În comuna Botiza funcţionează de câţiva ani o mănăstire de maici cu hramul „Schimbarea la faţă”, care este realizată după modelul Mănăstirii Bârsana, dar la o scară mult mai mică. Este aşezată în locul numit Corost, pe Valea Sasului, şi atrage pelerini autohtoni şi străini, care se simt fascinaţi de peisajul oferit şi liniştea pe care o regăsesc aici.

 

Piatra de temelie a acestui lăcaş de cult s-a pus în 1992, iar de atunci şi până în prezent s-a dezvoltat în Botiza un complex monahal deosebit, care ar face cinste oricărei comunităţi creştine. Locul ales pentru amplasarea mănăstirii este unul deosebit, într-o zonă înaltă a comunei, cu multă verdeaţă. Lucrările de construire a acestui aşezământ s-au făcut între anii 1996 şi 1999 şi a fost ctitorit de credincioşii din Botiza, în frunte cu preotul Isidor Berbecaru. Construcţiile au fost coordonate de meşterul localnic Vasile Petrehuş, la dorinţa credincioşilor şi a părintelui.Mănăstirea Botiza este o construcţie de lemn pe temelie de beton şi are formă de cruce.

Complexul monahal se dezvoltă

Din 2001, stareţa mănăstirii este maica Rafaela Rogojan, care a vegheat îndeaproape la derularea lucrărilor realizate în ultimii ani. Rezultatul este unul deosebit, cei care păşesc în acest loc pios simţindu-se parcă într-o altă lume. Complexul monahal dispune de o casă de protocol, unde se adăpostesc şi chiliile maicilor. Este vorba de şase încăperi care se vor finaliza în perioada următoare şi vor putea fi ocupate de cele care locuiesc la mănăstire. Clădirile au fost ridicate din lemn de către meşteri populari, în stil tradiţional. Este în construcţie şi casa duhovnicului, fiind zidită şi acoperită, urmând ca pe viitor să se continue lucrările la acest obiectiv. Maica stareţă Rafaela a asigurat că se intenţionează şi amenajarea unui muzeu, unde să fie adunate piese reprezentative tradiţionale zonei, donate de localnici. Biserica mănăstirii a fost sfinţită în 2007, fiind construită din lemn, în stil tradiţional maramureşean.

 

Simbolurile tradiţionale ale Maramureşului sunt prezente, cele mai cunoscute fiind funia vieţii şi rozeta solară. Pictura interioară a bisericii a fost executată în stil neobizantin de un pictor originar din Vişeu de Sus. Arhitectul care a proiectat mănăstirea este acelaşi care a conceput şi proiectul implementat la compexul monahal de la Bârsana (Dorel Cordoş).Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” este înaltă şi are ferestrele aranjate pe două etaje. Catapeteasma este realizată în lemn sculptat. Altarul este luminat de trei ferestre, una aşezată pe zidul din răsărit, celelalte două pe zidul din nord şi cel din sud. Pronaosul, împreună cu balconul pentru cor, este luminat de trei ferestre pe zidul din nord şi două pe cel din sud. Acesta are pridvorul deschis şi este susţinut de opt stâlpi din lemn, fiind sculptat şi împrejmuit cu un grilaj din lemn, înalt de un metru. Intrarea în pronaos se face prin partea vestică, având uşa realizată din lemn masiv de stejar.

 

Turla este pe pronaos, înfundată în formă pătrată la exterior şi aco-perită cu tablă cu solzi de peşte. În podul pridvorului este instalat clopotul bisericii. Iniţial, aceasta a fost acoperită cu tablă, iar din anul 2001, după ce a venit aici maica Rafaela, pentru a respecta tradiţia maramureşeană, aceasta a fost acoperită cu şindrilă. De asemenea, este în curs de amenajare şi un paraclis pentru oficierea slujbelor zilnice în timpul iernii.

 

Haine preoţeşti confecţionate de maici

În interiorul mănăstiri funcţionează şi un atelier de confecţii, unde sunt realizate veşminte preoţeşti. Cinci lucrătoare destoinice, în frunte cu maica Nectaria Aftan ostenesc la crearea celor mai frumoase straie, pe care le îmbracă apoi cu cinste preoţi din întreaga ţară. Acestea sunt confecţionate la comandă, parohiile fiind cele care le solicită. Broderiile deosebit de frumoase sunt lucrate automatizat, atelierul fiind dotat cu o maşină specifică.

 

Atracţia bisericii mănăstirii este icoana făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos în 2003 şi numită „Mângâietoarea”. O altă icoană care atrage pelerinii este „Portăriţa”, care a fost adusă la Botiza de la Mănăstirea Iviru din Muntele Athos.

 

Pelerinii care vin aici sunt numeroşi, mai ales în timpul verii. În duminici şi sărbători slujbele sunt oficiate de către părintele Dănuţ, numeroşi localnici şi străini alegând să se reculeagă aici, în acest loc binecuvântat, considerat de mulţi un colţ de rai rătacit pe pământ.

sursa: www.infomm.ro