logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


SINTEZA ACTIVITĂŢILOR DIRECŢIEI JUDEŢENE PENTRU CULTURĂ MARAMUREŞ - 2015 PDF Imprimare Email 552 Afişări
Joi, 31 Decembrie 2015 08:41
În judeţul Maramureş sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice 93 de biserici de lemn. În anul 1999, opt dintre ele au fost alese ca fiind cele mai reprezentative, căci prin vechimea lor, poziţie şi mediu, stil arhitectonic, tehnică de construcţie, pictură interioară şi stare de conservare, ele pot defini bisericile de lemn din Maramureş ca un ansamblu arhitectural de valoare universală excepţională. Sunt exemple ale unui tip de construcţie conturat în secolul al XVII-lea, fruct al creaţiei colective, de cele mai multe ori anonime, dar având un geniu creator indiscutabil. Ele au fost, de asemenea, alese cu intenţia de a scoate la iveală principalele caracteristici ale bisericilor de lemn din această regiune: şase dintre ele definesc biserica maramureşeană clasică, una (cea de la Rogoz), reprezintă bisericile de tip nord transilvan şi una (cea de la Plopiş), tranziţia între cele două. Toate, fără excepţie, reprezintă monumente de valoare excepţională. Bisericile de lemn din Maramureş reprezintă sinteza fericită dintre elemente de arhitectură majoră din Europa 
răsăriteană şi apuseană, la care se adaugă sinteza dintre planul de origine bizantină şi formele gotice care se înfăţişează sub forma unei arhitecturi originale autohtone. Construcţiile sunt realizate în lemn, conform sistemului Blockbau, după o tehnică tradiţională, ceea ce denotă o cunoaştere perfectă a materialului.
 
Ele reprezintă un tip aparte de construcţie în contextul bisericilor de lemn din România, implicit din Europa, prin:
- supraînălţarea în zona naosului şi în cea a pronaosului (de asemenea din cea a pridvorului în cazul în care acesta există), ceea ce a implicat apariţia acoperişului dublu; de aici rezultă o nouă dimensiune a corpului bisericii;
- clopotniţa de deasupra naosului, de influenţă gotică, deci având o realizarea tehnică de o mare virtuozitate; aceste dimensiuni impresionante şi stilul arhitectonic conferă bisericilor o linie inconfundabilă.
Concepţia arhitecturală complexă este absolut remarcabilă, fiecare element având un rol dublu, constructiv şi decorativ. Dimensionarea denotă un deosebit simţ al proporţiilor: spaţiul interior este conceput la scară umană, rămânând în acelaşi timp impunător. Pictura interioară, obiectele de cult, contribuie la crearea acestui efect. Acoperişul dublu şi liniile orizontale ale registrelor sunt elemente noi care au modificat în mod substanţial aspectul faţadelor. Alături de clopotniţa care sfidează legile staticii, aceste elemente conferă bisericii un dinamism provocator pentru robusteţea şi stabilitatea bazei. Toate aceste elemente concură la crearea aspectului de monumentalitate al acestor biserici; tocmai de aceea, ele sunt recunoscute ca veritabile catedrale de lemn.
 
1.1    Bârsana - Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”
Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică" aparţine grupului de biserici tipice pentru Maramureş de dimensiuni reduse cu acoperiş în 2 ape. Construită în 1720 este mărturia unui proces des întâlnit care priveşte bisericile şi casele de lemn, cel al „mutării" (strămutarea bisericii pentru a o aşeza în altă parte). Este unica biserică din cele selecţionate care a servit la început de biserică abaţială şi care a fost apoi transformată în biserică parohială în 1806 când a fost mutată pe locul actual (bârnele păstrează încă numerotarea incizată necesară noii ridicări). Pictura, operă realizată în cursul aceluiaşi an de către Toader Ponor şi Ioan Plohod se dovedeşte a fi de o valoare deosebită, căci ea constituie ansamblul decorativ structurat după legile barocului, cel mai coerent din judeţul Maramureş. Iconostasul se încadrează în acelaşi stil. Configuraţia spaţială şi volumetria bisericii sunt cele care caracterizează bisericile tipice pentru Maramureş. Este de semnalat ca element specific prezenţa porticului dezvoltat pe două nivele, detaliu relativ puţin regăsit în construcţiile de acest gen din România. Lucrările de transformare la care biserica a fost supusă fac parte integrantă din existenţa sa şi îi conferă valori importante din punct de vedere istoric şi artistic din acelaşi punct. De îndată ce biserica a fost strămutată i s-a adăugat porticul şi a fost pictată păstrând o parte importantă din substanţa sa originară. Volumetria, silueta, concepţia spaţială, decoraţia interioară şi exterioară cărora li se adaugă ansamblul pictural sunt calităţi pe care această biserică de lemn din Bârsana le-a dobândit pe parcursul secolelor; este o operă care dă mărturie de geniul artizanilor şi pictorilor care au desăvârşit-o. În forma sa finală biserica reprezintă un ansamblu arhitectural cu mari calităţi realizat după metoda tradiţională arhaic şi rafinat în acelaşi timp; ea ilustrează de asemenea, evoluţia vieţii religioase din ţinut. Este de menţionat faptul că localitatea Bârsana este şi azi renumită pentru constructorii săi, pentru recunoscuţii săi tăietori în lemn urmând tradiţia generaţiilor anterioare care au fondat printre alte valori biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică".
 
