logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Iar despre masivul Giumalău şi marginalii speculative pe seama denumirilor montane PDF Imprimare Email 147 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Miercuri, 14 Octombrie 2020 06:52

Am conectat oronimul Giumalău cu oiconimul Jomala din insula Åland, care este explicat ca provenind din finlandeză, semnificând <God> , comun multor populaţii fino-ugrice (finlandezul jumala- engleză <God>, care este numele generic pentru o zeitate majoră şi zeitate supremă. El este transliterat uneori şi yumala. Originea cuvântului este necunoscută, o explicaţie ar fi din Jomali, zeitatea supremă a populaţiei permians, ori din cuvântul estonian jume, transliterat şi yumal. În limba mari ce aparţine tot grupului fino-ugric kuma'laš semnifică <a venera, a adora>). Un corespondent oiconimic al oronimului am găsi în Grecia (posibil şi în Bulgaria), anume Giumala de Jos (denumirea grecească Iraklea, Grecia. Dacă este o traducere, indică un semi-zeu tip Herakles, nu o divinitate supremă !?). Cunoştinţele şi intuiţia îmi spun că în sudul Bulgariei este posibil să găsim satul Giumaia de Sus (nu-mi amintesc să fie transliterat Giumala, ci Giumaia !? conform Hâciu-<Aromânii. Comerţ, industrie, arte, expansiune, civilizaţie> Focşani, Tip. Cartea Putnei, 1936, pag. 262. Este practic dubletul celui din Grecia; e posibil să fi fost abandonat cu timpul ?).

De asemenea, localitatea Pajala din Suedia pe care am conectat-o cu Pojorâta din Suceava. Pajala se află la graniţa cu Finlanda pe un curs de apă ce se varsă în mare şi este locuită predominant de vorbitori de finlandeză. În suedeză sunt numiţi cu o denumire specifică Tornedalians, aşezaţi pe valea Torne, dar veniţi din sudul Finlandei (din Häme şi Karelia ? Graiul lor este denumit Meänkieli. Un autor cunoscut este Bengt Pohjanen, iar Mikael Niemi a scris chiar despre Pajala. În regiunea Lappland din Finlanda, în sub-regiunea Kemi-Tornio, localitatea Tornio din Finlanda e numită în suedeză Torneå, iar în nord-saami Duortnus. Coincidenţă ? Există un cuvânt vechi norvegian vātr- engleză <wet, damp> ? În Finlanda s-a găsit un manuscris românesc din 1785, care a aparţinut lui Johan Gramatowicz, preot în Rosch (detalii N. Constantinescu în Tribuna României, 8/1979, nr. 156, pag. 2 şi Manuscriptum, 13/1982, nr. 4, pag. 105...111). Precizăm că generalul finlandez Carl-Gustaf Mannerheima comandat frontul rusesc în războiul ruso-turc din 1828-1829. Sursa manuscrisului poate să provină fie dintr-o dragoste "coup de foudre" între un soldat de origine finlandeză din armata rusă şi o moldoveancă, fie din deportări punctuale ale unor elemente ale populaţiei moldovene şi bucovinene în Imperiul Ţarist, ca urmare a unor războaie ? Există o localitate Grămeşti în Suceava, dar şi Grămăticuva, Grecia (muntele Vermion).
Ideea ca denumiri de munţi (lanţuri muntoase) să fie numite cu nume de zeităţi ale cerului sau norilor nu pare ilogică.
Şi munţii denumiţi Clăbucet din Carpaţii de Curbură, precum şi vârfurile montane numite astfel par a deriva dintr-un grai înrudit cu limbi iranice sau celtice (mai probabil un grai pannonic ?), conform cehului bůh şi avestan baɣa- ambele cu sensul din engleză <God>, dar derivate poate din numele unei zeităţi a norilor şi ploii, conform ro. clăbuc (cu un sens înrudit, dar diferit totuşi de spumă). În graiul valašština/valaščina denumeşte o pălărie foarte înaltă şi ascuţită (cu un unghi ascuţit la vârf pronunţat). Corespondenţe oiconimice: Valašské Klobouki în Moravia Cehă, dar şi localitatea Poloboc jud. Neamţ şi localitatea aromânilor fărşeroţi Kalabaka în regiunea Larissa, (în cehă oblak- engleză <cloud>, în bretonă koabrenn- engleză <cloud>. Totuşi neclar. O altă variantă ar fi să desemneze un munte împădurit şi deificat ?, conform irlandeză coil- engleză < forest> ? Incert. Ar putea să semnifice şi opusul: un munte pleşuv, fără vegetaţie ?), iar oronim în Albania: Kalabak 2174 m, la graniţa cu Kosovo.
Denumirea lanţului muntos Parâng ar putea fi asociată termenului din albaneză toskă perən'di- engleză <God>, pare-se tot dintr-o zeitate a cerului, dar provenită din ce sursă, din ce limbă antică ? Ori poate din tracă, conform localităţii Périnthos/Perinthus din Propontida, cu sensul de stâncă/engleză <rock> ?, conform Ivan Duridanov în "The Language of the Tracians" ? Dacă ar fi fost o zeitate a cerului, posibil ca localitatea să fi fost situate pe un promontoriu cu vizibilitate foarte bună. Cele trei par în conexiune (!?).
Vârful Dungu 1502 m se explică prin limbi baltice: vechea prusă (limbă baltică)/lituaniană dangus/dangùs- engleză <heaven>. Acest vârf se află la extremitatea nord-vestică a masivului Ciucaş. Explicaţia e mai clară şi satisfăcătoare, doar că vârful nu a atribuit denumirea întregului masiv !?

Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, preluate într-o lucrare cu caracter literar


Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact