 Cinci ani deja...Cinci ani cu acelaşi neobosit organizator. Îl ştim cu toții. Îl cheamǎ Marius, nume roman. Internetul dǎ mai multe semnificații pentru acest nume. Dintre toate, una care i se potriveşte cel mai bine:
„bǎrbat tȃnǎr, amintindu-ne cǎ deşi trupul ȋmbǎtrȃneşte, sufletul omului poate şi trebuie sǎ rǎmȃnǎ veşnic tȃnǎr şi ȋn putere, mereu dornic sǎ ȋnvețe, sǎ cunoascǎ, sǎ munceascǎ şi sǎ se bucure de tot ce este frumos şi bun.”
Aş face aici cȃteva adǎugiri pe care le consider absolut necesare: Marius despre care scriu aceste cȃteva rȃnduri e, fǎrǎ discuție, mereu dornic sǎ ȋnvețe. Dar este şi mereu dornic sǎ-i ȋnvețe şi pe alții. Este, se ştie, mereu dornic sǎ se bucure de tot ce este frumos şi bun, dar – nimeni nu se ȋndoieşte de aceasta – este primul care se bucurǎ cȃnd alții se pot bucura de tot ce-i frumos şi bun.
Dupǎ cinci ediții de Festival Antic şi Medieval, doar el ştie cȃt i-a fost de greu. Doar el ştie (dar n-o spune...) de cȃte ori a fost ȋn fața unor uşi care au rǎmas ȋnchise ȋn fața lui! Şi cu toate astea, a avut tǎria sǎ organizeze cinci ani la rȃnd un festival pe care nici nu-l visam vreodatǎ ȋnfǎptuit la Sighet.
A avut, aşa cum scrie ȋn semnificațiile atribuite prenumelui sǎu, o voințǎ pe care puțini o au: a spus cǎ va organiza cinci ediții ale festivalului, atȃtea a organizat! Mai citesc despre Marius cǎ are o voințǎ remarcabilǎ (se mai ȋndoieşte cineva, oare?), o veselie inepuizabilǎ. Cine-l cunoaşte ştie cǎ aşa-i şi Marius al nostru. Unde-i prezent, e bunǎ dispoziție. Au fost cȃteva situații cȃnd am fost ȋmpreunǎ ȋn acelaşi loc, ȋn acelaşi timp, cu diferite ocazii ȋn care viața a fǎcut sǎ avem acelaşi prilej de a sǎrbǎtori pe cineva, sau de a ne bucura de realizǎrile unor sigheteni. Deci pot confirma cǎ aşa-i Marius!
Marius din Sighet, Marius luptǎtorul ȋntr-o legiune romanǎ (cum l-am vǎzut sambata), e un profesor de istorie apreciat mult de elevii sǎi. Unii absolvenți mai vechi, ar vrea sǎ mai poatǎ participa la orele lui. Lecțiile lui de istorie au fost, de fapt, dǎruite de cinci ani ȋncoace ȋntregului oraş. Chiar a fost interesant sǎ vedem formațiunile de luptǎ sau de apǎrare ale romanilor, sǎ vedem armele dacilor sau altele din perioada Evului Mediu. Am vǎzut costumații specifice acelor apuse timpuri, dansuri sau cȃntece specifice epocilor istorice readuse, prin dǎruința lui Marius cȃte trei zile, cinci ani la rȃnd, la Sighetu Marmației.
Ştiu cǎ se vor gǎsi destui sǎ comenteze cǎ n-a fost bine, c-a fost prea mult, sau c-a fost prea puțin. Întotdeauna de pe margine e uşor sǎ critici...Mult mai greu e cȃnd vrei sǎ faci ceva, ȋn primul rȃnd pentru alții. Marius a fǎcut CEVA pentru noi toți! Sǎ-i mulțumim şi sǎ-i dorim ceea ce ne dorim, adicǎ sǎ se implice şi ȋn altfel de proiecte care pot transforma Sighetul de azi ȋn Sighetul de mȃine, pe care-l dorim mai frumos, mai mȃndru. Fie ca istoria sǎ consemneze aceastǎ extrem de grea lucrare la care s-a angajat un concetǎțean al nostru şi pe care a ȋndeplinit-o cu multǎ dǎruire. Poate ar fi bine sǎ-l salutǎm pe Marius Voinaghi cu cuvintele latineşti
AVE, MARIUS!
Sighetenii te salutǎ!
|