1.2    Budeşti – Biserica de lemn „Sf. Nicolae”
Biserica de lemn „Sf. Nicolae" din Budeşti ridicată în 1643 constituie exemplul cel mai elocvent de biserică tipică pentru Maramureş cu spaţiul său interior supraridicat care se manifestă la exterior prin acoperişul în 2 ape, de dimensiuni mari ea n-a putut fi lărgită în funcţie de creşterea populaţiei astfel încât şi-a păstrat forma sa originară. Cele 3 încăperi specifice cultului: pronaos, naosul şi altarul surprind prin amploarea lor care denotă iscusinţa şi îndrăzneala meşterului constructor. Biserica produce o puternică emoţie prin monumentalitatea sa, prin robusteţe, prin decoraţii interioare şi exterioare şi prin icoanele pe sticlă şi lemn pe care le deţine în patrimoniu şi care sunt în parte opera a doi pictori de o valoare certă Alexandru Ponehalschi şi Ianoş Opriş. Această biserică se distinge prin ansamblul celor 8 biserici, prin omogenitatea sa compoziţională, prin claritatea şi simplitatea sa structurală. Turnul clopotniţă ridicat pe pronaos străjuie coama cu cele 4 turnuleţe la colţuri; este singura biserica tipică pentru Maramureş care are doar acest element specific din zona Lăpuşului. Grinzile aparente ale altarului care se încrucişează sub bolta acestuia, stâlpii pentru susţinerea acoperişului, adosaţi pereţilor din cel de-al doilea registru vertical nu sunt specifici acestei biserici. Amplasarea în centrul satului, monumentele funerare din cimitir, vegetaţia din împrejurul edificiului, silueta zveltă, dimensiunea şi robusteţea volumelor, decoraţia sobră dar consistentă, toate acestea fac din Biserica de lemn „Sf. Nicolae" un ansamblu care merită numele de „catedrală", o adevărată creaţie excepţională a meşterilor constructori anonimi. După cum am menţionat mai sus, biserica face parte dintre primele exemplare din acest tip şi a devenit model pentru cele care i-au succedat.
 
1.3    Deseşti – Biserica de lemn „Sf. Paraschiva”
Biserica de lemn „Sfânta Paraschiva" din Deseşti a fost construită în anul 1770 când biserica de lemn tipică pentru Maramureş, definită prin supraînălţarea pereţilor vizibilă în exterior prin acoperişul în 2 ape şi prin turnul clopotniţei de influenţă gotică, era deja elaborată ca formă şi structură. Meşterii constructori care au ridicat-o nu au avut decât să şlefuiască forma şi structura. Grija pentru calitatea lemnului, pentru realizarea îmbinărilor şi a decoraţiilor sculptate, pentru proporţia turnului, foişorului şi a coamei pentru acoperişul conform cu corpul bisericii sunt cu totul remarcabile. Pictura de tradiţie postbizantină realizată de Radu Munteanu dă naştere unui ansamblu arhitectural de mare virtuozitate, constituindu-se ca una din operele reprezentative pentru pictorul de fresce. Aşezarea într-un spaţiu cu multă iscusinţă pe terasa unui deal, în mijlocul cimitirului contribuie la punerea în valoare a bisericii recent restaurate. Patrimoniul mobil deţinut de parohie contribuie de asemenea la definirea spaţiului interior şi la crearea unei ambianţe specifice bisericilor ortodoxe din Maramureş. Această biserică se face remarcată în contextul altor biserici de lemn prin armonia bine dozată a elementelor constitutive, prin structura aparent decorată cu ornamente sculptate, prin amploarea spaţiului interior, prin masivitatea şi expresivitatea volumelor.
 
1.4    Ieud Deal – Biserica de lemn „Naşterea Fecioarei”
Biserica „Naşterea Fecioarei" din Ieud este unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Maramureş. Este impresionantă prin amplasarea sa pe un versant pietros, pe malul pârâului Ighişor, în cimitirul satului. Planului este cel obişnuit în bisericile ortodoxe şi volumetria este tipică pentru bisericile din Maramureş cu acoperiş în două ape fără portic. Ceea ce este remarcabil pentru această biserică este spaţiul interior, cel mai elaborat poate din punct de vedere al concepţiei, al realizării tehnice, al detaliilor sculptate cărora li s-a adăugat pictura acoperind întreaga suprafaţă, operă a pictorului de fresce, Alexandru Ponehalschi (1782). În contextul bisericilor de lemn, Biserica Ieud - Deal se face remarcată prin spaţiul interior în mod minuţios elaborat. Scara de acces în turn, monoxilă (tăiată dintr-o singură bogată de lemn) contribuie la configurarea unui ansamblu autentic, arhaic şi rafinat în acelaşi timp. Spre deosebire de alte monumente, acest ansamblu cuprinde: o clopotniţă de lemn plasată într-unul din colţurile cimitirului, Drumul crucii, format dintr-o serie de 14 mici construcţii de zidărie care adăpostesc tablourile staţionărilor pe muntele Golgota (realizată la începutul secolului al XX-lea) şi împrejmuirea cu zidărie de piatră. Ridicată după 1717 , biserica şi-a păstrat forma şi substanţa originare. În interior nu sunt decât două schimbări faţă de aspectul originar, modificări care, de fapt, se fac remarcate la majoritatea bisericilor de lemn: tribuna, pe peretele de V al naosului şi deschiderea practicată în peretele pronaosului.
 
1.5    Plopiş – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”
Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli" este o construcţie ridicată la sf. sec. al XVIII-lea. Situată în zona Chioarului, ea este rezultatul influenţei bisericilor din Maramureş, atât ca şi configuraţie volumetrică, siluetă şi monumentalitate, dar şi a bisericilor tipice pentru nordul transilvănean interpretat adesea într-o formulă originală. Raportul între corpul bisericii realizat după sistemul Blockbau şi acoperişul decroşat la nivelul altarului denotă un simţ al armoniei cu totul extraordinar. Turnul clopotniţă care se ridică pe pronaos are o structură robustă impusă de înălţimea mare a turnului cu coamă piramidală străjuită în patru colţuri de 4 turnuleţe care dau bisericii o siluetă relansată şi care îi conferă monumentalitate. Plasată în vârful unei coline de unde pare a dialoga cu biserica din Surdeşţi a cărui model l-a preluat parţial, această biserică reprezintă exemplul ideal de simbioză perfectă între relief, natură şi creaţia omului. Biserica din Plopiş prezintă o serie de elemente prin care se diferenţiază de celelalte lăcaşuri de cult din ţinut. Mai întâi înălţimea pereţilor permite 2 rânduri de ferestre fără ca retragerea tipică pentru bisericile din Maramureş să se regăsească aici; rezultă astfel un amplu spaţiu interior, boltit, trilobat (este singura care prezintă acest tip de boltă). Geniul meşterilor constructori este evident când vorbim despre biserica din Plopiş; îl descoperim în alegerea şi amplasarea într-un spaţiu care pune în valoare monumentalitatea bisericii. Volumetria armonios proporţionată, tehnica de execuţie, decoraţia, silueta care se profilează în cadrul natural, totul pledează pentru includerea bisericii printre capodopere. Ea reprezintă un exemplu pentru tipul de construcţii religioase din zona Chioarului.
 
