Sindrila pe acoperişurile caselor dă un aspect estetic, tradiţional. Astfel, o casă veche, cu acoperiş din lemn, este o adevărată comoară pentru iubitorii de tradiţii. Din păcate, în ziua de azi, tot mai mulţi oameni din satele maramureşene, care îşi construiesc sau renovează casele, folosesc materiale moderne, unele mai ieftine, altele mai scumpe, dar care de multe ori dau aspect de kitsch.

Totuşi, în satul Breb, există un localnic ce a păstrat viu un meşteşug, transmis din tată în fiu, acela de a fabrica manual şindrilă, sau draniţă, în termeni populari. Cu toate că la prima vedere pare uşor să confecţionezi şindrila, există o serie de reguli pe care trebuie să le respecţi, altfel produsul finit nu rezistă: „Am un mic atelier unde confecţionez şindrilă. Eu moştenesc acest meşteşug de la tatăl meu. El s-a ocupat cu confecţionarea şindrilei, draniţă, cum îi mai spunem noi în termenii noştri. Eu am păstrat tradiţia şi o duc mai departe. Cereri pentru aşa ceva sunt, dar problema este a materiei prime, în sensul că foarte greu se găseşte buştean, este şi scump. El trebuie să fie de esenţă molid, să nu aibă noduri şi să meargă pe fibră. Dacă nu merge pe fibră, nu se poate desface. 

Draniţa se face manual, nu cu maşinărie. Dacă o faci manual, rezistenţa ei este mult mai mare decât atunci când o realizezi automat, cu ajutorul unui fierăstrău circular, pentru că atunci când plouă pe ea, apa se duce pe fibră. Dacă e făcut la maşinărie, atunci se îmbibă apa şi ea putrezeşte”, ne-a precizat Petru Tiran, meşteşugar.  

Susa:graiul.ro