logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


O excursie virtuală la Vlachovice-Cehia PDF Imprimare Email 648 Afişări
Scris de Sighet Online   
Marţi, 21 Iulie 2020 07:00

Compilat de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, redate într-o lucrare cu caracter literar

Vlachovice se situează în regiunea Zlín, Republica Cehă, în regiunea etnografică a Valahiei morave (Moravské Valašsko). Are în vecinătate Újezd şi Vlachova Lhota (în nord), Křekov şi Brumov-Bylnice (în est)... Slavičin, Lipova şi Haluzice (în est). Cea mai importantă localitate din proximitate este Valašske Klobouky (5 km)... şi Zlín (23 km). Comuna se compune din satele Vlachovice şi Vrbětice (aceasta a fost ataşată ulterior administrativ localităţii Vlachovice).

E o localitate mică cu cca. sub 1500 locuitori (în 2018-2019, exact 1468), ce se evidenţiază printr-un muzeu etnografic cu specificul etnografic al zonei sudice a regiunii Moravské Valašsko. Costumele aduc relativ mult cu cele din Ardeal (Ţara Lăpuşului ?), dar nu sunt etnograf să mă pronunţ. Orice comparaţii cu oiconime din România sau Republica Moldova precum (P)uieşti (Vaslui) ori Uiasca (Argeş); o exista şi Uieşti ?) ori Uideşti (Suceava), (munţii) Leaota (Grupa Bucegi vârf Leaota 2133 m), Cricova (Rp. Moldova) ori Cricovu Dulce (Dâmboviţa), numele scriitorului Ioan Slavici, Lipova (Arad), (munţii) Clăbucet (Carpaţii de Curbură) şi denumirea arhaizantă Vlaşca îmi par total forţate şi conjuncturale, neputând avea o (clară) legătură directă (un râu Morava curge şi în estul Serbiei, la limita vestică a ţinutului timocean cu o prezenţă importantă vlahă ca spaţiu etnografic-"tampon" între sârbi şi bulgari, care odinioară cobora până aproape de actuala graniţă cu FYROM-Macedonia; amintesc vârful Gramada 1719 m).

Valahii moravi vorbesc un subdialect al graiului morav (tranziţional între cehă şi slovacă), denumit local valašština (valašske nářeči) cu foarte puţine asemănări cu limba română, tratate de (etno)muzicologul şi pedagogul ilustru František Bartoš în Bartoš, František (1880), "Moravské Valašsko kraj i lid" (PDF), Osveta şi (poate, dar lucrarea nu mi-a fost disponibilă) în Bartoš, František. Moravian Dialectology, Brno 1895.

Comuna Vlachovice a fost atestată pentru prima oară în anul 1261 în documentele mănăstirii cisterciene din Vizovice, ca fiind posesia (feuda) străvechii familii Vlachov/Vlachovschých de Vlachovic (legătura cu familia Wlah, menţionată în ad-notaţia de secol XIII de pe Capitulumul din Litoměřice -1057, dar notaţia pare a data din secolul al XIII-lea- pare a fi conjuncturală), posesoare unei fortificaţii gen culă (turn-locuinţă) denumită Kaštýl (în valašština ar semnifica castel. Apropierea de Keszthely din reg. Zala-Ungaria îmi pare forţată, dar ambele denumiri pot proveni dintr-un oiconim iliric sau dalmatin ? Oiconimul Kaštela ar fi regăsit și în Dalmația <?>: origine ilirică ?). Posesia localităţii de către respectiva familie este amintită la 1333 în Velehradském Kodexu.

Ambele familii Vlachov (şi cea din Zlín, dar şi cea din Litoměřice) pot proveni din descendenţi din legionarii romani ai legiunii a XIV-a Gemina staţionată în prima jumătate a primului mileniu la Carnuntum în Noricum (fusese staţionată în Vindobona o perioadă de cca. 14 ani) sau al legiunii a X-a Gemina. Un avanpost-fortificaţie fie al legiunii a XIV-a Gemina, ori mai probabil al legiunii a X-a Gemina (care preia baza din Vindobona din 114 până în secolul al V-lea, venind din Aquincum, situată pe Danubius şi identificată cu Buda) s-a descoperit pe dealul Hradisko la 22 km sud de Brno- să fie vorba de Kradisko 639 m de la S-E de Brno şi S de Uherské Hradiště ?-. Deci ca aceşti descendenţi din legionari să participe la cucerirea Panoniei de la avari şi să consolideze un avanpost la Keszthely pare logic (dar nu poate fi afirmat cu certitudine).

Referitor la ad-notaţia de secol al XIII-lea de pe Capitulumul din Litoměřice -1057 este considerată prima atestare scrisă al unui grai al limbii cehe şi e redată astfel: <Pauel dal gest ploscoucih zemu/ Wlah dal gest dolas zemu bogu/ I Suiatemu Scepanu se duema/ dusnicoma bogucea a sedlatu.>. Fraza este inteligibilă în cehă aşa cum este scrisă şi înseamnă: <Pavel a dăruit moşie în Ploskovice/ Wlah a dăruit moşie în Dolani lui Dumnezeu/ şi Sfântului Ştefan împreună/ cu şerbii eclesiastici Bogučeja şi Sedlata>.

Litoměřice se găseşte în N-V Cehiei, la mare distanţă de Zlín. În plus, alte localităţi aflate în Boemia şi nu în Moravia poartă denumiri precum Vlačice din Kutna Hora, deci nu e cazul să speculăm asupra unei donaţii a Vlachovilor moravi (donaţie care dacă s-ar fi făcut, ar fi fost în beneficiul mănăstirilor locale. Posibil donaţia nici nu a existat în fapt din partea familiei morave. Spun aceasta pentru că în cercetările mele am aflat că Vlačice este pentru prima dată atestat (în document scris) din anul 1189. Un Dolánky nad Ohří, precum şi un Ploskovice, alături de Litoměřice sunt toate situate în districtul Litoměřice din reg. Ústí nad Labem din Cehia. Deci ar fi vorba de un proprietar numit Wlah chiar din localitatea Dolánky.

Imagini de la muzeul etnografic se găsesc pe youtube şi pe internet, pentru curioşi.

Tot în Zlín, mica localitate Poteč (la est de Valašske Klobouky) avea 784 locuitori în 2018. Îndrăznesc să spun că spre deosebire de zona nordică a Valahiei Morave, satele din jurul Valašske Klobouky, inclusiv această localitate reprezintă relocări ale cavalerilor teutoni din zonele Braşov şi Prahova (în vechime judeţul Secuieni) din secolul al XIII-lea (precedând invazia mongolă). Dar ele prezintă foarte sumare urme de limbă română.

Grupele cele mai apropiate de valahii moravi par a fi: valahii silezieni; istro-românii; bucovinenii (?); timocenii şi mehedinţenii. Istro-românii pot fi o "sinteză" între timoceni-mehedinţeni şi valahi moravi. Spre exemplu, “šušnivý” (ch. zdlouhavý/engleză slow/ro. lent) e regăsit într-un oiconim: denumirea localităţii istro-române Šušnjęvica/Şuşneviţă/Val d’Arsa (căruia i-ar corespunde şi oiconimul Sośnicowice/germ. Kieferstädtel- orășel din Silezia Superioară Polonia). Şi corespondenţe oiconimice ar fi: identice fonetic Brdo/Bârdo cu Bârda Mehedinţi, Bărdeşti Mureş şi Vărd Sibiu-Bârdarac Pojarevaţ Timoc Serbia-Brodek Olomoucký Cehia și un deal Brdo 383 m 5 km N de Kladsko și la S de cursul râului Nisa în Polonia. Skok indică câteva sensuri: cel geografic semnifică Hügel/colline. Skok: ar proveni dintr-un gotic baurd ? Asemenea în Istria: Žejane/Žejân la N de Muntele Mare-Jiana/Jiana Mare și Jiana Veche Mehedinţi-Zlín Cehia și Žilina lângă Nový Jičin în Moravskolezský Cehia <oare “l” din oiconimele morave să fie o consoană “înmuiată” ?>; apropiate: Jesenovik (în istro-română Sucodru ?)-Iaşi Gorj ?-Iaseniţa Negotin/Jasenovo Resava Timoc Srb.-Jasenná Zlín Cehia și Jesenec Olomoucký Cehia; Šušnjęvica Istria-Şuşiţa (Brezniţa-Ocol) Mehedinţi sau Şuşca+Sicheviţa Caraş-Severin- Sośnicowice/germ. Kieferstädtel Polonia. Enumăr toate localităţile istro-românilor/rumeri (opt în Croaţia, două Slovenia): în Croaţia- Žejane/Žejân/Jeiăni la N de Muntele Mare; Šušnjęvica/Şuşneviţă/Val d’Arsa; Brd<o,a>/Bârd<o,a>; Sucodru (Jesenovik); Nosela (Nova Vas); Costerceani (Kostračani);  Letai/Letaj; Zankovci, toate plasa Kršan; în Slovenia- Golac şi Polijane (din articolul “Istro-românii, românii din Croaţia” de pe site-ul http: / strabunii . wordpress . com / articole /, accesat în noiembrie 2012).

Valahii silezieni vorbesc un grai local denumit "po naszymu". Conexiunea directă este dificil de făcut, deoarece Legiunea a X-a Gemina a fost constituită din veterani lăsaţi la vatră din alte legiuni şi rechemaţi în serviciul militar. Un avanpost al acestei legiuni a fost descoperit pe dealul Hradisko, de lângă fostul sat Mušov, situat la 22 km sud de Brno şi respectiv 80 km depărtare de Vindobona. Presupun însă că urmaşii legionarilor din Legiunea a X-a Gemina s-ar regăsi atât în Silezia, cât şi (poate) în Moravia. Iniţial desfinţată, Legiunea a fost reconstituită din legionari veterani lăsaţi la vatră din alte legiuni şi rechemaţi în serviciul militar (sau din contopirea resturilor a două legiuni decimate în luptă). Legio X Equestris a luptat în Galia şi a fost desfinţată în 45 î.e.n. (pentru că se revoltase în timpul lui Augustus şi a fost reconstituită cu veterani din alte legiuni şi redenumită Legio X Gemina), iar veteranii au primit pământ în zona actualei localităţi Narbonne (Colonia Narbo Martius), posibil şi actualele Cremona şi Patras. Legio X Fretensis a luptat în războaiele civile şi ulterior în razboaiele din fostele regate Israel şi Iuda la Gamla (cucerită în 68 e.n.), Ierusalim (a fost cantonată pe Muntele Măslinilor în 70 e.n.) şi Masada (72 e.n.) şi a fost cantonată în final lângă şi în Ierusalim, după scurte staţionări în Scythopolis (Bet She'an) şi Ierihon. Ulterior, sub Domiţian este relocată la Aila (aproape de moderna localitate Aqaba), iar în 390 e.n. este menţionată ca servind sub Dux Palestinae. Deci e logic să regăsim "dublete" de localităţi... Un Betlém se găseşte în Valahia Moravă, iar un Nassereith în Tirol-Austria. Apropieri "forţate" ar fi: Arimateea, Taanach, Dor (rezonează cu probabil cuvântul amorit din Mari Dūr- “fort”), Ibleam, Meghido/Megiddo, Argob şi regiunea Argobului de la vest de Iordan şi Jazer, dar şi localităţile grupate în jurul mării Galileii în perioada hristică: Nazareth, Chorazin, Tarichæa, Dium, Gamala: ar corespunde (oarecum forţat) în România: Remetea, Tanacu Vaslui, Dor Mărunt şi Valea Argovei din Călăraşi şi canton Aargau/Argovia din Elveţia; masivul Iezer, Ibrianu din Brăila şi Dâmboviţa, Medgidia Constanţa şi Migideia/Migidei-Kefalovryso din Epir, Grecia (dar exista şi o Magidia în imperiul grec de Niceea), Nazărioaia Bacău (dar şi Nassereith/Tirol-Austria sau Nazareth/Gand-Belgia), Horezu Vâlcea, Tăriceni Prahova, Dii/Vidin din Bulgaria, antroponimul Gămălie (cf. şi Guimarães din Portugalia). De asemenea un Betlém, Hliska, Moravia/Cehia (cf. revistei Národopisná Revue 1-2/93 pag. 28, tipărită în Strážnice, Cehia).

Coincidenţe toponimice cu Moravia Cehă (Kraj Gottwaldovsky) ar fi în Mehedinţi (Mh): Valašské Meziříčí-Mijarca Mh; Valašské Bistřice-Bistriţa Mh, Timoc, Bistriţa-Năsăud; Butovice-Butoieşti Mh sau Butoiu Ialomiţa ?, Kelč-Cârceni Mh ? Incert; Halenkov-Halânga Mh; Holešov-Goleşti sau Hăulişca Vrancea; Jablůnka-Iablaniţa Mh/Caraş-Severin şi Iabloniţa Putila Cernăuţi, Pržno-Prejna Mh sau Preasna/ Valea Presnei Călăraşi şi Pržno Muntenegru, Příbor-Priboieşti Mh ? Prigoreni Iaşi ? Prigor Mehedinţi ?; Studénka-Studin(a, iţa) Mh/Olt, Studena Caraş-Severin. În Timoc şi Timiş: Valašské Senice-Sena/Zvijd Timoc sau Seini Maramureş ?, Janová-Ianova Timiş, Lačnov-Lăţunaş Timiş ? Unele le regăsim în denumiri de lanţuri muntoase: Valašské Klobouki-munţii Clăbucet (Vârf Clăbucetul Măneciului 1460 m) din Carpaţii de Curbură. Sunt mai multe vârfuri cu numele de Clăbucet în diverse lanţuri muntoase; ar corespunde oiconimul Kłobouk din Šlaskie-Polonia (Silezia poloneză). Cehă klobouk-engleză <hat>; cehă hluboký- engleză deep; Valašština/valaščina klobučan-ch. šváb (ch. cockroach !?), unde în valašština/valaščina švábi (ch. černé nebo bílofialové fazole). Pălăriile înalte valahe sunt numite local horyl sau hucáň); Velka Lhota- munţii Leaota (Vârf Leaota 2133 m) din masivul Bucegi, pârâu Leaota la S de munţii Făgăraş, Lueta/Lövéte Harghita (?). Precum şi Valašské Polanka-Palanca Prahova/Bacău ?; Machová-Maciova Caraş-Severin; Rožnov pod Radhoštěm-Râşnov Braşov, Roznov Neamţ, dar şi Rožňava Slovacia (mai apropiat fonetic de Râşnov şi Rožnov decât Roznov); Valašské Přikazy-Bicaz Neamţ ? Incert; Podolí-Podoleni Neamţ/Galaţi ?; Lužná-Lojniţa Vrancea; Vsetin-Voetin Vrancea, Voitinel Suceava ? Incert (apropierea pare forţată: Vsetin se pronunţă fsécin); Růž’ka-Râşca Cluj/Suceava/Botoşani; Leskovec-Luţca Neamţ ?; Kateřinice-Catrinari Neamţ; Napajedla-Năpradea Sălaj ? Incert; Střelná-Stelnica Ialomiţa ? Streneac Caraş-Severin ? Incert; Tichov-Tiha Bârgăului Bistriţa-Năsăud; Tlumačov-Tălmaciu/Tălmăcel Sibiu ?; Uhřice-Uricea Mureş sau Ugruţiu Sălaj ?; Věžky sau Vyškovec-Veţca Mureş, Văşcăuţi Suceava; Vidče-Vicea Maramureş, Veţa Mureş ?; Vigantice-Vâgani/Vugány Harghita sau Vutcani Vaslui ? Incert; Vrbka-Vrabia/Csíkverebes Harghita ? şi Verbăuţi Zastavna Cernăuţi... Iar Velké Karlovice l-am fi regăsit poate în numele poetului Vasile Cârlova (poate deformat de la Cârlomăneşti Buzău/Galaţi ?), de asemenea incert. Mai există şi Vlašké Holba la N-E de dealul Bouda 957 m în Olomoucký, Moravia-Cehia. Mai amintesc: Březova, Kelniky, Křekov, Lipová, Poteč, Racková, Rokytnice-Răchitna Noua Suliţă Cernăuţi, Răchita Caraş-Severin, Răchitoasa Vrancea, Răchiţele Cluj-Napoca; Komárno-Comarnic Prahova; Němčiče (vârf Neamţului 1923 m din care izvoreşte Muşiţa, afluent al Doftanei), Salaš, Sušice şi altele. Unele pot fi doar simple coincidenţe.

 
 

Şi mai interesante sunt comparaţiile cu o hartă a Moraviei din 1929, “Místopisná mapa MORAVY a SLEZSKA” în josul căreia regăsim două nume (Dr. Frant Machát şi probabil tipograful V. Neubert)... Dar cu un drum secundar redat în partea inferioară a hărţii şi situat actualmente în Niederösterreich-Austria. Urmează...

O excursie virtuală la Vlachovice-Cehia. Despre vlahii moravi şi silezieni. Considerații istorice

   Compilat de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, redate într-o lucrare cu caracter literar

La nord de Ungaria se găsesc două grupe etnografice distincte care se auto-denumesc "valahi": valahii moravi (în Moravia- Cehia) şi valahii silezieni (în sudul Poloniei).

Ei sunt desigur "valahi", nefiind români. Ci parte a naţiunilor din care fac parte.

Teoriile despre originile lor istorisesc şi despre un strat al unei migraţii ulterioare pastorale transhumante de secolul al XVII-lea (?) care istorisesc despre ei ca despre un element alogen, dar în mod cert suprapus peste stratificările anterioare (rezultatul amestecului cu aceste migraţii ar fi fost grupul etnografic distinct al goralilor silezieni, cărora li se atribuie şi li se recunoaşte o posibilă ascendenţă "românească". Şi goralii sunt subdivizaţi în patru grupe, dintre care una tranziţională spre moravi, fiind recunoscuţi pentru o civilizaţie a "lemnului").

Lucrarea istorică cea mai detaliată ce mi-a fost accesibilă este:

Dr. Karel Kadlec: "Valaši a valašské právo", Praga 1916 este disponibilă sub formă scan pe internet în limba cehă.

Este vorba în general despre descendenţi ai legionarilor romanilor de pe limesul danubian, prinşi sub influenţa statelor de stepă stăpânitoare peste părţi ale estului continentului (Imperiul hunilor şi respectiv Statul confederat al avarilor).

Ei nu pot fi aceeaşi cu cei amintiţi în Hronicul Româno-Moldo-Vlahilor, cartea a şaptea, capitolul al II-lea, de către eruditul Dimitrie Cantemir. Acesta menţionează că la pragurile Niprului erau trăitori poloviţii şi pecinighii, întâi aşezaţi la Drohiczyn (Bilschie), pe Bugul care se varsă în Vistula, iar poloviţii ar fi avut limba amestecată din rusească, leşească şi voloscaia (Striicovschi); în schimb, bozinii sau pazinachi, sunt venedii, căci şi limba aşa îi dovedeşte (Leunclavie).

Opinez că parte din cei din Silezia ar descinde din Legio X Gemina cantonată în vechime în Vindobona, după unele denumiri geografice (Nisa, Opole,….). De remarcat că o ramură a familiei dinastice poloneze Piast stăpânea peste ducatul polonez de Opole şi nu este exclus ca să fi descins la rândul lor din urmaşi ai legionarilor romani (doar ca ipoteză). Legătura Opole-Apulum/Alba Iulia pare conjuncturală şi forţată (ceea ce sugerează că recrutările s-au făcut din legionari lăsaţi la vatră din mai multe legiuni, inclusiv Legio XIII Gemina cantonată la Apulum).

De asemenea şi lemkii par a avea tangenţe cu spaţiul românesc, părând a descinde din carpi şi sarmaţi (!?) puternic slavizaţi şi cu o puternică conştiinţă şi identitate slavă. Ei sunt de limbă rusină (ruteană) și trăitori în Polonia, dar cu tendinţe rusofile (şi cu unele urme post-dacice şi proto-române, pe care le-am tratat pe larg într-un articol disponibil pe internet).

Celor din Moravia nu le pot atribui cert o descendenţă din legionarii unei legiuni anume. Dublete de denumiri de localităţi coincid cu Mehedinţi, Timoc, Silezia. Dr. Karel Kadlec le atribuie tot o origine din legionarii de pe limesul danubian de principiu.

De ce afirm că cei din zona Valašske Klobouky ar fi fost relocaţi de teutoni în secolul al XIII-lea din zonele Braşov-Prahova ? Pentru că în Braşov-Prahova regăsim cu preponderenţă denumiri de lanţuri muntoase (Clăbucet, Leaota), cărora le-ar corespunde localităţi din sudul Valahiei morave (neexistând dublete recognoscibile în provinciile române de sate cu aceste denumiri).

În Slovacia există un orăşel Spišske Vlachy, cu o stemă distinctivă în trei culori: roşu, galben, albastru (cu observaţia că denumirea maghiară: Szepesolaszi le-ar atribui o descendenţă italică; dar denumirea germană WlachiWlachy or Wallendorf o descendenţă mixtă "vlahă/italică") .

Am mai opinat că bucovinenii ar fi fost iniţial un amestec româno-morav, ulterior puternic rutenizat în Bucovina de Nord (Ucraina). Aceasta s-ar proba comparând denumirile de localităţi, desigur, subliniind originea lor slavo-română (predominant "moravo-vlahă" şi poate mai puţin rusină), plecând inclusiv de la denumirea statului Moldova (Dr. Karel Kadlec e detaliat în datele istorice).
 

O excursie virtuală la Vlachovice-Cehia. Despre vlahii moravi şi silezieni. Considerații lingvistice

   Compilat de Valentin-Claudiu I. DOBRE din surse internet, redate într-o lucrare cu caracter literar

Graiul valahilor moravi a fost tratat de František Bartoš (1837-1906), prin raportare la limba română (pe atunci transliterată cu caractere chirilice). Prin J.F. este prescurtat Josef Fabián J.F. ("Slovník nespisovného JAZYKA VALASKÉHO" Valašské Meziříčí/Krasno 2009. E on-line pe www. valasskomoje. cz), de unde am dedus unele influenţe vechi germanice, celtice-panonice (!?), lituaniene (vechi baltice ori trace ?) și un vechi strat fino-ugric (poate finic ?).

Cuvintele sunt comune cu limba română veche (medievală) şi provin în general din mediul pastoral sau sunt legate de sat. Valahii moravi vorbesc un dialect al limbii morave estice, denumit valašština sau valašské nářeči cu anumite trăsături proprii (şi unele cuvinte proprii), care păstrează "prezentul transgresiv", considerat în general arhaic în limba cehă. Dintr-un articol al etnomuzicologului morav František Bartoš (1837-1906; etnomuzicolog, lingvist dialectolog şi ilustru pedagog) şi intitulat "Moravské Valašsko, kraj i lid" (publicat în două părţi), regăsim unele cuvinte considerate ca provenind (posibil) din limba română (veche; Bartoš redă transliterarea cu caractere chirilice din română) -evident, ele sunt mult mai multe. Unele sunt comune şi cu româna, altele sunt însă dialectale în limba cehă şi dacă au existat şi în limba română, cuvintele echivalente s-au pierdut-: (pag. 371) Díly (ro. Dêl ?-ch. kopec, hill/deal); Magurka (ro. măgură-ch. Pahorek, hill/măgură, deal), sihła (ro. sîlha-ch. Silva ?); portášů/fortášů (ch. národník to četniků); (pag. 458) ogary (ch. chlapce; boy/băiat; ell.-greacă a'ɣori; posibil origine ilirică/celtică ?); (pag. 461) bača (ch. bačjŭ, Senner); brynza (ro. brânză); čarták (ch. bouda, ro. cerdac; prezent şi în turcă şi persană); geleta (ro. găleată ? Transliterarea e redată cu caractere chirilice: gălêtă ?; J.F.: “dřevěná nádoba na dojení mléka”); gavalerija (ch. kavalerie, jezdectvo); glaga (kiag); grǔň (ch. stráň chrastím porostlá, ro. gruňǔ ?); chotár (ch. hranice, meze, ro. hotar); kasanka (ch.  domaci; ro. chirilic kăsan ?=cazan ?); koliba ( J.F. ch. bouda, přístřešek; ro. colibă ?; în vallašština se pare şi sensuri secundare ? Incert; plurisemantic ?); kotec (ch. část chléva, stání; malá ohrada; unde chlév-engleză stable, stall; ro. coteţ ? Incert); kŕdel (ro. chirilic cărd ?=cârd); kurnota (ch. korn; cornu, roh); mosor (mosor, boule); pistrula (pistrujǔ; ch. kropenatý; speckled/pătat); putyra (putiră ?=putină ?); redikat’ (ro. chirilic rădikare ?; ch. stěhovati); stryga (strigoje ?, ch. čarodějnice; witch/vrăjitoare; italiană strego/strega; poloneză strzyga); struňga (ro. chirilic strungă ?); urda (ro. chirilic urdă; ch. smetana; cream/smântână; J.F.: smetana z ovčího mléka; ovčí tvaroh); vatra (ro. chirilic vatră; ch. ohniště; fireplace/cămin; J.F.: oheň); žinčica (ro. chirilic žintis’ă=jintiţă ? J.F.: ovčí syrovátka); precum şi gevěreckomárníkpajtapirt’plekat’taligavakeša… (pag. 464) chuti (ch. soli); obyčaje (ch. kořałky); zviku (ch. tabáku). Mai sunt şi altele dialectale, dar nu le mai redau (posibil există în graiuri ale limbii române; poate chiar în dialecte ale limbii române ?). Concluzia este că valašština/valaščina reprezintă o formă semidialectală a moravei (şi implicit a limbii cehe), iar corespondenţele cu română veche ar fi fost în vechime mai numeroase (valašština/valaščina putea fi caracterizat drept un grai slav cu influenţe romanice, celto/ilirice şi germanice). În timp, cuvintele romanice au devenit arhaice şi s-au pierdut ori şi-au modificat sensul (prin modernizarea limbii), cu excepţia câtorva.

Sunt şi altele: “alarm” (ch. poplach ? Oiconimul Poplaca Sibiu); “almara/armara” (ch. skříň; franceză armoire); “(h)aldamáš” (ch. hostina, zapíjení uzavřeného obchodu); “apatika” (ch. lékárna); “arenda” (ch. nájem); “arest/árešt” (ch. vězení); “balòn” (ch. knedlík); “balta” (silna hůl); “baliga”=“baje” (ch. smyšlenka, farsă/festă ? Cf. ro. “nu-i bai !” ?); “baž(a, ka, ička)” (ch. ovce, ovečka); “cap=košut” (ch. kozel/eng. he-goat/yiddish <eastern> cap; ro. ţap ? Košut nume propriu <maghiar> !?); “četina=četyní” (ch. jehličí, chvojí); “čižma” (ch. bota s vysokou holínkou, cizme “înalte” ?); “ceremonie” (ch. slavnostní obřad); “cervet/servet” (ch. ubrousek); “čisterňa” (ch. kašna ?); “chyba” (ch. než, nežli, přece, jenom, možná, leda, pouze); “chybný” (ch. špatný); “čutera/čutora” (ch. plochá láhev vhodná na cesty ?); “(cyconiť)” (ch. plakat; eng. cry, weep/ro. plânset; fonetic identic, sens diferit: ro. ţăcănit- “zgomot repetat des, sâcâitor” ?); “dožera” (ch. zlost -hněv; zlost-; anger/mânie, furie, coleră; ce legătură ar fi cu ro. a dojeni ?); “domikát” (ch. polévka ze smetany, z brynzy, sýra; o supă cu smântână, brânză, zer; ro. <ambiguu> dumicat <înghiţitură> ?); “fujara/píščelka” (ch. píšt’ala; flétna; flute/fluier ? “Fujara”=ch. pastýřská píšťala; fluier păstoresc); “ištrment” (ch. nástroj); “ivor” (ch. tříska); “hájdúch, hajduk” (ch. úřední sluha nebo hajný v Uhrách; bývalý uherský žoldnéř; najatý strážce); “handrlák” (ch. hadrář ?); “handžár” (ch. nůž křivák, cuţit curbat);  “hoblička” (ch. ledvina; eng. kidney; băieşească [bribiško]/bulgară bə́brek/albaneză <tosk> bu'brek-'veškə ?); “jarmak” (ch. trh, market -place-, cf. ro. iarmaroc ? Un incert “compus”  ro. iarmaroc=jarmak+ lituanianul rinká/pol. rynec/ rus. rynok ?); “kaliba” (ch. neštěstí=eng. misfortune/bad luck; sinonim în valašština/ valaščina: kura zpíve; ro. “calp” <monedă contrafăcută/falsă> ?); “kalika” (ch. mrzák ?); “kľb+hánek=hánka” (ch. kloub/engleză ankle/irish gaelic caol na coise/lituaniană kulkšnìs/old prussian kulnis/băieşească [kilkii]/ro. călcâi ?); “kaštýl” (ch. zámek ?; albaneză tosk kəš'tyelə/latiă castellum/old-english castel/ro. zamca <regionalism>-castel-fortăreaţă; posibil iliric la origine; şi toponim în Ungaria: Keszthely); “klek” (ch. pahýl, křivý strom; eng. crouked tree; ro. cracă asemănător fonetic klek ?); “kobza” (ch. trsací hudební nástroj podobný citeře); “kokoš” (ch. kohout; eng. cock-rooster/ro. cocoş/franceză coq/maghiară kakas; eng. hen/poloneză kokosz/sb.-croată kokoš(ka)/bulgară kokóška); “kopačky” (ch. kopání brambor); “kopáčka” (ch. žena najatá ke kopání brambor; motyčka s obloukovitým, říčně zahnutým ostřím a krátkou násadou, zahnutou k ostří <?>); “kot=kota” (ch. noha; kost; nepálená cihla; ch. kost/poloneză kość/engleză bone/băieşească [kokalo]/ greacă 'kokalo/lituaniană káulas/letonă kauls; noha/engleză leg-foot/lituaniană kója/ letonă kāja ?); “kŕma/kŕmja” (ch. pice ?); “kuča” (ch. chatrč; chalupa/eng. hut; ro. cocioabă ?); “lapoš” (ch. tlachal, kecal ?); “lancúch” (ch. řetěz-engleză chain; poloneză łańcuch/sb.-croată lanac/daneză lænke/maghiară lánc/ro. lanţ-lănţuc); “lútný” (ch. čistý; clean/curat, cf. ro. “curat lună” ? Engleza veche clǣne=irish gaelic glan=welsh glân=eng. clean ?); “měrinda/merenda/merinda” (a. ch. svačina ?; b./c. ch. svačina, jídlo na cestu); “(mordovat’)” (ch. vraždit, hubit, ničit; trápit; eng. kill/ro. omorâ; latină mortuus/ ro. şi catalană mort- eng. dead ?); “murgaňa/murgaša” (ch. ovce s černými pruhy); “(nedat’)” (ch. nedovolit; ro. nepermis=“a nu da voie” ? Incert); “pocetky” (ch. cesta na hřbitov; výměra; ro. potecă <de munte>); “raubčík= raupšík=kmasoň” (ch. zloděj; eng. thief; raubčík: “cel care fură” <?> să spunem  relaţionat cu catalan robar/italiană rubare/spaniolă robar/franceză dérober =eng. steal ?); “ostatek” (ch. zbytek); “trúfať si” (ch. myslit si; eng. think/=reflect/; “înrudit” cu ro. trufaş ?); “salaš” (ch. ovčácká bouda; hospodářství pasáka ovcí); “štížný” (ch. obtížný, eng. difficult/ro. dificil; în ro. “stânjenit” sens figurat ?); “vystihnúť ” (ch. porozumět; unde ch. rozuměti-engleză understand; asemănare fonetică cu ro. <a> şti=<a> cunoaşte/engleză know); “vojvoda” (ch. představený samosprávy valašských pastýřů); “závdanek/ závdavek” (ch. záloha/eng. ambush/ro. pândă; rezonează cu ro. zadarnic- “fără speranţă...”. Înrudite, dar… diferite !?); “(zbúzať)” (ch. slídit, hledat; eng. seek, look for/ro.  “căuta, a se uita după...”; ro. cerca-cerceta/catalană buscar/portugheză buscar, procurar/spaniolă buscar/eng, seek, look for În ro. expresia <ambiguă>: “a-i arde buza” ?); “zdrhlý” (ch. špatný, zlý; eng. bad/ro. răuo legătură cu ro. “zdreli” Identitate fonetică, sensuri diferite); “zdrha” (ch. tvrdé maso; potměšilec; zlý člověk=ro. carne tare/om rău ?; o legătură cu ro. <ambiguu> “zdrahon” ?)... Un cuvânt e dificil de explicat/relaţionat: “baž(a, ka, ička)” (ch. ovce; ovečka; armeană vočxar, latgalian vuška-letonul aita-"oaie", huţulă vîŭţea; latină ovis ?)... Sensuri ce par a fi înrudite cu româna (unele diferite totuşi). Nefiind atât de cunoscător în dialectologie nu mă pot pronunţa cert ! O carte interesantă a publicat Dalibor Malina în 2001: “Slovnik valašského nářečí. Valašsko-český”, Vol. 1 (~ 30.000 expresii, definiţii ?). N-am avut acces direct la conţinutul cărţii. Asupra subdialectului valašština/valaščina a scris Josef Fabián J.F. ("Slovník nespisovného JAZYKA VALASKÉHO" Valašské Meziříčí/Krasno 2009. E on-line pe www. valasskomoje. cz). După J.F., pentru eng. sorcerer/witch, valašština/valaščina are: striga/stryga-osorák-bosor(a, ka)-čaragaňa-megera...

 

Unele cuvinte din valaščina sunt însă comune cu limbi germanice: “angrýf” (ch. útok; attackgermană angriff/daneză angreb; româna are “atac”, iar “năvală” cf. sb.-croat navala- eng. attack); “čananý” (ch. krásný-hezký-pěkný; sinonime în valašština/valaščina: cuchtelný-mravný-šumný-pěkňúčký; eng. beautifuldaneză skøn/neerlandeză schoon/old-english scīene/ midle-english schene/germană schön/gothic skauns/suedeză skön/yiddish <eastern> šejn/avestan xʷaini-); “fura” (ch. mnoho= eng. much, manygermană viel; old high germană-filu, ferro- eng. much, many ?); “grgáň” (ch. lakomec; engleză avaricious, stingy/ daneză gerrig/neerlandeză gierig/germană karg/suedeză girig/yiddish <eastern> karg );“harklos” (ch. špatné sklo, unde ch. sklo-eng. glass; germană glas/neerlandeză glas/daneză glas/yiddish <eastern> gloz; vechea norvegiană gler, bretonă gwer ? “Harklos”  ar părea compus dintr-un celtic/rhaetic ? <incert>+germanic); “holaj =duša” (ch. užívej, duše; eng. soul, spirit; eng. holy=sacred/daneză hellig/neerlandeză heilig/germană heil-ig/suedeză helig/ yiddish eastern hejlik); “neužilý” (ch. lakomý, nepřejícný; eng. avaricious, stingy; suedeză njugg=girig/daneză gerrig/engleză <medie> nigard/neerlandeză gierig);“tihla” (ch. cihla/ eng. brickdaneză tegl; suedeză tegel ?); skřekať  (ch. skřehotat, vřískat, křičet; ch. křičeti-engleză shout, cry out/ro. strigăt ?);“skřípka” (ch. nesvár, spor/engleză strife-quarrelgermană streit/ letonă strīds/suedeză şi daneză strid/poloneză sprzeczka ? Mai probabil polonez sprzeczka, influenţat şi de germanic ?); “snědek” (ch. nemoc/eng. sicknessdaneză sygdom/suedeză sjukdom); “skradnúť ” (ch. zmýlit, špatně pochopit ?); šuchotať (ch. šeptat<i>/engleză whisper/franceză chuchoter/ro. a şopti-şuşoti); “tufarník” (ch. výrobce tufarového nádobí, hrnčíř; germană töpfer/ yiddish eastern teper/eng. potter); “úsad” (ch. bolest v kříži; houser; ch. bolest/utrpení=eng. painúsad “înrudit” cu eng. sadness <=grief=sorrow> !?); “záhončlivý” (ch. přičinlivý-snaživý; cauzator/generator ? Germană ur-sache/suedeză orsak /neerlandeză <veroor>zaken-ro. cauză); zašubraný” (ch. špinavý; sinonime în valašština/ valaščina: nešpita-nešpitný-ušípaný-ušušněný; eng. dirty, soiledgermană- sūber/eng. cleangermană unsūber/poloneză brudny- eng. dirty, soiled ? Cuvântul din valašština pare intermediar/corespondent compus din unsūber+ brudny; cuvânt din limba welatabilor sau a veletilor/wilzi=wilzen ?; wilzi puteau fi apropiaţi/înrudiţi cu welatabii ? Incert). Apropiat fonetic, dar diferit semantic> “učabraný” (ch. mokrý; engleză wet, damp; cuvântul din valaščina pare într-adevăr compus din unsūber+ brudny- eng. soiled ?).

Unele cuvinte le-aş apropii de limba lituaniană (ori o limbă antică azi dispărută ?): “istý” (ch. spolehlivý, věrný=eng. faithful, ro. credincios/statornic-“cinstit” ?Cf. lituanianului ìštikimas- eng. faithful… ori letonului uzticīgs- eng. faithful); “icník” (ch. jedlík; eng. fir ?lituaniană kẽ̇nis/ẽglė-eng. fir ?; old high germană-(kien~kēn)/tanna- eng. fir); “iskať ” (ch. hledat; eng. seek/look for, ro. a căuta, a cerceta, a se uita după…; lituaniană ieškóti/sb.-croată iskati/rusă iskat- eng. seek/look for)…

Unele pot fi şi dintr-o limbă celtică (?):“azda” (ch. snad; unde ch. snadný-engleză easy/bretonă êzed… Celtic ?); “haladrija-haladryja” (ch. nezpůsobná ženská; divoženka; unde ch. způsob-engleză way, manner/bretonă doare ?);“ryčať ” (ch. téci; hlučet; eng. flow/gaelic irish rith/old irish rethim/welsh rhedeg); “skládek” (ch. hromádka kamení; brázda; eng. furrow/irlandeză clais-eitre-iomaire/vechea irlandeză etrech sub forma clais+etrech Greaca veche ‘aulaks. Cuvântul din valašština/valaščina <prima parte sklá->: metateza cuvântului din greaca veche ?); “žížala=hlíst” (ch. červ/eng. worm; pare a proveni dintr-un grai celtic…panonic <?>; apropiate/înrudite sunt: un <neaşteptat> cuvânt basc 'ši'šari”-engleză “worm” <posibil tot împrumut celtic>; <mai improbabil>: albanezul <tosk> d͜zid͜zə'loyə-engleză firefly: şi bascul şi albanezul par împrumuturi celtice. Pentru “hlíst”: lituanianul slíekas- engleză <worm> ?)…

Cuvinte ce pot fi dintr-o influenţă fino-ugrică (!?, dar incert): “hluchý” (ch. prázdný, dutý; tupý; eng. empty/bretonă goullo/saami <nord> guor̃us/ro. gol-goluţ; în valašština g a trecut în h ?); “kolopeňka” (ch. houba václavka; ch. houba/eng. mushroom/ erza mordvin pango/italiană fungo/spaniolă hongo/albaneză <tosk> kər'puðə ?). Există un termen care ar avea un corespondent în română, dar cu sens diferit: “capa=capisko” (ch. stopa=šlépěj/eng. footprint; ar corespunde ro. capişte, dialectal pentru templu păgân; probabil în vechime cu sens de adunare, când se consultau şi sorţii ?), iar termenul “padol=pádol” (ch. dolík, jáma; dolina, údolí, roklina, unde ch. dolina=údolí/eng. valley) se regăseşte în oiconim: Podoleni (Iaşi, Galaţi, Neamţ; oiconimele pot fi şi din ch. půda- eng. <earth=ground, soil>).

Concluzie: Opinez (doar o opinie) că pot fi urme practic dispărute ale unui adstrat romanic (dintr-o limbă intens slavizată) de sorginte panonică (mai probabil), ori din Noricum ori Rhaetia, cu “stratificări” din colonizări carolingiene (şi “germanice”) în Panonia (!?), cu stratificări <şi posterioare> “vlahe” (maramureşeni ?) şi “pseudo-vlahe”: Lemki şi poate “ruteni” din Transcarpatia sosiţi cu Koriatovicii (la origine podoleni amestecaţi/interferaţi cu români -şi maghiari (!?)- şi confundaţi...) o opinie...

 


Share
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact