Au trecut deja trei nopţi (liniştite, nu furtunoase) de la spectacolul actorilor amatori cu piesa marelui nostru dramaturg I.L.Caragiale, la Centrul Cultural Sighetu Marmaţiei. Trei nopţi şi trei zile care mi-au fost necesare pentru a judeca mai „la rece” puţin cele văzute.

 

Despre piesa de teatru s-a scris, bine şi frumos şi pe bună dreptate. Ne-am dus la Centrul Cultural cu gândul că trebuie să fim înţelegători faţă de nişte mari iubitori de spectacole teatrale care au avut curajul să treacă de pe fotoliile comode ale spectatorilor în postura nouă şi nu tocmai confortabilă de actori.

Probabil că dacă cineva din afara comunităţii noastre ar fi mers la spectacol, ar fi spus că o trupă de actori profesionişti a trecut pe la noi prin urbe cu o piesă de teatru renumită pentru binedispunerea noastră după bătăile de cap pe care ni le aduc acum (şi) bonurile fiscale.

 

Am scris „ne-am dus la Centrul Cultural”, nu „m-am dus la Centru Cultural”. În construcţia frazeologică mi-am permis să folosesc pluralul, pentru că toţi cu care am discutat mi-au spus că au impresii foarte bune şi de neşters după cele văzute. Fiecare actor prezent pe scenă merită câteva scurte comentarii.

 

Dorel Todea (Nae Ipingescu)

Are meritul că de la venirea domniei sale la Centrul Cultural Sighet s-a reluat activitatea teatrului de amatori. Respect şi o prietenească strângere de mână pentru tot ce face! În piesă a fost energic, aşa cum e şi în viaţă. Perioada în care am colaborat la Radio România Sighet m-a făcut să-l cunosc bine şi să mă întreb şi atunci, dar şi acum, după „O noapte furtunoasă” de unde atâta vitalitate? Nae Ipingescu a fost mereu pe fază, mereu înaintea celorlalţi. S-a urcat pe scaun la un moment dat şi a fost gata oricând să prindă „inamicul”. Sa nu uităm că Dorel Todea are meritul regiei care a făcut dintr-o piesă cunoscută de multe decenii un spectacol extraordinar. Felicitări şi…mai vrem!

 

Florin Dragoste (Jupân Dumitrache)

A avut un discurs lung în prima parte a piesei şi s-a descurcat de minune. A fost perfect în rolul jupânului care ţine în casa lui omul de încredere care, de fapt…Excelent, domnule Florin Dragoste. Eu am ceva amintiri care nu-mi dau pace de fiecare dată când îl văd, pe stradă sau acum pe scenă. Parc-ar fi fost ieri când destinul ne-a făcut să fim pentru un timp sub acelaşi acoperiş…

 

Ileana Nemeş (Veta) 

Bine jucat rolul! A avut posibilitatea ca în piesă să şi joace cu măiestrie rolul soţiei care ştie ce-nsemnă dublul rol, să şi cânte când prestaţia scenică cerea acest lucru. Frumos, frumos, frumos!

 

Luminiţa Colopelnic (Ziţa)

Doamna Colopelnic ştie şi poate cu talent să se transpună în pielea unei domnişoare care doreşte să-şi întâlnească alesul inimii cu orice preţ. Mare şi măreţ rol aţi făcut, stimată doamnă profesoară! Abia aştept să vă pot vedea şi în alte roluri. De pe acum am convingerea că le puteţi face cu succes.

 

Darius Colopelnic (Spiridon)

Iată că familia Colopelnic a fost cel mai bine reprezentată pe scenă. Frizura tânărului Darius ne-a demonstrat şi prin acest amănunt că I.L. Caragiale nu îmbătrâneşte. Foarte dinamic şi el, şmecheraş care îşi face mendrele adolescenţei ştiind să se ascundă de cei mari, pe care aparent îi ascultă cu obedienţă. Oare am văzut deja un viitor mare actor? Eu am curajul să spun că da! Tot acum, când am scris câteva cuvinte despre Spiridon, e momentul să remarc ideea regizorului Dorel Todea, care a pus gândurile neastâmpăratului Spiridon pe înregistrare electromagnetică, timp în care Darius Colopelnic, pe marginea scenei, prin mişcarea aproape imperceptibilă a buzelor, lăsa să se vadă cât se poate de clar încotro se îndreaptă gândurile sale. 

 

Bogdan Paşca (Chiriac)

Ce pot să spun mai mult decât felicitări, Bogdane!? A fost o mare surpriză, neaşteptat de mare şi de frumoasă! Bogdan a  jucat excepţional rolul amantului. Omul de casă al jupânului Dumitrache care nu ştie nimic, dar face multe… Sau ştie multe şi face ce i se dă ocazia să facă? Doar Caragiale ne-ar putea lămuri… În cazul piesei văzute, important e, până la urmă, mesajul transmis şi starea de bine care „inundă” spectatorii la final. La reuşita spectacolului, prestaţia lui Bogdan Paşca în rolul amantului a fost punctul forte, a fost rolul care i s-a potrivit de minune. De ce oare?...

 

Valeriu Vana (Rică Venturiano)

A fost plin de entuziasm tineresc, entuziasm la care-i dau dreptul şi vârsta sa biologică, şi personajul caragialesc. Neobosit pe tot parcursul spectacolului, mereu încrezător că poate scăpa din orice situaţie. Ceva mă face să cred c-aşa-i şi în viaţa lui de fiecare zi! Foarte bine jucat rolul, cu un plus pentru modul cum a reuşit s-o facă ignorând prezenţa spectatorilor în sală. Rotaract Sighet are în domnul Vana omul care poate trage după el întreg colectivul. Va reuşi să facă roluri mari în viitoarele piese de teatru în care va juca, şi în aceeaşi măsură şi în activităţile selectului club al cărui preşedinte este acum! Felicitări domnului Vana pentru prestaţia scenică!

 

Zilele şi nopţile noastre liniştite, cel puţin în domeniul spectacolelor teatrale vin după această primă piesă, care n-ar fi fost decât un vis frumos fără acel om care se implică mereu în acţiune. Mă gândesc la domnul Spiridon Pralea şi aş vrea să ştie că-i dovada cea mai elocventă că este „omul potrivit la locul potrivit”.