“Only the dead have seen the end of war.” Plato

“We must be concerned not merely about who murdered them, but about the system, the way of life, the philosophy which produced the murderers.” – Dr. Martin Luther King, Jr.

Întrebările dificile au fost evitate de retardații politically correct, cei care se ocupau de sexul îngerilor, cei care aveau ochelarii de cal care să îi focalizeze pe subiectele care ziceau că totul este perfect, doar trebuie să cumperi mai mult pe datorie, ca lucrurile să fie și mai perfecte. Pe la început e mai greu, dar omul se obișnuiește cu multe… în timp ce analizează ce se întâmplă de fapt. Desigur, interpretarea situaților complexe nu este ușoară, dar se pot vedea câteva elemente mai importante… și interrelația dintre ele. Predictibilitatea problemelor majore este chestionabilă, totuși, analiza situației poate eventual detecta anatomia și fiziologia societății care să dea cât de cât o impresie despre realitate, inclusiv existând posibilitatea de a extrapola trenduri pentru a avea o vagă impresie despre ce ar putea să se întâmple.

Dacă privești cele întâmplate până și în secolul 20 în Europa… nu poți avea prea mari pretenții de la viitor. Cumva omul are resurse nelimitate de optimism, de speranțe, dar dacă este sincer și analitic și extrapolează trendurile… Valuri de dezastre urmate de valuri de optimism, veneau rând pe rând; de la primul război mondial – urmat de speranțe, la cel de-al doilea război mondial & holocaust – urmat de speranțe, apoi dezastrul comunismului est-european – urmat de speranțe… care dispar. Te poți întreba de pe acum, ce denumire va avea următorul mare conflict și ce traume de neuitat va produce iar omul? Nici înainte de secolul 20 nu a fost mai bine; și nici în secolul 21 nu o să fie, deși am dori să nu avem dreptate.

Chiar dacă nu pare când ești aici, totuși Europa încă este un fel de Paradis față de ceea ce se întâmplă azi prin Lume. Dacă iei Africa sau mare parte din Asia, colcăie sărăcia prin uriașe teritorii ale acestor continente, incultura este omniprezentă, iar violențele masive au devenit răspândite, chiar obișnuite în prea multe state destructurate. Dacă arunci o privire spre America de Sud… mai interesant de constatat este că prin pădurea amazoniană există și azi mici triburi umane necontactate de civilizație, oameni aflați la nivelul epocii de piatră, care duc o viață nu foarte diferită de cea a cimpanzeilor sau gorilelor – iar nivelul lor de percepție asupra realităților/ de înțelegere a Lumii trebuie să fie și el ceva… interesant. În zone mai civilizate, incultura este la ea acasă și în mare parte din populația nord-americană supratehnologizată; nivelul intelectual și cultural al marilor mase ai putea zice că este amuzant, dacă nu ar fi tragic; de facto, înțelegerea în linii mari a modului în care se formează, funcționează și apoi îți termină existența o stea, sau a tectonicii globale, a aspectelor elementare privind evoluția biologică și altele asemenea… se apropie de zero chiar și prin cercurile mai educate ale societății; cât îi privește pe săraci, probleme legate de asigurarea minimală de sănătate, locuire, chiar și acapararea unei porții de hrană are un semn al întrebării care în mod teoretic nu trebuia să existe în “lumea americană bogată”. Îți dai seama că și locuri aparent civilizate stau pe un butoi de pulbere… Detroit spre exemplu. Insula de relativă normalitate și cultură care era și este încă vestul și centrul Europei, primește și ea infuzii de primitivism agresiv, disperat, imposibil de integrat și neiertător… inclusiv valuri de imbecilitate religioasă de genul mizeriilor medievale de dinainte de Renaștere și Iluminism. Spre civilizația europeană vin puhoaie de pestilențială duhoare dinspre masivele inculturi care o înconjoară din toate părțile. Proști, dar mulți. Ce se poate face?

Aud la știri “Imminent major terror attack in Belgium.” Știu că după o săptămână de la declanșarea acestui scandal din Franța, deja când auzi de islamiști și Charlie, părul ți se face măciucă. De ce a fost acest “incident” atât de zguduitor pentru Europa? Pe de o parte pentru că este vorba de execuția barbară cu mitraliere a unor desenatori din redacția unei publicații… un atac asupra libertății de gândire și de exprimare de o mârșăvie caracteristică ființelor religioase deraiate. Pe de altă parte, pentru că islamiștii-teroriști erau oameni născuți aici, care au fost educați în vest, care totuși “îl au pe nașul în suflet”. Azi în Belgia au fost omorâți câțiva islamiști-europeni, întorși din Siria; au fost executați de poliție. Frumos. Au fost arestări prin Belgia, Franța, Germania, Anglia. Dar dacă ai mii de radicalizați islamiști în UE și rezerve de milioane care au o anumită atitudine, o anumită părere…

Aud că în Franța sunt cel puțin 1.200 de cetățeni francezi musulmani care au fost implicați în lupte prin Siria și Irak, desigur de partea Statului Islamic. Mai sunt și alți 1.800 de islamiști radicalizați în țară. Urmărirea unui singur exemplar necesită circa 25 de oameni… îți dai seama cam cât costă asta. Dacă fenomenul este la o asemenea amploare, deja este scăpat de sub control. Ai nevoie de 75.000 de agenți care să lucreze doar cu cei 3.000 de islamiști radicalizați care sunt cetățeni francezi. Poți oare să zici că musulmanii nu pot lucra la astfel de servicii… iar dacă ei sunt prezenți… oare nu pot să le dea informații? Când auzi că prin vest oameni întorși din lupte în Siria & Irak lucrează la aeroport la încărcarea de bagaje, sau în alte locuri “securizate”. Fain.

Se întreabă unii pămpălăi, de ce nu se discută atât despre Boko Haram care rapid a ucis acum 2.000 de oameni în Nigeria… și anul trecut a avut cel puțin 10.000-12.000 de victime. De ce nu ne interesează cum se luptă între ele diferitele grupări… cum se ucid diferiți musulmani din puzderia de sub-grupuri care fiecare omoară în numele încă unei religii a iubirii? De ce nu ne interesează că oamenii religioși au pus dinamită pe fetița de 10 ani care a fost trimisă în piață, iar acolo a explodat și a mai ucis 20 de oameni? De ce nu ne mai impresionează când femeii “adultere” i se taie capul cu sabia pe mijlocul drumului, în timp ce oamenii se uită? Iar un bloger este biciuit pentru ceva părere… 1000 de lovituri… plus 10 ani de pușcărie. Cu toate că răspunsul este simplu: sunt departe, nu ne interesează ce este prin Africa și prin țările arabe, nu avem nici energie nici capacitate pentru a înțelege ce colcăie prin aceste cloacale state eșuate, dar ne interesează tare ce este la noi acasă în Uniunea Europeană. Ți se face scârbă când constați că trebuie să îți pui întrebarea: Europa are cancer? Sau, mai corect formulat, are și Europa un fel de cancer? Situația din multe locuri din Africa mai ales înspre nord, prin Asia prin zone de sud-vest, prin diferite peisaje sociale ale Americii de Sud… și prin simboluri ale reușitei americane cum era cândva Detroit… este deja destul de clară. Are oare Europa un sistem imunitar destul de funcțional care să permită detectarea, izolarea și anihilarea acestor focare… fără a îți distruge libertățile, drepturile la o viață privată… fără a instala sisteme de supraveghere de tip Big Brother care potențial să te expună unor inimaginabile abuzuri din partea statului sau a celor care lucrează în servicii? Problema cu asemenea sisteme imunitare de Securitate este că ele pot ușor să fie deturnate – să ajungă la cheremul unor grupuri de interese din interiorul lor; astfel… pot ajunge repede în afara controlului societal… spre exemplu să nu fie nici un fel de mecanisme care pe ele să le controleze. Cum și cine poate constata dacă un asemenea fenomen este pe cale de a se derula?

Masive sisteme de supraveghere ale Democrației sunt capabile să adune datele cele mai detaliate despre individul uman “care este liber”, să le sorteze și să le analizeze; se poate face un grafic al flatulențelor și orgasmelor, se poate analiza fiecare mișcare, fiecare dialog, intonația vocii, cuvintele folosite, fiecare context, fiecare relație se poate analiza; din datele transferurilor se știe ce are obiceiul să cumpere, din analiza traficului de net se poate vedea ce îl interesează… până la cele mai mici detalii. Pe unde ai călătorit, ce ai vorbit, ce ai citit, ce ai cumpărat… ce ai gândit. Pe baza telefonului mobil pot ăștia să dețină traiectoria parcursă de tine, pas cu pas: pe unde ai umblat, timp de ani, se poate face track-ul exact ca la un urs cu un colar GPS. Se știe unde mergi să dormi… pe la ce oră te culci și când te trezești, în fiecare zi se poate afla; ce tip de răcoritoare bei, ce boli ai avut și cam ce probabilitate este să o mierlești dintr-o anumită cauză. Se poate calcula totul, dar tu ești Liber.

Au ei un “back-up” la toate datele tale din calculatoare, și poate sunt mai bine sistematizate decât le ai chiar tu? Depinde cât de interesant ești pentru Sistem. La numărul de angajați și la echipamentele pe care le au diferitele structuri de Securitate, poate că ai câțiva prieteni care “lucrează la tine” de ani de zile, fără ca tu să îi cunoști, dar ei îți știu bine vocea. Cum sună ca lucrătorii de la Securitate să aibă acces la toate datele acestea… că tu – ești nimeni – și nu mai ai nimic ce ascunde! Toate acestea sunt făcute “în interesul tău”.

Dacă ești un muncitor care după tura din fabrică se târăște la birtul de la colțul cartierului unde bei vodcă ieftină și bere la pet de 2,5 litri cu prietenii și ceilalți ratați… nu are sens să îți faci griji. Poți să te uiți la meciuri de fotbal și să comentezi. Nimeni nu te bagă în seamă… nu există timp și resurse și mai ales interes nu este… să îți analizeze detaliile vieții; nimeni nu are timp de tine… că de fapt nu exiști; poți merge liniștit în blocul vecin “să repari aragazul” cât mai frecvent la ceva admirabilă panaramă. În schimb, altfel… este clar ce se întâmplă. Ce dosare aveau Americanii din Cea Mai Liberă Țară inclusiv despre Einstein, dr. Martin Luther King jr…. cred că știau fiecare mișcare. Iar când cineva devine problematic, se găsește o modalitate să fie împușcat “de un cretin”. Oare chiar și președintele SUA, John F. Kennedy a supraestimat gradul de libertate care îi este permis de Sistem? Supraveghere în masă? De atunci tehnologia a evoluat atât de mult că pot face asta cu un număr imens de oameni. Să urmărească tot. Acum sunt metode mai mascate pentru a face oameni să dispară, nu mai trebuie închiși în închisori unde să fie torturați ca pe vremea comuniștilor pe la Sighet sau la Canal… nu mai trebuie împușcați pe stradă. Ești liber să taci.

Îți mai aduci aminte de 1989: Libertate! Libertate! Libertate! Poți urla că ești liber. La un moment dat, deja devine obligatoriu. 1984. Ești astfel expus ca un gândac aflat la cheremul entomologului, care poate decide dacă și cât îl mai lasă să trăiască.

AUTOR © dr. Peter Lengyel

PS. Un fel de dragoste pe vremea ciumei, se ajunge ca oamenii să constate existența molimei, și să revină ideatic la preocupările lor. Cu toate că elitele reale, cele care sesizează cam care este potențiala magnitudine a unor asemenea fenomene… mai greu vor putea să fie preocupate de lucrurile obișnuite. Și, totuși, viața merge mai departe… selectăm poze, facem descrieri cu arii protejate, participăm la o întâlnire în care dezbatem un plan de management pentru un sit Natura 2000 care este de facto un contur pe o hartă.

SURSA:  Peter Lengyel blog