După o foarte lungă perioadă în care nu am mai scris vreo recenzie de film, vizionarea unui film ce a fost prezentat la TIFF Cluj-Napoca m-a determinat să scriu câteva rânduri despre un film pe care ar trebui să-l vedem și înțelegem cât mai mulți dintre noi. Filmul se numește  Im Labyrinth des Schweigens (Labirintul minciunilor) și este o producție Germania 2014 despre procesul Auschwitz, început în Germania în 1963, în urma căruia 17 naziști au fost condamnați pentru faptele criminale pe care le-au comis în lagăre, împotriva evreilor. ce readuce în prim plan un fenomen pe care toate societățile îl cunosc și-l practică mult prea ușor: UITAREA.Filmul prezintă o Germanie în care nimeni nu vorbea despre crimele comise, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Imaginea cu tinerii germani care la mai puțin de 20 de ani de la Al Doilea Război Mondial nu aveau habar și nici nu erau interesați să afle comportamentul generației părinților lor din acea perioadă, faptul că unii foști criminali naziști aveau funcții de conducere sau erau profesori care formau alte generații, mi-a amintit oarecum și de societatea românească post-comunistă.

Frankfurt, 1958. Johann Radmann este un tânăr procuror care încearcă să urce pe scara profesională într-o firmă de avocatură importantă, dornic să primească şi alt fel de cazuri decât cele de contravenţii de circulaţie. După ce primeşte un pont de la un reporter, acesta descoperă că anumite instituţii guvernamentale proeminente sunt implicate într-o conspiraţie care urmăreşte muşamalizarea crimelor nazismului. Johann lucrează obsesiv alături de jurnalistul Thomas Gnielka şi de Simon Kirsch, supravieţuitor al lagărului de concentrare, pentru a demasca legăturile dintre mii de soldaţi SS care au devenit funcţionari publici de succes în RFG şi atrocităţile comise la Auschwitz. 

O motivaţie puternică pentru un tânăr procuror vest-german, interpretat de Alexander Fehling (Inglorious Basterds). Idealist şi dedicat, protagonistul duce o luptă care depăşeşte nivelul profesional, pentru a face dreptate. Uneori naiv, alteori cu exces de zel, procurorul parcurge şi un drum al devenirii personale şi al maturizării când este confruntat cu poveştile şi mărturiile victimelor ce au supravieţuit lagărelor de concentrare. Dorinţa sa de a-i condamna pe vinovaţi depăşeşte limita raţionalului dar poate avea o justificare perfectă în mentalul unei umanităţi confruntate cu marile tragedii ale războiului şi genocidelor. Un film amplu, bine jucat şi bine regizat despre un episod mai puţin cunoscut dar foarte interesant din istoria europeană: procesele Frankfurt Auschwitz. 

Un film destul de onest al cinematografiei germane, mai ales că imaginea Germaniei de pe atunci are cumva de suferit. Pe principul că cineva poate fi criminal pentru unii dar erou pentru alții, autoritățile germane, deși ofereau compensații bănești supraviețuitorilor lagărelor, recunoscîndu-le astfel statutul de victimă. Germania nu a întreprins mai nimic împotriva celor care au comis acele atrocități, până când un tânăr procuror, Inglorious Basterds, motivat inițial de dorința de faimă și succes (asemeni lui Oskar Schindler din Lista Lui Schindler), se ambiționează să-și trezească propria nație din somnul rațiunii și din indiferență. 

Un film remarcabil pe care vi-l recomand.