Chiar şi acolo unde nu se poate tăia, ar fi soluţii... O spune directorul Direcţiei Silvice Maramureş, Ioan Sopoian, care afirmă că se discută cu fundaţia WWF o abordare diferită pentru zonele cu tăieri masive. „Este, de exemplu, zona Izvorul Ursului din Baia Borşa, cu tăieri dar şi cu acele incendii, pentru care am încerca o finanţare europeană pentru reîmpăduriri. Acolo unde a ars, pe porţiunea de pădure a statului, noi am reîmpădurit”, afirmă Sopoian.

O altă situaţie contradictorie se află în zonele de protecţie totală, în parcuri naturale, acolo unde proprietarii nu se pot atinge de propria pădure, nici măcar de căzături sau doborâturi. Legea-Codul Silvic spune că se fac despăgubiri, dar nu s-au făcut niciodată.

„Tot împreună cu WWF am făcut calcule să găsim o variantă prin care să se recolteze masă lemnoasă din zonele exceptate la tăieri, în zonele de protecţie totală, ca să-şi recupereze oamenii prejudiciul. Pentru că altfel tot intră, de capul lor, sau sunt frustraţi că-şi văd vecinii că taie. Unii şi-au făcut dreptate singuri, chiar şi-n parcuri naturale”, spune directorul Sopoian.

Într-adevăr, sunt inclusiv primării care cer în instanţă despăgubiri Direcţiilor Silvice, pentru pădurile „de neatins”. Discuţii de gen s-au purtat la Repedea, dar şi la Moisei. Situaţia are loc pe fondul unei „strângeri a şurubului”, comparativ cu ultimii doi ani, tăierile ilegale din pădurea Statului s-au redus în Maramureş cu 66%, spun silvicii, chiar cu riscul de măsuri dure şi chiar plângeri penale împotriva propriului personal silvic.

Sursa:infomm.ro