logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


EDITORIAL: Iris Hotel, Mariupol PDF Imprimare Email 1423 Afişări
Scris de Horia Picu   
Duminică, 25 Ianuarie 2015 20:02
 
Încă  un bombardament  al “rebelilor pro-ruşi(?)” asupra unei localităţi cu oameni ca oricare alţi oameni, cu bucuriile şi necazurile lor legate de existenţa zilnică, obişnuită în mai toate locurile lumii, dar fatalmente devenită neobişnuită pentru jumătatea estică a Ucrainei.
 
Despre posibilele cauze ale conflictului în care cad oameni nevinovaţi, am scris în articolul „UE, acum îţi place ce-ai făcut ?” din 2014. Acum, când mersul evenimentelor este cât se poate de clar, precizez că ruşii îşi vor lua partea de est a Ucrainei înapoi, cu tot cu bazinele miniere uriaşe ale zonei Donbas… Abia atunci nu vor mai muri oameni bombardaţi, mitraliaţi, sau mai ştiu  eu prin ce alte metode specifice războiului.
Întrebarea pusă în aprilie 2014 rămâne valabilă şi azi, dar trebuie pusă cu mai multă înverşunare, după atâţia morţi care ar fi putut, în condiţii de pace, să nu fie morţi…
 
Mi-am imaginat că totul ar fi normal pe lumea asta şi că în timpul verii m-aş  putea duce să vizitez un oraş frumos, Mariupol (ce nume frumos are!...), care are un  „vecin” liniştit, pe numele şi prenumele său, Marea Azov. Un turist când ajunge într-un loc nevăzut până atunci, îşi asigură, în primul rând, o cazare. Am mers mai departe cu prea frumosul scenariu ca să poată fi adevărat şi mi-am găsit o cameră la „Iris Hotel” la un preţ foarte avantajos: o cameră single costă 50 de lei, bani nerambursabili. Prezentarea hotelului, cu pozele cele mai atrăgătoare pentru turişti m-a convins: frumos, curat, liniştit, obuzele au orarul lor de funcţionare, ştiut doar de cei care apasă pe butoane, sau, altfel spus, de cei care ştiu pentru cine apasă pe butoanele aducătoare de moarte şi  durere. Trebuie să ştii când să intri în pământ (adică în adăpost). Intri ori ca să-ti aperi propria viaţă, ori de ruşine pentru ce ţin să facă unii oameni împotriva altor oameni...
 
Printre pozele văzute când mi-am ales eventualul „liniştit” concediu, e una cu o fetiţă de vreo trei ani (e cea de la începutul articolului), care are la gât un şirag de covrigi. În mână ţine unul mai mare, din care se vede că micuţul pui de om a muşcat de câteva ori. Internetul îmi dă posibilitatea sa mă lămuresc despre ponderea locuitorilor din oraşul pe care l-aş vizita, dar nu cred că de viza ucraineană voi avea vreodată nevoie pentru a o face...
Precis că pe vremea când a fost făcută poza, nu se auzeau lupte pe deasupra capului ei blond şi nevinovat...Nici măcar naţionalitatea fetiţei nu se poate preciza. Putea fi ucraineancă, putea fi o la fel de nevinovată rusoaică. Mariupol  are (mai degrabă avea...) cam 461000 de locuitori în 2013. Dintre care cam 48% ucraineni, 44% ruşi, etc., etc.  
 
P.S.1. Spuneam că oraşul Mariupol are un „vecin” liniştit. Aşa se vede la suprafaţă, dar sub ape, cine ştie ce dihanie din oţel se poate ascunde? Dihanie care, din când în când iese să respire…
 
P.S.2. Pe vremea când URSS era prietenul nostru cel mai bun, în cinematografe rula un film care a fost apreciat de cei care l-au văzut. Filmul de-atunci, „Moscova nu crede în lacrimi”, ar trebui reluat şi cu unele substanţiale adăugiri: Moscova nu crede nici în lacrimi, nici în NATO, nici în UE. Uitaţi-vă la replicile acestor organisme internaţionale: vorbe, vorbe, vorbe. Drept e că nici nu pot să facă ceva cu cineva care nu crede în lacrimi, chiar daca-ar fi vorba de propriile-i lacrimi…
 

Share
Ultima actualizare Duminică, 25 Ianuarie 2015 21:05
 

Dr.Max - Farmacie

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Vremea


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact