raion Hânceşti Rp. Md., râul Neamţ, India şi Sîrma din Rp. Md, Făgăraş Braşov, Maieru Bistriţa-Năsăud, Floru Olt, Floru/Flamburari din Grecia, muntele Flora 1727 m la N de Coinsco/Konsko, Uma/Huma FYROM, cf. zeiţei romane a primăverii Flora; Sovata (deşi Søvatsli pare compus), Sânişor, Agrişteu, Iara, Ungheni toate Mureş. În comitatul Nord Trøndelag: Moldøren pe râul Meldelva la vărsarea în fiordul Verasund, dar şi un Moljord la S-E de localitatea Bodø. În comitatul Sør Trøndelag:  Kjellen, Reppe, Kotsøy, Almås, Dragåsvoll, toate pe râul Gaula. Există şi un râu Tamok în N Norvegiei, la S-E de Tromsø conform Timoc- Serbia  !? Probabil, simplă coincidenţă.

În Finnmark din nordul Norvegiei pe râul Tana (Deatnu în nord-saami) avem aşezarea Sirma (de comparat cu anticul Sirmium; cu sat Sermenin Macedonia posibil cândva cu populaţie mixtă, macedoslavă şi megleno-română, acum vorbitori macedoslavi; Sîrma raion Leova-Rp. Md., Sărmaşu Mureş, dar şi Sermo şi Carae din Hispania romană, lângă Caesar Augusta, precum şi Syrmos, afluent de stânga al Hebrus în Thracia; Syrmos era şi un rege al triballilor, avându-şi capitala la Oescus); de asemenea, Kiberg (Kiiperi în Kven), Børselv (Pyssyjoki în Kven, Bissojohka în nord-saami), Karasjok (Kárášjohka în nord-saami), Skjånes (Skeavvonjárga nord-saami) pentru care rezonează: Chipereşti Iaşi, Bisoca şi Chiperu din Buzău, Pitsiota/Pissiota la NE de Karpenisi Sterea Ellas Grecia (identic cu antroponimul aromânesc care a dat numele mănăstirii de lângă Bucureşti; Karpenisi ar corespunde Cărpeniştea Buzău, Cărpeniş Argeş), Caraşova şi Scăiuş Caraş-Severin, Boldeşti-Scăeni Prahova, Scăeni Buzău. În bazinul râului Kautokeino (Guovdageainu în nord-saami) avem lacurile (jávri semnificând lac): Bajášjávri, Čárajávri, Geađgejávri, Iešjávri, Stuora Galbajávri (Băieşti şi Geoagiu din Hunedoara, Gyügye pe Someş în Szabolcs-Szatmár-Bereg; Baiasa-Vovousa Epir, Grecia; Ceauru şi Iaşi-Gorj din Gorj; Galbenu Brăila şi Gălbinaşi Buzău). Coroborând cu faptul că o hartă daneză din 1660 indică în Finnmark (Finmarchia) localităţile Rouxela şi Rourela, concluzionez că sunt urme scito-sarmatice (yazige, roxolane, siraci) în amestec cu populaţia saami (sau invers, sarmaţii proveneau eventual dintr-un amestec indo-european şi saami ?). Pentru Rouxela avem Bâsca Rozilei Buzău (!?). Cum Kistrand este denumit în nord-sami Čuđegieddi şi în kven Ryssämarkka, presupun că amestecul roxolan s-a petrecut iniţial cu populaţia Chud, abia apoi cu saami. În Lapland în Finlanda: Kittilä, Rovaniemi, Tornio (în nord-saami Duortnus): Chitila ?, Dorna ?, iar în Suedia, Kiruna (Giron în nord-saami) nu are corespondent românesc (poate Chirana), dar ar avea în regiunea catalană: Girona. Tot în Suedia, la est de parcul naţional Muddus regăsim Rotna, lacurile Rudnajaure şi Radnejaure, râul Rudnajåkko (Rudna Timiş; Rodna Bistriţa-Năsăud, dar şi vârful Roudná 781 m Moravia, sat Roudno la râul Moravice Moravia), la vest de acelaşi parc avem dealul Gallapuouda 783 m, probabil într-o zonă cu prezenţă saami (conform Calapodeşti Bacău).

În Letonia, avem astfel: Ungurini, Malta, Limbaži, Kalvene, Kabile, Olaine, Platone, Skujene, Skrudaliena, Zebrene (Ungureni din Argeş şi Botoşani, Maltezi Ialomiţa, Limbeni raion Glodeni-Rp. Md. unde letonul gluds- engleză <flat> şi antroponim Limbăşan, Calvini Buzău -toponim atestat şi în Tirol în Graubünden şi ca antroponim în Marea Britanie: Kelvin-, Cobîlea raionul Şoldăneşti Rp. Md şi Kobilje Mlava/ Petrovaţ-Pojarevaţ, Timoc-Serbia; Olăneşti Vâlcea, Pluton Neamţ, Scăieni Rp. Md., Scrădoasa Covasna, Zăbrani Arad).

Consider (ca apreciere eminamente personală) că şi denumirea Ardeal ar putea fi derivată tot dintr-un nume regal gepidic (Ardaric), trecută prin filieră avară sau proto-turcică (sub forma Ardil sau Ardelea ? De analizat în detaliu toponimele din satul Ardeluţa aflat pe pârâul Ardeluţa din Tarcău, Neamţ de lângă muntele Ardelea 1589 m !? Exemplul denumirii Bogdaniei din cancelariile otomane dat Moldovei este exemplificator în acest sens al conservării denumirii Ardeal de către avarii turcofoni prin desemnarea unui ţinut cu primul stăpânitor din dinastia gepidă –ca părere-). Dacă ar fi preluat din maghiară, ar fi fost preluat poate altfel (Arde´ ?, căci în maghiară finalul apare mut), deşi istoricii maghiari sunt destul de ferm convinşi că românescul Ardeal provine din maghiară (dintr-un compus Erdeelw- Erdö elü?). Termenul Ardeal apare prima oară -logic- pe o hartă românească din 1444 (redactată cu caractere slavone), dar aceasta nu semnifică că oiconimul nu ar fi anterior "descălecării/honfoglalás" maghiare. Numele de Transilvania apare atestat după anul 1461. Informaţii din Béla Köpeczi (ed.)- "Istoria Transilvaniei", Budapesta, 1992 (autori: Gábor Barta, István Bóna, Béla Köpeczi, László Makkai, Ambrus Miskolczy, András Mócsy, Katalin Péter, Zoltán Szász, Endre Tóth, Zsolt Trócsányi, Ágnes R, Várkonyi, Gábor Vékony). Old high german erda/ (erd)rīh(h)i- engleză "earth, land" ?

Este posibil ca numele să provină însă şi pe filieră indo-iranică sau celtică, dat fiind că e vorba de un platou înalt, mărginit de Carpaţi la est şi sud (irish ard- "high"; zazaki şi kurmaji/sorani êrd sau erd/herd/zemîn- engleză "earth" se crede că e provenit din arabă). Ori poate fi o combinaţie a celor două explicaţii, suprapuse (juxtapuse). Iar pentru Ţara Bârsei ( fie limbi iranice berz/bwrz/borz/baerzond- engleză "tall"... fie poloneză burza- engleză "storm") ? Există şi un podiş Ardeenes în nordul Franţei (explicabil prin cuvinte autohtone lor probabil).

Personal, nu am altă explicaţie pentru aceste apropieri fonetice cu populaţiile estoniene şi finice (ori poate cu populaţia livoniană ?). Unele sunt forţate ori întâmplătoare, indicând etnonime ori exonime tribale.

Dacă este aşa, avem unele legături şi cu pomacii (musulmani) din sudul Bulgariei (ei par a descinde din apropiaţi ai lui Reptila, nepotul lui Cunimund care a emigrat în Imperiul Bizantin cu episcopul arian şi închinând tezaurul tribal "ar fi primit o feudă pentru el şi însoţitorii săi" Sursă: Colectiv- "Istoria României, Vol. I", Ed. Academiei RPR, 1960, pag. 706, alin.3 şi deducţii din toponimia din sudul Bulgariei: râul Arda care curge prin localităţile Smolyan, Ardina, Kŭrdzhaly, având ca sursă Goriam Perelik 2191m, unde livonian pīla- engleză "cloud". Deduc în consecinţă că e util să luăm în calcul şi cuvintele livoniene, alături de cele gotice la identificarea aporturilor globale atribuibile popoarelor gepide). Gepizii (care controlau Sirmium, Singidunum şi zona Tisei şi aveau garnizoane în Ardeal  Sursă: Colectiv- "Istoria României, Vol. I", Ed. Academiei RPR, 1960) sunt substituiţi de avari. Avarii au fost şi ei probabil în cel puţin două valuri (?), dar discutabil. Avem unele informaţii despre confederaţia avară, provenite de la Zacharias Retor, trimisul episcopului Kardust al Arran (Agvania) din anul 523 şi care enumeră triburile confederaţiei la acel an: onoguri/avnagur, oguri/avgars, sabiri, bulgari/burgari, alan, kutriguri/kutargar, avari, akatziri (în altă lectură hazari), itimari/dirmar, saraguri/siruguri, barselt/bagrasir, choliates/kulas, abdeli/abdel, heftaliţi.

Toate aceste comparaţii dau de gândit, chiar dacă unele sunt forţate.

Ipoteza aportului migraţiei gepide ca etapă în constituirea poporului roman –Partea a III-a

     Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară

În lucrarea Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag.312 aşezarea gepizilor este arătată în zona de câmpie dintre Tisa-Crişuri-Mureş, în general până la Carpaţii Apuseni. Apoi pătrund spre sud, ocupând Singidunum şi Sirmium, care va deveni reşedinţă lor regală la 473.

Dar Bărbulescu, Deletant, Hitchins, Papacostea, Teodor-"Istoria României", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998, pag. 111 arată că după 567 (anul coalizării avarilor şi longobarzilor) se constată o relocare masivă a "gepizilor" în spaţiul intracarpatic (şi Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag.312 susţine afirmaţia). Dispar mormintele princiare, dar necropolele au un mare număr de morminte (Bratei, Noşlac, Gâmbaş Alba), ceea ce sugerează comunităţi constituite, iar după 650...680 elementele culturale germanice dispar, substituite de elemente culturale avare. Un centru gepid târziu ar fi fost situat la Apahida, unde s-a descoperit mormântul princiar al liderului creştin Omharus (Omanahar ?). Giurescu arată că după înfrângerea hunilor, stăpâni asupra Daciei (Ardealului) rămân gepizii (Constantin Giurescu- "Istoria românilor"- Ed. Cugetarea-George Delafras Ed. a III-a, pag. 111 şi Iordanes- Getica, 33-34, 74).

Avarii reorganizează garnizoanele militare gepide supuse lor Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag.320 în scopul controlului salinelor şi a minelor de fier, aramă, etc. În zonă apare un grup de "slavi", organizaţi militar, colonizat de avari în centrul şi N-V Transilvaniei în secolele al VII-lea- al VIII-lea (cca. 700).

Aceşti "slavi" (o populaţie desigur tare amestecată) ar putea fi o migraţie târzie a unui grup uman amestecat de la gurile Vistulei (golful Gdańsk, unde avem Gdańsk şi Gdynia. Un sat Gâdinţi aflăm în Neamţ) ori de la vărsarea râurilor Nemunas/Neman/Memel (Golful Kourland, practic blocat actualmente de un istm; Klaipėda port principal, probabil prussacul Memel ?); Daugava/Düna/Dvina cu afluenţii Dubna, Oša (Golful Rīga) sau confluenţa unor râuri din regiunea Estoniei (Pärnu şI Sauga sau Kasari şi Vilaga, Pirda, Kunda sau Narva)â, altfel spus un grup pseudo-"gepidic" târziu (baltici, slavi, finici şi poate resturi gotice, căci existau şi implantări din spaţiul suedez în ţinutul livonian), dar cu o cultură mai sărăcăcioasă decât a primului grup gepidic, interpretabilă drept cultura unui grup "slav" (pe care probabil îi şi includeau). Ei sunt acceptaţi de către avari să pătrundă în Transilvania şi să se instaleze în N-V şi centru ?. Interesant că în varianta anglo-saxonă a istoriei lui Orosius, atribuită regelui Alfred cel Mare născut în 849, domneşte între 871 şi 899, este menţionată la est de Wisle-land o regiune numită Datia, care ar fi ţinut de Gottan sau Goţi. Şi privilegiul comercial acordat de arhi-episcopul Rainald (m. 1167) din Cologne acordat localităţii Medebach din Westfalia (reşedinţa a unor cavaleri din Ordinul Frăţiei Sabiei) menţionează Datia uel Rucia (conform Selard, Robb- "Livonia, Rus´, Baltic Crusades in 13-th Century", Brill, 2015, pag. 39; poate să fie o zonă stâpânită de Regatul Danemarcei, căci confuzii se făceau în epocă). De la Marija Gimbutas aflăm nume de localităţi din ţinutul Couronian: Seaborg. Apulia/Apuolė (!!!), Impiltis, iar în Prussia: Truso pe râul Elbling (lângă lacul Drusine), iar în ţinutul Samland: Wiskiauten (Viskiautai).  În Semigallia: Daugmale, în Latgala: Jersika pe malul Daugavei; Dignāja, Asote, Kauguru Pekas Kalns, Raunus Tanīsa Kalns. În estul Lituaniei: fortificaţia Nemenčinė de lângă Vilnius (un mic râuleţ Vilna în sudul Moldovei, Vaslui-Galaţi ?), Veliuona pe Nemunas. Peter Von Dusburg furnizează informaţia că un sacerdot respectat şi influent în Romuva din Nadruva (Prussia) se numea Krivė (Criva Dj ?; o familie aromână de armatoli purta numele de Grivas Vasile Diamandi-Aminceanu- "Românii din Peninsula Balcanică", Tiparul Universitar, 1938, pag. 78: Hristu şi Theodor Griva). Alte localităţi se numeau Romainiai şi oraşul sacru Romene era situat în centrul Lituaniei.

Aestii (balţi) sunt menţionaţi între confederaţii greutungilor (Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag.306), alături de herulii meotici, anţi, venezi şi probabil finici (mordvini ?) după Iordanes- Origo Gothica. Despre Iordanes se spune că era de descendenţă gepidă.

Autorii bizantini numeau ulterior prin Gepidia zona Gorj şi Oltenia vestică (relocare din Singidunum şi Sirmium ?) în secolul al VII-lea (alte surse precizează Banat-Oltenia ?) sub dominaţie avară ?

Fondarea localităţilor Hârlău Iaşi şi Herla Suceava  trebuie pusă în legătură cu un grup de descendenţi ai herulilor colonizaţi în zona rurală dintre Sirmium şi Singidunum (?), ori cu valul mai târziu din secolele al VII-lea-al VIII-lea descris ca "slavi". Iar Ciudanoviţa Caraş-Severin şi Csüdőtelke/Cuştelnic Mureş, dar şi Ciudei raion Storojineţ Cernăuţi-Ucraina amintesc de Chud/Čuds (se pare că erau denumiţi astfel următoarele grupe finice: Estonienii, Vots, Zavolčje, Livian/Livonian -limbă dispărută- şi Vepsians). Distribuţia localităţilor indică de asemenea două valuri de migraţie (cea din Storojineţ din al doilea val ?), iar cea din Mureş a fost logic maghiarizată (o relocare parţială din aria "gepidică" de pe Tisa ?).

Totuşi, prin aestii se înţeleg atât proto-lituanieni (Liteni Suceava şi Iaşi ?), proto-letoni (Riga-Ragu Dâmboviţa ? Incert), cât şi proto-estonieni (Tallinn/Reval- corespund Teleneşti Republica Moldova ? ori Teleşti Dâmboviţa ? ori Talea Prahova ? sau coincidenţe ?; Tartu/Dorpat- Tărtăşeşti Dâmboviţa ?), respectiv livonieni –limbă cu extrem de puţini vorbitori-.

Ipoteza aportului migraţiei gepide ca etapă în constituirea poporului roman –Partea a IV-a

     Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară

Aspectele ligvistice ridică unele incertitudini. Elementele vechi germanice din graiul daco- român par a fi minimale. Doar nasture şi tureatcă ar putea fi vechi germanice, din care nasture poate gotic (conform Grigore Brâncuş). Vasile Arvinte analizează detaliat într-un studiu aceste împrumuturi: <brusture, căina, cutropi, nasture, stărnut, rapăn, rapură/mr. arupure>. E. Gamillscheg analizează răspândirea cuvântului presupus germanic <burtă/borţ> din goticul báurthi- germană tragen în sudul României. H. Barić consideră în română vechi germanice <rapăn, strănut, strugure, targă>, iar săseşti: <dop, stinghe> (preluat de Al. Rosetti). Vasile Arvinte propune ca şi rapăn şi variantele sale locale să fie scos de pe lista de elemente vechi germanice. Laurenţiu Nistorescu în Philologica Banatica vol. II, Timişoara 2009 apreciază că strugure nu poate proveni pe filieră gepidă, viţa-de-vie necrescând pe malurile Mării Baltice, deşi există în dialectul latgalian al letonei un cuvânt cu sensul de "a storci/strivi": ltg. satraikšeit- engleză "smash". Argumentul nu ar fi absolut pertinent, pentru că din operaţiune de strivire în teasc s-ar fi atribuit denumirea fructelor. Ceva asemănător este indicat şi de lingviştii bulgari Decev. Gheorghiev, Duridanov în tracă: thurd (a storce,  a strivi) şi personal tind să optez pentru acest punct de vedere. Deci cuvântul "strugure" ar putea fi totuşi gepidic sau tracic. August Scriban- "Dicţionaru limbii româneşti", retipărit de Dr. Gh. I. Florescu în Iaşi, 1939 la "Presa bună" (probabil de tendinţe naţionaliste) indică şi bâtcă (gep. bütika, germanicul butta), brustur<e> (gep. burst- ţep, ghimpe), butuc (gep. buttuk), corlată, cotâng(an), flutur(e), mare, măgură/movilă (gep. mögila conform livonian mäg- letonă kalns- engleză "hill, mountain" după Valda Šuvcāne, Ieva Ernštreite- "Latvian-livonian-english Phrase Book", 2005 ), plug, râpcă, strugure, zgudui (gep. skudojan) şi săseşti: bedreag, blanc, bleot/bleoată, buglă, brulinc, buştean, cioflinc... dop, laibăr.... Brusture, butuc, dop sunt indicate cu etimologie necunoscută (bâtcă, râpcă, corlată, cotângan, râpcă şi multe din cele săseşti au circulaţie restrânsă). Probabil şi codobelc (gm., nv. klebrig, ol. kleverig, su. klibbig, dn. klæbende toate cu sensul eg. "sticky"- ro. "unsuros");  şi  poate socru/soacră (gotic swaihra/swaihro- eg.  father/mother-in-law;/lat. šoc<e>rem; aro. socuru) şi ro. gard- (gotic gards/suedeză gård/norvegiană garðr- ro. "curte")  ? De asemenea, vârcolac (nort-saamiletonălivonian) şi pungă, covrig/încovrigat (ro. covrig- livonian kõvri- engleză "crooked") conform expresiei "câine încovrigat" ?,  (livoniene), probabil tétea (vechea prussă), istro-românul stâbla (letonă), fie din secolele IV-V, fie din secolul VII. Poate  şi muştiuc (livonian mūoštõks- engleză "knowledge; erudition") şi poate barză (livonian varž- engleză "stalk"- ro. "prăjină, par lung", ca mediere între un cuvânt pannonic -kosovar ?- şi livonian) şi  improbabile ro. uşă- livonian ukš- engleză "door" ori ro. a jindui- livonian giņt- engleză "hatred, hate", ultimele incerte.  Expresia din livonian pakand= engleză "near, forth coming" probabil simplă coincidenţă. Poate ro. jivină- lituanian gyvatė- engleză "snake" ? Expresia ro. "puşchea pe limbă" conform unei divinităţi (sub)pământene Puškaitis ? Zeiţa lituaniană a sorţii era numită Laima-Dalia (fericită şi norocită) iar letonii o numeau Dekla (poate conform Dochia, fiica mitică a regelui Decebal ?). Kalvis era fierarul divin (ro. calfă ?).

Pentru istro-românul stâbla-: (ro. trunchi;/eng. stem, tree trunk, trunk;/letonă stumbrs- trunchi; letonă stublājs- engleză "stalk", lat. stabilis- "stabil" ?) vezi Kovačec August- "Descrierea istroromânei actuale, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971" - pag. 59.

 Unele explicaţii şi ulterior.