1.6    Poienile Izei – Biserica de lemn „Sf. Paraschiva”
Biserica de lemn ,,Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, construită în 1604 este printre cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş. Valoarea istorică nu rezidă doar în vechimea sa, ci şi în faptul că ea reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile din Maramureş, plecând de la construcţiile din vremuri străvechi care mai există încă. De dimensiuni relativ modeste, spaţiul său interior se lărgeşte datorită supraînălţării relevată în secolul XVIII şi în consecinţă creşte şi suprafaţa picturală. Biserica este impresionantă prin formele sale clare, net definite, elementele structurale aparent tratate, astfel încât să devină decorative, silueta relansată înconjurată de vegetaţia cu care ea se armonizează. Pe parcursul existenţei sale biserica s-a dezvoltat în funcţie de gustul proprietarilor săi (parohii diferitelor momente), în funcţie de tradiţia cultului, a credinţei religioase şi a vieţii din satul din care ea face parte integrantă, ca lăcaş sfânt, unic în zonă. Mai curând modestă, formată din pronaos, naos şi altar, ea se măreşte în secolul al XVIII-lea prin realizarea supraelevării; apoi biserica se măreşte pe partea de vest prin porticul şi tribuna naosului, modificări cerute de credincioşi pentru a respecta modelul bisericilor din Maramureş, cu acoperiş în două ape şi turn de factură gotică. Existenţa bisericii pe parcursul a patru secole a constituit o evoluţie la care au contribuit generaţii succesive de meşteri constructori, fini cunoscători ai lemnului, ai tehnicilor de construcţii moştenite din tată în fiu, artişti anonimi care au contribuit la definirea unui mic dar impunător edificiu de cult, mărturie a genialităţii creatorilor săi. Din aceste etape de construcţie, Biserica din Poienile Izei, este o probă de evoluţie a tipului de edificiu de cult specific, Maramureşului; ea este un exemplu care ilustrează în acelaşi timp viaţa religioasă a unei mici comunităţi, beneficiare a unei relative independenţe, graţie amplasării sale.
 
1.7    Rogoz – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”
Biserica „Sf. Arhangheli" din Rogoz, ridicată în 1663 este un exemplu de referinţă pentru bisericile din Ţara Lăpuşului. Totuşi, nici o altă biserică nu prezintă o atare abundenţă de decoraţii care face din această biserică din Rogoz o adevărată bijuterie arhitecturală. Fiecare element structural devine şi piesă decorativă atât în spaţiul interior, cât şi în spaţiul exterior. Silueta asimetrică a acoperişului datorată streşinii lărgite către nord, supradimensionate de altfel de-a lungul întregului corp al bisericii îi conferă o notă specifică subliniată de nota în filigran a turnului clopotniţei fragil şi impozant în acelaşi timp. Radu Munteanu şi Nicolae Man, care au realizat pictura în 1785, au contribuit la finisarea spaţiului interior. Biserica prezintă o configuraţie planimetrică tipică pentru majoritatea bisericilor din Lăpuş: pronaos, naos şi altar desprins din intrarea situată pe partea de sud. Spre deosebire de bisericile tipice pentru Maramureş, bisericile din nord-estul Transilvaniei printre care se înscrie şi cea din Lăpuş, prezintă spaţii interioare mult mai mici; pereţii nu depăşesc trei metri în înălţime, bolta semicilindrică plecând de la această înălţime. Acoperişul este unic pentru toată biserica şi, uneori, altarul nu este desprins.  Trăsăturile specifice pentru biserica Sfinţii Arhangheli din Rogoz sunt: pronaosul pentagonal, altarul; la aceasta se adaugă întregul arsenal de elemente ornamentale prezente aici într-o densitate nemaiîntâlnită în alte biserici de lemn.
Biserica şi-a conservat în mare parte forma, substanţa, utilizarea, funcţiunea şi expresia sa iniţială. Odată terminată pictura, datând din 1785, în secolul al XI-lea s-a construit tribuna, biserica a fost repictată în 1838 şi au fost mărite ferestrele naosului.
 
1.8    Şurdeşti – Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli”
Construită în 1766, de meşterul constructor Macarie, Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” din Şurdeşti este exemplul cel mai sudic de biserică tipică pentru Maramureş, cu acoperiş dublu. În secolul al XIX-lea a fost construit porticul pe două nivele şi a fost ridicat turla prin care această biserică. Clopotniţa măsoară 54 m înălţime, de trei ori mai mult decât lungimea edificiului. Structura denotă prezenţa aici a unor meşteri constructori ingenioşi. Biserica a fost realizată în momentul în care modelul tipic pentru Maramureş era stabilit; constructorii din Şurdeşti au reluat toate elementele în forma lor cea mai evoluată şi le-au pus în armonie cu multă îndemânare. Rezultatul - o adevărată operă de artă! Monumentală, solidă, bine amplasată cu decoraţie bine dozată şi executată cu o deosebită grijă pentru detaliu, Biserica din Şurdeşti ajunge la o perfecţiune structurală şi estetică. Biserica din Şurdeşti beneficiază deja de un renume de care este demnă. Valoarea pe care o deţine în mod evident îi conferă titlul unanim acceptat atât de către specialişti cât şi de publicul larg de „catedrală de lemn” şi de capodoperă a geniului.
 
 intreaga informatie pe: www.stirilemm.ro
 

Share
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


Ultimele anunturi

Linkuri

Parteneri

.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact