 Vârstnicii din Strâmtura nu au făcut notă discordantă. În centrul satului i-am surprins pe câţiva bătrâni stând la sfat. Ioan Iagăr (73 de ani) a povestit că pe vremuri a fost mai bine ca în prezent, deoarece în anii tinereţii omul poate să mişte munţii din loc. „Amu’ nu-i tare bine, că o trecut ce o fost mai frumos, s-o dus tinereţea cu tot farmecul ei. Atunci am putut lucra şi mi-o fost lumea pe mână. Amu îi trist să vedem tinerii cum şed şi se hodinesc şi holdele rămân pustii, nelucrate.
Tineretu’ îi dus care încotro, iar bătrânii nu-s stăpâni. Amu’ tinerii ştiu numa să butoneze pe tabletă şi nu le place a lucra. Pe toate dealurile astea din jur era grâu de secerat şi până în Sighet îl duceam cu carul la batoză. Amu’ nu-i nimic şi oamenii nu mai seamănă, că vin porcii mistreţi şi distrug totul. Scurmă până lângă casa omului şi trebe musai să îngrădim, de vrem să avem ce pune în oală”, arată Ioan Iagăr.
O altă localnică, Maria Creţ (65 de ani), spune că pe vremuri avea porumb semănat în cinci locuri, iar dealurile erau cultivate. Se punea inclusiv in, iar batozele uruiau întruna.
„Amu’ nu mai lucră nimeni pământul şi dealurile îs pustii. Se face numa’ iarba pe ele şi nici aceea n-o mai coseşte nimeni. Tinerele nu mai vreu să ţasă la război şi nici să toarcă. Au toate frumuseţile ţesute de bunici şi de mame şi nu le preţuiesc şi le trebe lucruri mai moderne. Nici prunci nu se mai fac amu’ cum se făceau mai demult. Atunci năşteai câţi îţi dădea Domnul; amu’ fac numa’ câte unul sau doi, şi de îi mai uşor, că nu trebe să steie să mai spele scutece, numa’ să aibă bani de pampers. S-o cam schimbat lucrurile şi, din păcate, multe dintre ele nu merg în direcţia bună”, spune, dezamăgită, Maria Creţ.
„Ce ţară îi asta, că numa’ hoţii ajung la conducere?”
O altă săteancă nealcoşe s-a grăbit să ne împărtăşească şi ea părerea sa despre mersul lucrurilor în ţară şi despre politică. Irina Boroica are 69 de ani şi este o femeie cochetă, în ciuda vârstei. Poartă mândră mărgele la gât şi ne-a mărturisit că tot timpul le etalează, că s-a obişnuit cu ele şi îi sunt dragi. „De tânără mi-o plăcut să mă găt şi nu mă lăs nici acuma, şi de-s bătrână. Mărgelele mi-s tot la gât şi în zilele de sărbătoare şi când lucru pe acasă.
M-am învăţat cu ele şi tot mereu le port. Ce-mi place îi că în ultima vreme şi tineretu’ pune preţ pe straiele populare şi se îmbracă mândru la biserică”. Lelea Irina, pe de altă parte, este ancorată puternic în realitatea politică şi urmăreşte la ştiri ce se întâmplă în ţară. Am provocat-o să ne spună părerea ei despre ceea ce se întâmplă în prezent pe scena politică.
„Amu’, ăştia ce fac politică se mânâncă între ei pentru bani. Ei fură şi noi abia putem trăi. Am lucrat la Sighet, la fabrica de placaje şi am făcut naveta ani mulţi, da’ am pensie numa’ 690 lei. Ei nu lucră nimic şi au buzunarele tot pline. Niciunul nu-i bun de nimic şi ne râde lumea că minten-minten tot mai ajunge câte unul în temniţă. Ce ţară îi asta, că numa’ hoţii ajung la conducere? Pe vremea lui Ceauşescu s-o putut angaja şi cei care o avut patru clase. Amu’, gată facultăţile şi n-au unde lucra nicăieri. Îi cum nu se poate mai rău, că magazinele îs pline şi lumea n-are pe ce cumpăra. Pensionarii sunt nevoiţi să ia alimente pe datorie şi înting cum pot de bani până vine iară poştaşul”, a declarat lelea Maria.
„Ăştia de la conducere ar fi buni numa’ împuşcaţi”
O altă părere aparţine Mariei Botârlă (60 de ani). Aceasta se plânge de banii puţini şi traiul greu. A lucrat o viaţă în agricultură şi nu are pensie, dar primeşte lunar ajutor social de la primărie. A spus că regretă faptul că agricultura s-a transformat într-un chin pentru tineri şi ţăranii trebuie să muncească în cinste ca să aibă domnii ce pune pe masă.
„Îi musai să mai ţină omu’ câte un iosag, că n-are din ce trăi. Îi baiu că toate îs lesne şi nu se merită dat laptele de pomană. Se descurcă bieţii oameni cum pot şi mai vând câte un bulgăr de brânză, ca să aibă pe ce-şi lua un kil de rişcaş ori de zahăr. De aş fi mai tânără, jur că m-aş duce şi io să lucru în Germania, da amu’ nu mă mai primeşte nimeni acolo.
N-au unde merge oamenii să-şi câştige un ban şi-i sărăcie mare în ţară. Ăştia de la conducere ar fi buni numa’ împuşcaţi. Ar trebui împuşcaţi cei care o desfiinţat fabricile şi o lăsat oamenii pe drumuri, ori i-o trimis departe de casă. Mă tem că vin vremuri şi mai grele, că lumea îi tot mai rea”, a conchis lelea Maria, cu multă nelinişte în glas.
I-am lăsat pe bătrâni să-şi depene amintirile şi ne-am îndepărtat cu sufletul plin de energie pură. Ne-am convins încă o dată că nicăieri în lume nu este mai multă sinceritate şi nici inteligenţă mai profundă decât în sufletul omului simplu de la ţară.
|
