E-atâta-ntuneric și ceață în jur,
Un drum nu găsesc… e zadarnic…
Sunt neguri în juru-mi… e fum
Și-o tăcere ce doare amarnic…
Rătăcesc prin beznă și-abis,
E-o vrajă ce-n neștire mă poartă…
Nu știu de-i aievea ori vis
Și m-apasă aripi de piatră…
Ochii-mi rotesc ca un vultur flămând,
Chinuiți de dor de lumină…
Mi-e zborul pierdut între cer și pământ
Și-n tăcere doar gândul suspină…
M-am pierdut… mă opresc și-aproape sfârșesc,
Dar o voce se-aude departe:
,,Caută-n tine ! Ai să găseşti
Flacăra – Lumină în noapte ! "
Și vocea aceasta-mi pătrunde în gând,
Mă-nvălui în șoaptele-i sfinte…
Mă cuprinde ecoul… ecoul ei sfânt
Mă ridică… și merg înainte…
|