 Comparând însă cu valašština/valaščina (valaha moravă) ar putea fi şi altele (în funcţie de ce etimologie le atribuim): ţiglă (valašština tihla; engleză brick; daneză tegl; suedeză tegel ?) conform Vârful Ţaglei 1641 m din munţii Făgăraş, dar incert (o fi poate un munte constituit predominant din şisturi ? Săsesc zickle- probabil "stâncă", cf. maghiar szikla- "stâncă"); şubred ? conform valašština/valaščina “učabraný” (ch. mokrý; engleză wet, damp; cuvântul din valaščina pare într-adevăr compus din germană unsūber+ poloneză  brudny- eng. "dirty, soiled" ?);  ori se regăsesc în toponime: Scăieni (germană schön/gothic skauns/suedeză skön/ eng. beautiful) în forma Boldeşti-Scăieni Prahova, de asemenea incert (conform Skien Norvegia pe râul Bandak).

Vorbim însă de o "confederaţie" în care germanicii aveau rolul de lider. Ce s-a întâmplat însă cu germanicii propriu-zişi ? Cei din mediul urban (Singidunum şi Sirmium) s-ar fi alăturat longobarzilor şi s-ar fi stabilit în sudul Italiei, având în frunte pe Rosamunde, fiica lui Kunimund, ultimul rege gepid !? Conform Paul Diaconul- "Istoria longobarzilor" (Sfârşitul sec. al VIII-lea).  În H.A. Guerber- "Legends of the Middle Ages 1896" (Project Gutenberg e-book), povestea Rosamundei e nuanţată (în ea apar mai multe personaje longobarde: Aldoin şi Alboin regi lombarzi, dar şi un anume Longinus, care râvneşte la bunurile de valoare  ale prinţesei). Amintirea ei ar fi pomenită în cântecul "Donna lombarda" conform C. Nigra (preluat de Tache Papahagi- "Graiul şi folclorul Maramureşului", Cultura Naţională, 1925, pag. XXXVIII, în care Papahagi vede o apropiere cu texte folclorice maramureşene şi sud-dunărene ca tematică). Unii gepizi ar fi rămas însă sub avari, alţii ar fi trecut în Imperiul Bizantin (mercenarul Asbad –poate acelaşi cu Ustibad- menţionat în armata bizantină, cel care îl loveşte de moarte pe regele ostrogot Totila; nepotul regelui Kunimund numit Reptila ? şi episcopul arian Thrasaric, dimpreună cu tezaurul tribal Sursă: Colectiv- "Istoria României, Vol. I", Ed. Academiei RPR, 1960, pag. 706, alin.3). Succesiunea regilor gepizi ar fi următoarea (cu intermitenţe): Fastid-a/e (cca. 249), Ardarich (cca. 450...454), Gunderit, Thraustila (cca. 488), Thrasaric (cca. 504 ?), Mundonus, Elemund (cca. 549), Turisind (cca. 552), Kunimund (spre 567), apoi principele sau regele Omharus/Omahar (Audomharjaz ?) la Apahida (pare-se aflat sub influenţă bizantină –împăratul Leo- şi creştinat formal la ritul ortodox ? Preluat dintr-un volum despre relaţii Inter-etnice medievale de pe site-ul univ. Sibiu, autor Coriolan Oprean)  .

Localitatea sibiană Slimnic ar putea fi de sorginte gepidă ?, având un corespondent în Argeș: Slămneşti (!?) Având conştiinţa identităţii germane, ei s-ar fi regermanizat la contactul cu saşii. De asemenea, incert (Pot să fie dublete de localităţi care şi-au definit identitatea etnică separat).

Urme lingvistice de sorginte gepidă ar trebui căutate poate nu numai în daco-română, ci şi în megleno-română, ori de ce nu, în graiurile săseşti ? În special, cel bistriţean pare a prezenta urme germanice foarte vechi.

Comparând însă cu vechea prusă (borusă), o limbă baltică (azi dispărută) şi nu germanică, avem expresii sau cuvinte care pot conduce la urme pseudo-gepidice (dar aceste comparaţii sunt pur şi simplu subiective):

"tot poporul" (cf. IE *teuta- eg. "people", lt. tauta- eg. "people, nation", prs. tāutā- eg. "country, land", lv. tauta- eg. "demos, nation, people, country, folk, nationality", gdl. tuath- eg. "peasantry, country people, husbandmen" corespunde şi ro. tot şi ro. soţ, il. teuta- eg. "people, a tribe", gdl. pobull- eg. "people, tribe, congregation" ?); poate sub forma "poporul ţării" ?

baltă, aro. baltâ, blatâ (eg. pool, puddle; cf. alb. baltë, sbc. blato, hţ. boloto- eg. "mud" şi prs. bāltan, baltîn, balta-gm. "Bruch"- eg. "moras, marsh, swamp"; lt. bala- eg. "marsh, bog, slough", lt. balokšnis- eg. "little marsh/swamp", lt. balotas- eg. "boggy, marshy, swampy, fen", ps. buḵ́ẖtanaʹh- eg. "quagmire, a bog, a marsh", gdl. boglach- eg. "bog, marsh, swamp");

bordei (eg. buried or half-buried hut; variante: budă, bujdă, burdă, buşdă; lv. būris- eg. "cage, coop, hutch, mew"- "hutch=colibă, bojdeucă" contopit cu lv. būda- eg. "hut", prs. butan- eg. "house", prs. būda- eg. "doghouse", pol., rs., mg. buda- ro. "colibă", gdl. bothan- eg. "hut" sau gdl. fàrdach- eg. "house, mansion, home, dwelling"=ro. bordei, cf. şi hţ. daĥ- ro. "acoperiş"+hţ. ĥachĭa- ro. "casă"= ro. <boj>deucă, ps. borjal(i)- eg. "a house, home, hearth, halting-place, abode, resort", dar şi ps. bor-jal- eg. "a trysting place, a place where lovers meet" care sugerează ro. bordel); există un sat Butani, oiconim în Bihor;

z<î,â>rnă (eg. black nightshade, Solanum nigrum; vsl. zrŭno- ro. "boabe", prs./sdv. zirne- eg. "grainseed"; lt. žirnis, lv. zirņi- eg. "peas"; ps. zaṟṟṉaey- eg. "a seed or kernel in general").

<a> sluji: (ro. a fi angajat, a servi, pop. stagiu militar;/eg. serve;/vsl. služĭba, sbc. služiti, ch. služba-"slujbă", ch. sluha- "servitor", hţ. sluha- "argat"; prs. sluzâms/ sluzimas- eg. "tax for military service", gdl. sluagh- eg. "people, army, host");

tétea: (ro. pop. sensul de bunic, străbunic; reg. tete=tată;/prs. têtîs/thetis- gm. Großvater/grandfather", lt. didelis- eg. "1. big, 2. large, numeorus, 3. strong, 4. important, 5. great", sg. tėtė- lt. tėtis- eg. "dad, daddy, father"; rs. teatea; pgr. tetes- eg. "father").

Expresia din română:

"apă lină" (lv. lēna upe- eg. "lazy river", lv. lēni- eg. "leisurely, slow, slowly, heavily"; lat. lenus/lenis) pare a desemna un râu cu o curgere domoală, care permite navigaţia facilă aval şi amonte. Dar în română nu are exact sensul din letonă, părând a fii un "calc lingvistic" din letonă.

Pe lângă aceasta, un număr mare de expresii "coincid" în română cu limbile lituaniană şi letonă (dar ele pot proveni şi direct din latină)... "de/a lua pildă": (lv. izpilde- eg. "performance, execution, run", lv. izpildījums- eg. "accomplishment, performance", lv. izpildīšana- eg. "execution, fulfilment, implementation, performance, put-through, administration, execution", maghiară példa) pare a fi tot din migraţia gepidă de sorginte...

Precum şi ro. doină, care ar putea fi şi dacic sau tracic:

doină (eg. lyrical folk song; sg. dainė, lt. dainà- eg. "song", gdl. duan/duain <pl.>-eg. "poem, ode, song", gdl. duanag- eg. "little song", irg. dán- eg. "a poem, song, verse, rhyme", lt. Dainuoti-alb.këndoj- eg. "sing", ps. <saro>d/<saro>dunah <pl.>- eg. "a song, modulation, melody", ps. sandara’h- eg. "a song, a melody, modulation"; np. gāunu- eg. "to sing", lv. dziesma/dzejolis- eg. "song", lv. daina- eg. "folk song", ek. doinu/doñu/tonu- eg. "tune, melody" ? Din lv. dziesma derivăbg. Песен, ch. Píseň, rs. Песня, ucr. Пісня, care au condus la ro. "piesă"= "compoziţie", toate corespunzând eg. "song"). De remarcat că în veche prussă segēt- engleză "to do, make" ?

Toate acestea sunt ori par a fi exclusiv supoziţii, doar că pe unele vechea prusă le-ar explica mai bine (baltă, zâ/î-rnă, a sluji, tétea). Pentru prs. butan- ro. "bordei" reţinem oiconimul bihorean, iar expresia o consider o coincidenţă. Ele pot fi la fel de bine de origine tracică în limba română. Pentru etnonim, reţinem oiconimele Prisian din Caraş-Severin ori Prosia Argeş. În 1326, Dusburg menţionează numele triburilor din Prussia (Bruzi) (cf. Marija Gimbutas, pag. 22): sudovians (sudowite, Suduvā, Jatvingians/Jotvingai; conform Sadova Nouă/Veche C-S.; Sadova Dj. ?), galindians (galindite, Galinda, slvn. Goljadi/Golędi; conform Goleţ C-S. ? Goleş Hd. ? Galeşu Ag. ? Golineasa Mh; Galicea/Galiciuica Dj. ?), pomesani (Pamedė; conform Pomezeu Bh; Pometeşti şi Potmelţu Dj ?), pogesani (Pagudė; conform Păgaia Bh ?; Păgida Ab; Pojejena C-S. ?), varmienses (Varmė; conform Vermeş C-S ? Vărmaga Hd ?), nattangi (Notanga), sambite (Semba; Sâmbăta Bh ?; Sâmbăteni Arad ?), nadrowite (Nadruva; Nadanova Mh ? Năvârgeni Olt ?), barthi (Barta; Berteştii de Jos/Sus Br.; Bertea Ph ?), skalowite (Skalva; Scăpău Mh ? Sălciva Hd ? Scroviştea nume loc; haltă lângă localitatea Bălteni ?), probabil şi Ludava (Ludu Mh ?) şi Sasna. În Bihor regăsim şi satele Gepiu şi Gepiş.

Cu lituaniana şi letona, coincidenţele sunt multiple, dar putem să le deosebim temeinic de latină ? Regionalismul ro. mişină= bârlog/vizuină/ascunzătoare pare legat de lituaniană şi letonă (lt./lv. midzenis- engleză "lair"); ro. năbădăi (cu letona: lv. nebaidies- eg. "never fear !", lv. nebeidzams/ bezgalīgs- eg. "interminable"); ro. véste (letonă : lv. vēsts- eg."message, word", latgalian ltg. viests- lv. ziņa- eg. "message, news, word, item"; vechea slavă vsl. vĕstĕ- "faimă"); ro. verbul "a băga" (lt. baiga- eg. "end, ending, completion", lv. bagete- eg. "moulding") ? Coincidenţele cu limba estoniană ori cu finlandeza sau gotica nu am fost capabil să le studiez aprofundat, dar din acestea şi livoniană ar putea proveni influenţele speciale: ă/î/ş/ţ ? Am reţinut din livonian pūnga= rōpūnga- engleză "purse, wallet"- ro. pungă (engleză bag, carrier bag; livonian kuoţ engleză "bag; sack") conform Valda Šuvcāne, Ieva Ernštreite- "Latvian-livonian-english Phrase Book", 2005 , pag. 30 !!! E posibil ca şi ro. gând (livonian gŏnd indică grupul sau semnificaţia globală) şi ro. vârcolac să provină tot din livoniană (şi ultimul nu pe filiera "comună" cu north-saami- vezi mai jos), fiind supus transformărilor fonetice specifice limbii române. Poate şi ro. măr (livonian umārz- engleză "apple", latină melus).

Denumiri de localităţi (sate) livoniene moderne: Paţikmō (Ovisi); Lūž (Lūžnia); Pizā (Mikettuornis; Piţigaia Ag şi Cl.; Piscoiu Gj.; Piscani Dj; Piscu Ph ?); Ūžkilā (Jaunciems; Schiuleşti Ph; Schela GjŞi Gl. ?); Sīkrōg (Sikrags; Sicrita Ph ? Ţuglui sau Segleţ Dj ?); Irē-Irai (Mazirbe; Urieni Dj; Uria Olt ?); Kuoštrōg (Kosrags); Pitrōg (Pitrags); Sänag (Saunags); Vaid ori Cast ? (Vaidéje; Vaidei Gj; Vaideeni Vl. ?); Kūolka (Kolka; Colacu Db; Clocotici C-S. ?); Mustānum (Melsils; Mesteacăn C-S ?).

Iar din cele menţionate de către Selard, Robb- "Livonia, Rus´, Baltic Crusades in 13-th Century", Brill, 2015, pag. 318-323: gm. Adsel/ letonă Adzele sau Ösel/letonă Sämsala (Oţelu Ag ?); suedeză Nöteborg/finlandeză Pähkinäsaari (Noapteş Ag ?)...Ymera/estoniană Ümera/letonă Jumara (Gura Humorului Sv; Homorâciu Ph ?), Padis/estoniană Padise (Padeş Gorj ? Padiş ?), Reval/estoniană Tallin/rusă Колывань(Teleneşti Republica Moldova ? ori Teleşti Dâmboviţa ?); Polotsk/germ. Plotzekewe/poloneză Połock (Plosca Teleorman ?); Üxküll/Ykescola/ estoniană Üksküla/letonă Ikškile (Schiuleşti Ph ?)... Localitatea Ventspils este numită în livonian Väntas (poate Vânăta Gorj ?). Posibil şi altele...

Există însă un cuvânt "dilematic" în nort-saami, anume beɑr̃gɑlɑt- engleză "demon (evil spirit)", asemănător fonetic cu ro. vârcolac !? Dar dincolo de potrivirea fonetică, nu mai fac alte comentarii. Amintesc şi alte cuvinte totuşi din această limbă: north-saami muohta- engleză "snow (noun)"- ro. zăpadă/omăt; north-saami yiekŋɑ- engleză "ice"- franceză "glace, verglas", conform ro. bocnă din sintagma "îngheţat bocnă"; north-saami olmmoš- engleză "person, human being" în numele propriu semi-legendar Toma Alimoş (!?); čeɑr̃dɑ- engleză "tribe, clan" conform ro. ciurdă, dar probabil potrivire exagerată, căci sensurile diferă (!?). Dar cu excepţia neobişnuitului nort-saami anume beɑr̃gɑlɑt- ro. vârcolac, probabil pe filieră sarmatică ("siraci" ? Remarcă: o zeitate feminină denumită Sárákkká conform Schefferus- History of Lapland, pag. 25 e amintită ca fiind invocată pentru protecţie de femei saami; cf. Saraqinisht Albania şi Saracineşti, cătun înglobat în Murgeni, Vaslui; Siracovo, plasa Ram, Serbia; Syrrako, Grecia) comună ambelor limbi (?), restul par a fi coincidenţe sau potriviri forţate. Chiar dacă ar fi existat un aport saami în migraţia gepidică, e posibil ca urmele lingvistice să fie aproape cvasi-nule în limbile română, maghiară, slovacă. Vezi şi latvian vilkacis- livonian vīlkatõks- engleză "werewolf" (Valda Šuvcāne, Ieva Ernštreite- "Latvian-livonian-english Phrase Book", 2005 , pag. 41).

Dl. de Peyssonel (la care îmi place să mă raportez) scrie în "Oservations sur... les peuples barbares qui ont habitė les bords du Danube et du Pont-Euxin", Paris, 1765, pag. XXX (www.dacoromanica.ro): "La langue Latine, qu´on retrouve encore dans toutes les pays envahis par ces diverses Nations Barbares, et bien une preuve, qu´avant les incursions de ces Peuples, ont parloit Latin dans toutes la Province d´Illyrie, puisqu´il est certain que depuis la venue des Barbares, perssones n´y a portė la Langue Latine, et on la retrouve encore dans toutes la Hongrie, la Croatie, la Bohême, la Servie, la Moldavie, la Transsilvanie et la Walaquie. Il falloit donc qu´elle y eût ėt portėe antėrieurement á la descente des Barbares, et qu´il eût ėtė si gėnėralement adoptėe dans toutes ces provinces Romaines, que les mêlange des divers Conquėrans, et la confusion des autres Langues, n´ont pû entierement la dėraciner".

Ipoteza aportului migraţiei gepide ca etapă în constituirea poporului roman –Partea a V-a

     Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară

Cele mai multe urme presupus gotice (din valul gepidic) ori provenind din vechea prusă (borrusă) ori din alte limbi nordice (baltice) s-ar putea regăsi în toponime (oronime) din masivele Suhard ori Gutâi şi puţin difuz în Obcinele Bucovinei, precum şi masivul Perşani (judeţul Braşov) prin livoniană ? Ele sunt pe ansamblu discutabile şi poate ? speculative. De asemenea, multe hidronime au explicaţii logice pentru denumirile lor prin limbile lituaniană şi letonă. Precum şi antroponime presupus "depreciative" (care nu sunt în realitate astfel), de sorginte gotică din valul gepidic (Bâlbă/Bălbărău, Fasole, Fricosu/Fricăţel; Hârjeu; Herea; Gaiţ, Labă/Laboş şi altele, care se explică mult mai bine prin gotică, suedeză sau alte limbi germanice).

Oronime:

Iată justificările pentru Suhard:

Vârful Fărăoane 1715 m- conform gotic fairguni- engleză "mountain" ? gotic fairhwus- eng. "world" ? Oarecum incert.

Muntele Şveiţaria 1562 m- gotic sweþauh- engleză "indeed, however" sau old prussian zváikstan/sváikstan- engleză "light" ? Incert. Exista o localitate Szwajcaria lângă Suwalki (conform Marija Gimbutas- "The Balts", Thames & Hudson, Londra, 1963, pag. 114). Poate de la old prussian Swayxtix or Suaixtis, conform lituanian žvaigždys- engleză "the star" (Marija Gimbutas- "The Balts", pag. 202) sau old prussian zváikstan, sváikstan- ro."lumină" sau old prussian svētā- ro. "lume" ? Corespunde oiconimul din Galaţi, satul Şiviţa (Şeviţa)… În comuna Tuluceşti, de care aparţine satul Şiviţa, în satul de reşedinţă Tuluceşti am găsit antroponime relevante care conduc la toponime din Elveţia (cantonul Schwyz, dar nu numai şi Svetiá/Zwettl-Niederösterreich Austria): Bernea, Brânză, Cardon, Drosu (sau poate Druţă, antroponim din Fârţăneşti-Galaţi), Rolea cf. Bern, capitala Elveţiei; localitatea Brienz şi lacul Brienzer See canton Bern, dar şi Brienz/Brinzauls integrată în Albula/Alvra canton Graubünden (dar şi localitatea Brandzejl-Olomoucky Moravia/Cehia, posibil germanic la origine); Ardon canton Valais; vârful Drusberg de 2282 la est de Schwyz, posibil cf. anticului Drusomagus sau Drusimagus-Vindelicia; Rolle canton Vaud, pe lacul Léman/Geneva. De asemenea, antroponimele Pascal, Purcica, Savan. O observaţie pentru numele Bernea: e probabil extras dintr-un cuvânt germanic semnificând “nobil” (cf. cuvântului din engleza veche beorn- “nobil”). Antroponimul Cardon ar putea fi şi turcic (există şi o localitate în Tulcea), dar există şi o Cardona din marca Hispanică din sec. IX. Deşi se află în judeţul Galaţi, localitatea Şiviţa trebuie corelată cu oronimul Şveiţaria 1562 m din Masivul Suhard din judeţul Suceava (Suhărzelu Mare şi Mic sunt afluenţi de dreapta ai Bistriţei Aurii, în apa căruia se varsă între localităţile Ciocăneşti şi Iacobeni. Avem şi vârful Suhărzel 1403 m. Interesante sunt şi oronimele Şuvir şi Şuvăroşu). Unele pot fi oronime regermanizate sub influenţa dominaţiei austriece.

Muntele Bindireasa 1110 m- gotic bidjian – engleză "pray" ? Incert. Mai probabil de la un "to bind"/"binder" a lega/legătură, probabil un punct de schimb de mesaje sau de reuniune a turmelor pastorale răsfirate ? Neclară provenienţa şi sensul. O zeiţă getică Bendis este descrisă ca zeiţă a pădurii şi a lunii.

Vârful Suhărzel 1403 m- gotic sokeiþ- engleză "to seek, ask" ? Incert.

Vârful Bitca 1446 m- din bâtca presupus gepidic ?

Muntele Zmeu 1263 m- ancient aramaic šmayyā- engleză "heaven" ? Sau o deformare de la Zamolxis ? Vezi şi muntele Zmârzii 1442 m din munţii Rarău-Giumalău.

Muntele Giumalău (1857 m)- livonian Jumāl- engleză "God" şi livonian jumāllōda- engleză " Holy Communion" Expresia "Mulţumesc lui Dumnezeu"se exprimă astfel în livonian: Tienū Jumālŏn. Mai mult, engleză "So long !" (Pe curând !) se exprimă în livonian: "Jumālōks !", iar în letonă "Ardievu !". Corespund localităţi aromâneşti la graniţa bulgaro-greacă (fideli ai nepotului regelui Reptila, care au tins spre aromânizare, decât spre bulgarizare ?);

Vârful Iacob 1322 m- ?

Vârful Omu 1932 m- expresie a credinţei ariene: "Hristos ca om" sau o onorare a liderului militar Omharus (lider târziu; neatestat însă ca rege tribal. Există teoria că exista un rege şi concomitent cu regele lideri cu atribuţii militare de control teritorial, adică semiregi teritoriali: Thrasaric în Sirmium şi un anume Gunderith peste "Theisgepiden") ? Acelaşi obicei şi la maghiari: kündü şi gyula, al treilea demnitar al uniunii tribale fiind denumit horka (conform Lendvai Paul- "Die Ungarn. Eine tausendjährige Geshichte", Ed. Humanitas, 2013) ? O altă variantă a denumirii ar fi o contracţie în doi paşi de la o expresie probabil pseudo-gepidă sau "slavă" pentru cer sau mai probabil nor (conform welsh cwmwl-poloneză chmura- engleză "cloud" ?): Homolje/Omolje (ţinut din Timoc), conform şi Humuleşti Neamţ şi Humele Argeş şi oronimele Humăria (dealuri), respectiv Gura Humorului, oronime adaptate ulterior la arianism (dutch hemel-gotic himins-livonian touvõīlma-latvian debess-ro. "cer" conform Doboş nume de deal ?; suedeză hjälm/dutch helm/danish hjelm/polish hełm- ro. "coif", suedeză himmel- ro. "cer"), urmată de o "creştinare tip arian" ? Să fi fost creştinismul arian mai lax cu privire la cutumele funerare ? (morţii se incinerau pentru a nu fi devoraţi de animalele sălbatice în zonele împădurite şi montane ? Discutabil totuşi. Marea masă a gepizilor înhumau morţii. Să fi existat alternări cu recăderi în barbarie şi neglijări ale obligaţiilor creştineşti ? În definitiv, rămăseseră barbari...). Dacă ipoteza contracţiei în doi paşi a denumirii Vârfu Omu ar fi adevărată, atunci avem indirect o dovadă a continuităţii (creştinism în rit arian, intercalată cu stare de barbarie, urmată de o creştinare la ritul ortodox, rit mai  strict cu practicile funerare !?).

Vârful Gândacu 1466 m şi pârâul Gândacu- "păstorul dac" conform latvian gans- "păstor" ; ori livonian kīndõks– engleză "threshold" (mai probabil ? Un munte care prin modul său de constituire în terase ? permitea o treierare facilă ? De observat în teren)... Sau livonian kīndŏd-engleză "nails" ? De asemenea destul de logic, dacă muntele are o formă ascuţită ?

Muntele Pătula 1282 m şi vârful Pătul 1199 m-  tribul "potulatenses" ? Geograful din Ravenna menţionează Potula ca localitate în Dacia (Cosmographia cca. 679).

Vârful Picioru Stejii 1398- conform gotic staþ(a)- engleză "place, land" ori gotic stika- engleză "point, moment" ori lituanianul stãbas- engleză <idol> ori old prussian stabis- engleză "stone, rock" ? Tot presupus, dar prussă stabis e logic.

Muntele Tarniţa 1542 m- conform gotic taikn/tainknins- engleză "sign, wonder" ? Incert.

Vârful Făgeţel 1255 m- conform gotic faginoþ- engleză "to rejoice" ? Neclar.

Vârful Stânişoarei 1698 m- conform gotic stain(a/s)- engleză "stone" ? Neclar.

Vârful Poiana Humorului 1434 m- conform gotic <staina>hamma- engleză "stony adjective used like substantive" ori dintr-un cuvânt gen dutch hemel- engleză "sky" ori polonez chmura- engleză "cloud" ? Neclar totuşi.

Muntele Ţibău (cu vârful Fluturica 1345 m)- gotic siponje/siponjam din sipōneis- engleză "disciple" ? Oarecum incert. O aşezare  Ţibău la vest de munte pare a justifica poate goticul ?

Masivul Zimbroslava (cu vârful Bretila 1489 m)- conform etnonimelor "ţimbrii" şi slavi ?

Iată justificările pentru Gutâi:

Vârful Gutâi 1443 m- gotic gatauh- engleză "to lead, to bring" sau gotic gutjia- engleză "priest"; al doilea mai probabil: Vârful Gutâiu Mic (Trei Apostoli) ar fi motivaţia, există un Deal Adami la N de Ulmoasa (Băiţa) ? Sau gotic guþ- engleză "God" ?

Seini (localitate)- gotic sein(a/ai)- engleză "one's own". Improbabil;

Vârful Vezeu- gotic wahsjando  din wahsjan- engleză " to grow, to increase" relaţionat cu  gotic wahstau- engleză "size, stature" sau gotic wegs- engleză "storm" ?

Vârful Tisa 807 m şi Vârful Piatra Tisei 857 m şi 1023 m- indică legături fonetice cu numele râului Tisa ?

Vârful Buiana 1064 m- pare din avară, conform numelui propriu Boian ? Sau conform north ssami bɑyan- engleză " thunder, lightning (as striking)";

În munţii Latoriţei:

vârful Goata Mare 1847m;

cracul Ţancului vârful La Ţancu 1686 m;

muntele Mieruţu 1945 m, vârful Mirăuţu 1606 (la S de Obârşia Lotrului) conform north saami mier̃ka- engleză "fog" ori finlandeză mürskü- engleză "storm"; satele Mierea/Miericeaua în Gorj; poate şi de la slvn. mir- ro. "pace" ?

În obcinele Bucovinei:

Vârful Găina 1455 m la vest de Moldova-Suliţa conform goticului gaiainno=halja- engleză "hell" ?

Vârful Veju Mare 1494 m la est de Moldova Suliţa conform gotic wegs- engleză "storm" sau livonian vež- engleză "water" (o sursă de izvoare... ?);

În masivele Penteleu-Podu Calului (munţii Buzăului):

La S-V de Gura Teghii/Furtuneşti:

Poiana Gotişului, pârâul Gotiş, pârâul Tainiţa şi cascada Tainiţei... conform gotic taikn/tainknins- engleză "sign, wonder"ori leton taisns- engleză <straight>  ? Incert.

În munţii Nemira:

Vârfurile Nemira Mare 1649 m şi Nemira Mică 1627 m- ? conform irlandeză nem/neamh- engleză "heaven " ?

Vârfurile Farcu Mare 1498 şi Farcu Mic 1364 m- conform gotic fairguni- engleză "mountain".

Vârful Ghepar 1304 m ?

În munţii Făgăraş:

Vârful Coţilor 1511 m ?

Vârful Lepşiţa 2391 m ?

Munţii Jepii de Sus/de Jos ?

Culmea Ţuica şi Vârful Ţuica 1990 m

Vârful Ţaglei 1641 m ?

Vârful Negoiu conform  avestan asman-/nabah- engleză "sky", cehă nebe/obloha-poloneză niebo/nieboskłon- engleză "sky" ?

În munţii Iezer:

Muntele Tambura cu vârful Tambura 2294 m (conform Tampere Finlanda ?);

Muntele Găinaţul Mare cu vârful Găinaţul Mare 1832 m;

Ţefeleica cu vârful Ţefeleica 1710 m;

Cascoe cu vârful Cascue 2329 m (Valkeakoski, localitate de lângă Tampere, Finlanda ?);

În munţii Ciucaş:

Culmea Şuviţelor 1432 m conform north saami suovvɑ- engleză "smoke (noun)" ?;

Munţii Bârgău:

Creasta Munţii Înşiraţi 1333 m la N-E de Lunca Ilvei ?

Smizi  vârf 1108 m la E de Poiana Stampei conform avestan snaoða- engleză "cloud";

În munţii Tarcău:

Culmea Goşman;

Culmea Grinduşu 1664 m;

Vârful Ardelea 1589 m, Pârâurile Ardeluţa şi Goşmanu;

Vârful Smida Floarei 1322 m conform avestan snaoða- engleză "cloud";

În Munţii Semenic:

Vârful Neomanul Mare 1122 m, Nemanul Mic 1046  m conform irlandeză nem/neamh- engleză "heaven ";

Dealul Găinii 518 m la est de localitatea Var;

Satele Prisian la S de Caransebeş (conform Prusia orientală) şi Prosia Argeş; satul Moceriş C-S conform livonian mōkierā- eng. "earth, globe" ? Reţin şi livonian kōrand- engleză "yard; country-house", conform Corund ?

Oronimul Perşani (Judeţul Braşov)- conform livonian pīla- engleză "cloud" (pl. pīls), transformat fonetic după regulile româneşti (Vf. Piatra Mare, Muntele Negru, Dealul Negru, Dealul Chingii 814 m conform livonian kīndŏd-engleză "nails", Merca 1002 m conform north saami mier̃ka- engleză "fog", probabil tot pe filieră livoniană.Legată de două localităţi de lângă Okland, Satu Nou/Homoródújfalu şi Crăciunel/Karácsonfalva) ? O localitate Ocland şi în Republica Moldova. Există două sate Perşunari în Prahova (Cocorăşti-Colţ şi Gura Vadului). În satul Perşunari din Com. Gura Vadului există urmele unei aşezări din secolele al IX-lea şi al X-a în locul denumit Drumul Bordarilor.

Posibil şi altele… Dicţionarul gotic e preluat de pe site-ul educaţional al Universităţii din Texas, extras din gotica episcopului Ulfila.

Un număr însemnat de hidronime găsesc explicaţii prin lituaniană şi letonă:

Ard<an,ealu,eleni,uţa,eu,uzel,eleana> (lt. ardyti- eg. "unravel, unrip; destroy, demolish; break, disturb", lt. ardymas- eg. "unripping, unravelling; destroying, pulling down; breaking of peace, disturbance", lt. ardytojas- eg. "disturber, destroyer");

Arpadia (sg. arpuoti- lt. vėtyti- eg. "winnow, fan"- "vânturătoare". EI);

Ars<a,anca,asca,eneasca,ura,uri>/Arşiţa (lt. aršus- eg. "furious, violent, fierce");

Bai<a,cu,>/Băi<aşu,eşu,ţa> (lt. baisus- eg. "terrible, horrible, frightful, fearful, dreadful, awful, scary");

Bal<aj,aşca,eia,ota>/Băl<ăşina,ăteasa,easa,escu,luş> (lt. bala- eg. "marsh, bog, slough");

Baldal (lt. balda- eg. "knock, noise"; lt. baldalas- eg. "milk or cream to add to the soup" ? Zgomotos sau înspumat ?);

Şi altele...

O altă metodă este de a verifica frecvenţa antroponimelor presupuse derivate din cuvinte comune gotice: gotic balÞs- engleză <brave> (Bâlbă, Bălbărău); goticului domjan-engleză <judge vb.> (Damian ?); old high german fasel- engleză <1.seed; 2. fruit> sau old high german faselt- engleză <penis> (Fasole); gotic friks- engleză <greedy>/gotic faihufriks- engleză <avaricious, stingy> (Fricosu, Fricăţel); gotic gadrauhts- engleză <soldier> sau gotic gadaursan- engleză <dare>/franceză <oser> (Gadiuţă ?); gotic gaits-engleză <goat> (Gaiţă); gotic gutja- engleză <priest> (Gutui); gotic harjis- engleză <army> (Hârjeu/Horjan); old high germanic hēriro- engleză <master> (Herea/Herie); gotic laiba/old high german leibā- engleză <remains, left over> sau gotic liban/ libains- engleză <live, living, life>; gotic lekeis- engleză <physician> (Laba/Laboş şi variante...); old english mōdrige- engleză <cousin> (Modruj); gotic reikinon- engleză <rule, govern> (Reghină/Răghină); gotic skauns- engleză <beautiful> (Scăunaș); old high german sibba- engleză <peace> (Sibu/Sibiescu); gotic triwggs- engleză <faithful> (Trică/Triculescu ?)... Despre unele din acestea ştiu sigur că le regăsim la Gura Teghii Buzău şi în localităţile de munte din judeţul Buzău.

Notă: livoniana foloseşte pentru puncte cardinale: livonian mōgŏr/ŭomŏg- engleză "east" şi livonian vežgŏr/ōdŏg- engleză "west". Iar ŏvā- engleză "stream". Cuvântul livonian plūokst- engleză "float" (ro. a pluti), conform onomatopeei ro. "pleosc", precum şi livonian tširikšŏ- ro. "a ciripi" sunt prezente şi în română şi în livoniană !? Livonian linā- engleză "flax" ro. in ? Livonian jūodiji- engleză "chairman; head" probabil dintr-un gotic "judex"- ro. "mare rege" (Colectiv-"Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea", Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, pag. 302) de unde ro. judeţ ? Livonian jumāloks-letonă ardievu- engleză "so long" ? Livonian sūorkoz- engleză "rat" vreo legătură indirectă cu ro. şoarece ? Sensuri apropiate, dar diferite.

Cuvinte în north-saami: Dálvi- engleză "winter", Geassi- engleză "summer", Giđđa- engleză "spring", Čakča- engleză "autumn"; giella- engleză "language"; Bures- engleză "Hello" (when shaking hands), Gákti- engleză "traditional clothing", muoθθa- engleză "aunt, mother's sister" ...

     Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse scrise şi internet, preluate într-o lucrare literară

 


Share
Ultima actualizare Marţi, 22 Decembrie 2020 08:03
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Horoscop


Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact