logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Insula Åland, tricolorul şi masivul Giumalău PDF Imprimare Email 227 Afişări
Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE   
Luni, 21 Septembrie 2020 10:48

Insula Åland este un teritoriu autonom în Finlanda, de limbă suedeză. Dar că ei ar putea fi de provenienţă got-alanică nu ne este suficient de clar. Iar că drapelul lor este tricolor (o cruce roşie dublată de o cruce "umbră" galbenă, ambele pe fond albastru) este o realitate.

Insula a fost cedată de către Suedia ţaratului Rusiei, dimpreună cu Finlanda prin tratatul de la Fredrikshamn din luna septembrie a anului 1809. Din 1832, Rusia fortifică insula prin construirea unei fortăreţe la Bomarsund.

În timpul războiului civil finlandez din 1918, trupele suedeze au staţionat în insulă ca trupe de menţinere a păcii, căci şi "albii", dar şi "roşii" pătrundeau în insulă atunci când apele mării erau îngheţate.

Dorind reintegrarea în cadrul Suediei, sentimentele naţionaliste se intensifică. Finlanda nu este dispusă la cedarea insulei şi în 1921 cazul insulei ajunge la Liga Naţiunilor spre arbitraj. Aceasta decide ca suveranitatea asupra insulei să aparţină Finlandei, dar insula să păstreze un statut de autonomie (administrativ şi lingvistic). Un acord internaţional refritor la insulă este semnat de zece state interesate în tranzitul comercial din Marea Baltică la 20.10.1921 şi recunoaşte statutul autonom (administrativ, lingvistic, cultural) al insulei, precum şi neutralitatea ei.

Municipalităţile insulei sunt următoarele: Mariehamn (11.600 loc. în dec. 2019); Jomala (5.233); Finström (2.593 loc.); Lemland; Saltvik; Hammarland; Sund; Eckerö; Föglö; Geta (496  loc.); Vårdö (447 loc.); Brändö; Lumparland; Kumlinge; Kökar; Sottunga. Pe insulă trăiesc 486 de rezidenţi de origine şi limbă română, a treia comunitate numeric (după cea suedeză şi finlandeză în 2019). Satele dependente de localitatea Jomala sunt: Andersböle, Björsby, Buskböle, Dalkarby, Djurvik, Gottby, Gölby, Hammarudda, Hinderböle, Ingby, Jomalaby, Karrböle, Kila, Kungsöby, Möckelby, Möckelö, Norrsunda, Rasmansböle, Ringsböle, Sviby, Södersunda, Torp, Ulvsby, Vargsunda, Västansunda, Västerkalmar, Ytterby, Ytternäs, Ödanböle, Önningeby, Österkalmar and Överby. Toate aceste informaţii sunt preluate de pe wikipedia.

Oiconimul Jomala este explicat ca provenind din finlandeză, semnificând <God> , comun multor populaţii fino-ugrice (finlandezul jumala- engleză <God>, care este numele generic pentru o zeitate majoră şi zeitate supremă. Originea cuvântului este necunoscută, o explicaţie ar fi din Jomali, zeitatea supremă a populaţiei permians, ori din cuvântul estonian jume). Versiunile oiconimului consemnate de-a lungul timpului sunt: 1356 Jwumala; 1414 Jomalum; 1486 Jomala; 1494 Jwmala. Atestarea cea mai veche se apropie extrem de mult fonetic de denumirea oronimului Giumalău (vârf 1857/1858 în munţii Rarău-Giumalău).

Pe o hartă detaliată, la est de localitatea Iacobeni este indicat cătunul Oala, căruia îi corespunde muntele Oala, între muntele Arşiţa şi Obcina Mare, toate imediat la est de Iacobeni (conform Åland). De asemenea, Ehreşte/Yegrysche Sv cu Eckerö (!?).

În judeţul Neamţ, regăsim satul Bordea (comuna Ştefan cel Mare) conform Vårdö din Åland, unde atrage atenţia antroponimul Gosman (conform Masivului Gosman, străjuit de Tarcău, Berzunţ, Culmea Petricica şi cursul râului Bistriţa, dar şi sat Goşmani Neamţ).

Presupunând că în România, denumirea oronimului ar putea fi de provenienţă saami/sami (laponă), pe filieră got-alană (!?), fie legat de cătunul Oala, fie de localitatea Pojorâta Suceava (dar incert; are un corespondent în Argeş; o localitate Pajala se află pe un curs de apă în sudul Lapland, la graniţa cu Finlanda). În Ossetia de Nord/Alania avem oronimul Dzhimara/Jimara (ossetină Jimarrayy Khoch de 4.780 m), la graniţa dintre Rusia şi Georgia, în masivul Khokh din Munţii Kazbek, al doilea vârf ca înălţime din Ossetia de Nord/Alania.

Filiera got-alană ar explica şi alte câteva oiconime sau hidronime: râul Botna (Rp. Moldova) care se varsă în Nistru sau sat Butnăreşti Neamţ conform golfului Bothnia; sat Doroteia Suceava cu Dorotea din Västerbotten-Suedia (!?). O inscripţie gotică s-a descoperit în Leţcani Iaşi pe o fusaiolă bitronconică de lut ars în necropola de înhumaţie nr. 36 a unei femei, necropolă datată din secolul al IV-lea (îngloba o monedă de argint de la Constantius II 337-361) şi transliterată astfel: adonsufhe :rango: pentru care au fost propuse variante de traducere de către Krause, Strasser, Seebold, Looijenga, Mees. Krause (redat de dna. Cătălina Bloşiu) propune următoarea lectură: Adons uft he(r) Rango= germană <Der Ado das Gewebe (ist das) hier. Rango. Dl. Krause consideră că Rango este numele vest-gotic feminin prescurtat Ragnahilda. Doamna Bloşiu nuanţează puţin traducerea, propunând următoarea lectură: <A lui Ando veşmânt se află aici. De Rangahilda bun făcut>. Dna. Looijenga (a cercetat personal fusaiola bitronconică de lut ars în 1994) propune alte interpretări. Lecturile dnei. dr. Tineke Looijenga sunt următoarele: A) rango adons= engleză <ring of Ado>; B) rawo adon(s) sufhe= engleză <for the resting place of the Ado, may she sleep>; C) awo: adons uf her= engleză <grandmother of Ado (is) under her>; D) rango: adons uf he(r)=<Ado’s ring (spindle whorl) (is) down her>.

Antroponime de sorginte gotică regăsim în Suceava şi în Răchiţi şi Mihăileni din Botoşani: Bâlbă (cf. gotic balÞs- engleză <brave>); posibil Damian (conform goticului domjan-engleză <judge vb.>) ?

Totuşi, cele mai multe antroponime posibil gotice le regăsim în satele de munte din Judeţul Buzău (aceştia par a fi soldaţi dintr-o legiune Gemina, posibil vlahi silezieni sau moravi ?, ajunși cumva în evul mediu în Buzău via Transilvania). Detalierea cu un alt prilej.

Teritoriul insular Åland este un arhipelag. În zonele insulare mai izolate (precum şi în zonele continentale montane înalte este posibil să regăsim un conservatorism mai pronunţat decât în zone de şes şi insulele accesibile). 

Legătura directă dintre grupul de insule în care se găseşte municipalitatea Vårdö (447 loc.) şi grupul vest-gotic din secolul al IV-lea care a lăsat urme în localitatea Leţcani din Judeţul Iaşi este confirmată de numele unei insule din municipalitatea Vårdö (insula Ådö) în conexiune cu antroponimul masculin din inscripţia de pe fusaiola bitronconică de lut ars decoperit în grupul funerar de înhumaţie de la Leţcani (Ado, celălalt fiind antroponimul feminin Rango, considerat derivat din Ragnahilda. Localitatea Rangsby ţine de municipalitatea Saltvik). Populaţiile germanice sunt de tip eroic şi-şi onorează conducătorii, atribuind formelor de relief particulare nume derivate din cele ale conducătorilor remarcabili. După o perioadă de creştere demografică, parte din populaţia insulară migra, pentru evitarea suprapopulării şi din raţiuni de conservare a rezervelor naturale de hrană. După o asemenea perioadă scursă de timp de circa 1700 ani, urmele ce le-am putea găsi în antroponime sau forme de relief în România pot fi minimale.

Cu certitudine, arhipelagul Åland prezintă stratificări de populaţie. Oiconimul insular Jomala pare de origine finică şi nu saami (saami ipmil- eng. <God>), dar nici versiunea Pajala=Pojorâta n-ar trebuie exclus, Pajala fiind localitate de frontieră între Suedia şi Finlanda (dar dificil de verificat). Versiunea oiconimului din 1356 este transliterată Jwumala (dacă era transliterată Jwumalaa era de perfectă coincidenţă fonetică cu oronimul Giumalău, forma finală –ău fiind posibil o lungire a dublei vocale -aa). La poalele Giumalăului, Iacobeni cu cătunul Oala era până în 1930 o localitate de germanici (ţipsări sau ţipţări), colonizată la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

În cazul în care parte din municipalităţile  din Åland (Vårdö, Jomala,...) ar putea avea ascendenţă şi got-alanică, ei ar putea proveni din nordul Germaniei (insula Rügen sau zona continentală a populaţiei veleti, din actualul teritoriu federal Mecklenburg-Vorpommern, de asemenea cu un drapel tricolor, care a reprezentat o parţială migraţie a unei populaţii panonice de tip post-hunic. Urmele celor care au rămas în Pannonia sub dominaţie avară şi post-avară presupun că le regăsim astăzi predominant în judeţul Vâlcea). Dar desigur sunt stratificări multiple în zonă, greu de dedus şi presupunerile sunt conjucturale şi speculative.

Din judeţul Neamţ: localităţile Ingăreşti şi Bârgăuani par a deriva din nume germanice (conform Ingby din municipalitatea Jomala ori un antroponim gen Ingvar ?; respectiv gotic berget- eng. <hill, mountain>). Din judeţul Suceava, oiconimul "Humor" pare a deriva tot dintr-un germanic, conform municipalitatea Hammarland sau lacul Kumerrower See, in tinutul Zirzipanen/Cyrcipani/ Czrezpienianie, Germania, precum şi Grămeşti Suceava (gotică gramms- engleză <wet, damp>); Udeşti Suceava conform Ådö ?

Pentru masivul Rarău ar putea fi o explicaţia oiconimul Røyrvik (în sud-saami Raarvihke) din Norvegia. Poate fi la fel de bine ossetin. Şi oronimele de tip Clăbucet ar fi de provenienţă gotică (suedeză klubb- eng. <rock, island(s)>).

De asemenea, termenul finlandez pentru sat este kylä, ceea ce ar explica unele denumiri de localităţi (Chilia, Chilii din Neamţ; Chilişeni Suceava; Chiliile Buzău), de asemenea finlandezul vuoma semnifică mlaştină (Vama Suceava/Satu Mare ?), iar varats înseamnă munte (Văratec Neamţ, Vărateci/Văratica/Văratici din Vâlcea; Vârful Văratec 1367 m din Munţii Lăpuşului/Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei).

Referitor la oiconimul Bordea din Neamţ, explicaţia dată de Skok (Skok indică câteva sensuri: cel geografic semnifică Hügel/colline. Skok: ar proveni dintr-un gotic baurd, probabil acel berget din gotica continentală) este cea mai logică, iar frecvenţa numelui geografic indicată de Lahovary în Marele Dicţionar Geografic al României (Bordea: <trup de sat în comuna Bodeşti-Precistei [actualmente Ştefan cel Mare, Neamţ] >; <deal, comuna Negoieşti, plasa Stavnicul, jud. Iaşi… >; <deal, în partea de N a satului Borosăşti, ...de hotar între judeţele Vaslui şi Iaşi>…) ţine de transformările fonetice ale limbii române, care o apropie întrucâtva de tratările fonetice ale goticii vesticii. Totuşi, dacă între grupul de secol al IV-lea de la Leţcani, respectiv între Vårdö (447 loc.) din Åland se poate face o relaţionare directă, între Bordea Neamţ, pe de o parte şi respectiv grupul de secol al IV-lea de la Leţcani şi Vårdö (447 loc.) din Åland nu se pot face relaţionări nici directe, nici indirecte (pe baza datelor actualmente cunoscute)

Am promis de asemenea o detaliere a unor oiconime şi antroponime de posibilă sorginte gotică (ele sunt comparate cu glosarul gotic postat pe centrul educaţional al Univ. din Texas, preluat din traducerea Bibliei din secolul al IV-lea de către Wulfila, o limbă gotică "continentală" vorbită pe teritoriul fostei provincii romane Dacia).

În satele de munte din judeţul Buzău regăsim unele antroponime de posibilă sorginte gotică (!?) sau germanică (din saxonia ?; pot fi la fel de bine dintr-un val de emigraţie francon, renan sau flamand): Bălbărău, Damian, Fasole, Fricosu/Fricăţel (?), Gadiuţă, Gaiţă, Gutui, Horjan, Herie, Laba, Lăcustă (?), Modruj, Reghina/Răghină, Scăunaş, Sibu/ Sibiescu, Trică/Triculescu (poate cf. gotic balÞs- engleză <brave>; goticului domjan-engleză <judge vb.>; old high german fasel- engleză <1.seed; 2. fruit> sau old high german faselt- engleză <penis>; gotic friks- engleză <greedy>/gotic faihufriks- engleză <avaricious, stingy>; poate gotic gadrauhts- engleză <soldier> sau gotic gadaursan- engleză <dare>/franceză <oser>; gotic gaits-engleză <goat>; gotic gutja- engleză <priest>; gotic harjis- engleză <army>; old high germanic hēriro- engleză <master>; gotic laiba/old high german leibā- engleză <remains, left over> sau gotic liban/ libains- engleză <live, living, life>; gotic lekeis- engleză <physician>; old english mōdrige- engleză <cousin>; gotic reikinon- engleză <rule, govern>; gotic skauns- engleză <beautiful>; old high german sibba- engleză <peace>; gotic triwggs- engleză <faithful>). Poate şi Michiduţă (în Beceni şi Buzău, dar şi în judeţul Iaşi şi în Sighetul Marmaţiei) (cf. gotic mikils- engleză <large, big>. Poate cu sensul de megaduce ?). Şi Găină ar fi antroponim gotic (cf. Gainas lider got, dar şi vârf în Apuseni), precum şi antroponimele Bitan(u), Ciompec (Cimparu), Frone, Vardaru pot fi tot germanice (poate cf. old english biddan- <command, order>; old english cempa- engleză <soldier>; old english fruma- engleză <chief, chieftain>; old high german wart(āri)/old english weard- engleză <guard, sentinel>). Posibil Cioricaru (Beceni), pentru care terminaţia ar indica nume regal (conform islandez Reykjavík); Şindrilaru (Berca) cf. Şindrila din Buzău, respectiv Şindriliţa Ilfov, dar şi numelui germanic Schindler.

Cohorta a VI-a Cumidavenses a fost constituită în Noricum din germanici romanizaţi, dar în Buzău există şi multiple localităţi denumite Săseni (Noi/Vechi/Pe Vale), precum şi o Gresia (denumirea germană a localităţii sileziene Gryzów era Griesau; eventuală metateză a denumirii ?). Din Noricumul antic regăsim localităţile Cucullæ şi Vetoniana, numele triburilor ambisontii, ambilicii, sevaces, cărora par a corespunde în Buzău şi Vrancea: sat Cuculeasa Buzău (?); în Vrancea: satele Vizantea Răzăşească/Mănăstirească (?); sat Voetin (?); Bilieşti (?; conform şi Biel Elveţia); dubletul localităţilor Sibiciu din Buzău (de Jos/de Sus ?).

 Scris de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, preluate într-o lucrare cu caracter literar


Share
Ultima actualizare Luni, 28 Septembrie 2020 07:52
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact