Există un document mai puţin cunoscut în întregimea sa, apărut în ziarul sighetean „Sfatul” din 7 decembrie 1918 sub semnătura lui Ioan Bilţiu Dăncuş, un învăţător din Maramureş (din Slatina, satul de peste Tisa) pe care istoria l-a vrut martor al desfăşurărilor sale. E o pagină clasică din istoria Maramureşului, un adevărat reportaj despre drumul la Alba Iulia al maramureşenilor. O relatare atât de vie încă şi atât de plină de optimism, de curaj istoric. De care avem atâta nevoie azi faţă de entuziasmele noastre prea adesea obosite.

Mai întâi autorul dă seamă de „ziua cea mai frumoasă, cea mai aleasă a Maramureşului românesc”, 22 octombrie 1918, când la Sighet s-a ales Consiliul Naţional Român.

Maramureşenii s-au dus la Alba Iulia cum s-au dus toţi românii, cu capul sus, fără nicio patimă, purificaţi în simplitate şi în demnitatea lor, ca la o mare sărbătoare. Dacă am putea să recuperăm pentru nu o dată obosiţii şi blazaţii noştri contemporani măcar entuziasmul, dacă nu şi forţa convingerilor şi puterea de a ieşi din crisparea paralizantă care ne macină voinţa de a fi altfel.

Dar mai e în acest document şi presimţirea sentimentului tragic al istoriei. Nefericite pentru maramureşeni vorbele „De la Nistru pân’ la Tisa” ca şi disperarea celor de dincolo de Tisa că vor fi lăsaţi în afara hotarelor, precum a şi fost. Cu două treimi din vechiul comitat rămas dincolo. Strigătul lor – era al lui Ilie Filip din Apşa de Jos – răsună şi azi în hăurile unei împărăţii fără de sfârşit.

Sursa-infomm.ro