logo

-- EDITORIAL || CULTURA || SPORT || PAGINA ELEVILOR || DINCOLO DE TISA || INTERVIU || DIASPORA SIGHETEANA || PSIHOLOGIE || CULINAR || EDITORIAL --


Duminică, 11 ianuarie 2015, se împlinesc 132 de ani de la naşterea lui ION BÂRLEA, reprezentant de seamă al culturii româneşti maramureşene (partea I) PDF Imprimare Email 1661 Afişări
Scris de dr. Batin Laurentiu   
Vineri, 09 Ianuarie 2015 18:14

Prestigiosul om de cultură maramureşean s-a născut în comuna Berbeşti, jud. Maramureş, la 11 ianuarie 1883, din părinţii protopop Petru Bârlea şi Elena (Ilca) Man. Tatăl său, născut la 1853 în Berbeşti, a fost fiul ţăranului Bârlea George a lui Ioan, iar mama sa, născută la 1864, a fost fiica preotului Alexandru Man din Corneşti.

Şcoala primară a început-o în satul său natal unde l-a avut ca învăţător pe Demetriu Gherasim, un învăţător foarte bun şi apreciat de către vicarul Tit Bud. Îşi termină cele patru clase primare între anii 1889-1892, la şcoala ungurilor romano-catolici din Sighet, unde l-a avut ca învăţător pe Ion Berthold.

A urmat apoi, între 1892-1896, gimnaziul romano-catolic, condus de Ordinul Piariştilor. Director gimnaziului a fost piaristul I. Malowjai. După terminarea gimnaziului, s-a înscris la liceul confesional al calvinilor din Sighet (director Al. Dobay), pe care l-a absolvit în 1900.

Apoi, timp de patru ani, între 1901 şi 1905, a urmat cursurile Academiei Teologice din Gherla (rector Georgiu Ioan), pe care şi le-a finalizat cu rezultate eminente.

După terminarea studiilor academice, patru ani nu s-a hirotonit şi s-a ocupat de probleme cultural-literare. Ca atare, a colindat toate satele maramureşene şi a cules însemnările de pe cărţile bisericeşti, de pe icoane, de pe iconostase, de pe clopote şi gravurile de pe pereţii bisericilor. În final a întocmit un material pe care i l-a trimis lui Nicolae Iorga. Acesta l-a publicat în anul 1909, cu titlul „Însemnări din bisericile Maramureşului”. Cartea cu cele 245 de pagini a făcut parte din publicaţia lui Nicolae Iorga, „Studii şi documente”, reprezentând volumul al XVII-lea. Această carte are o importanţă deosebită şi în domeniul folcloristicii, deoarece pe unele cărţi bisericeşti sunt notate diverse poezii populare, versuri, reţete medicale, anumite calamităţi cu care s-a confruntat comunitatea etc. Cartea completează bibliografia românească veche, pentru că Ion Bârlea a descoperit 57 de cărţi liturgice neconsemnate până la acea dată. În prefaţă, Nicolae Iorga a apreciat munca autorului menţionând următoarele: „meritul de a fi adunat fără vreun sprijin şi îndemn aceste însemnări e al teologului maramureşean Ion Bârlea, comuna Berbeşti. D-sa a cetit cum a putut; pe alocuri cetirea sa e discutabilă, ba chiar evident greşită. Aşa cum sunt, aceste mărturii istorice şi documente de limbă vor aduce un mare folos”. În recenzia făcută în revista Neamul românesc literar a mai completat: „Puţini tineri, câtă Românie este, ar fi în stare să aducă această jertfă, şi astăzi, când volumul de însemnări maramureşene e gata, toată lumea care se interesează de limbă ca şi de trecutul nostru trebuie să-i mulţumească”.

Revenind la perioada celor patru ani de după Academie, trebuie să subliniem faptul că, în această perioadă, Ion Bârlea l-a ajutat pe tatăl său la construcţia bisericii de piatră din Berbeşti. El a condus efectiv administrarea lucrărilor asistând personal la punerea Crucii din vârful bisericii veghind pentru ca aceasta să fie bine aşezată.

Tot în aceşti patru ani a cules folclor maramureşean. Culegerea sa proprie de balade, colinde, bocete, descântece, farmece şi desfaceri a fost publicată în anul 1924, în două volume, editate de Casa Şcolilor. A fost apreciată de specialiştii timpului, fapt pentru care autorul a fost premiat de Academia Română cu premiul „Năsturel”. Publicarea acestor volume s-a efectuat cu sprijinul marelui om de cultură şi folclorist G. T. Kirileanu din Piatra Neamţ. Primul volum a fost intitulat: „Balade, colinde şi bocete din Maramureş" (conţine 51 de balade istorice şi voiniceşti, 33 colinde şi 10 bocete), iar al doilea „Cântece poporane din Maramureş, descântece, vrăji, farmece şi desfaceri” (conţine 267 cântece de dragoste, 212 cântece de jale şi supărare, 49 cântece cătăneşti sau ostăşeşti, 179 cântece diverse, luătoare în râs, cântece de beţie, cântece la nunţi etc., strigături, 326 chiuituri sau ţipături, 64 descântece, vrăji, farmece, desfaceri). Autorul a avut bucuria să-şi vadă retipărită cartea în 1968 când, cu toate că depăşise de mult vârsta de 80 de ani, a colaborat cu plăcere la pregătirea acestei ediţii.

Ion Bârlea s-a căsătorit la 18 februarie 1909, cu Elena Vlad, născută la 15 decembrie 1889, fiica preotului Ioan Vlad, paroh în Botiza, judeţul Maramureş, şi a Amaliei Ghiban.

Din această căsătorie s-au născut nouă copii, din care azi nu mai trăieşte niciunul. Aceştia au fost:

1) Flaviu Bârlea, născut la Ieud la 6 decembrie 1909, inginer, căsătorit cu Elisaveta Iacobovici, fără copii;

2) Mircea Bârlea, născut la Călineşti, judeţul Maramureş, la 23 iulie 1918, căsătorit cu Olivia Onac din Aiud, având din această căsătorie trei copii. S-a stins din viaţă la 5 august 1973, în Târgu Mureş, la vârsta de 55 de ani. Mircea a fost ofiţer activ în războiul antifascist şi a fost decorat cu „Steaua României”, cls. a V-a, pentru fapte de eroism.

3) Elena (Ileana), născută la Sighetu Marmaţiei, la 24 martie 1923, profesoară de gimnastică medicală, divorţată.

4) Tiberiu Bârlea, născut la Ieud, 8 septembrie 1913, şef de lucrări stomatologice în Bucureşti, căsătorit, dar fără copii, mort în timpul bombardamentului din anul 1944.

5) Livia Bârlea, născută la Călineşti, judeţul Maramureş, la 21 ianuarie 1917, chimistă, căsătorită cu Eracle Miliţescu, director tehnic la Institutul de Proiectări de Mine. Livia Bârlea a decedat la 9 februarie 1966 şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox. Din această căsătorie au rezultat doi copii.

Ion Bârlea a mai avut un băiat şi o fetiţă care i-au murit la Ieud, una la Berbeşti şi o alta la Sighet.

După căsătorie, în luna aprilie 1909, a fost hirotonit cu ordinul preoţesc de episcopul dr. Ioan Sabou de Gherla şi a fost numit preot adjunct la parohia Ieud unde a slujit până în anul 1913. Acolo a locuit într-o casă modestă cu două camere, zidită din materialul lemnos rămas din clădirile fostei mănăstiri din Ieud, care a fost demolată la porunca împărătească de la Viena. În această locuinţă a primit vizita lui G.T. Kirileanu şi a lui G. Vâlsan, profesor universitar la catedra de geografie a Universităţii din Cluj. Din acel moment a legat o strânsă prietenie cu Kirileanu.

Anii petrecuţi la Ieud au reprezentat pentru Ion Bârlea, aşa cum bine o precizează chiar el, „cei mai curajoşi ani ai vieţii mele.

Sentimentul naţional român şi dragostea faţă de plugarul român s-au manifestat în mod natural în gradul cel mai desăvârşit. Luptele ce am purtat, atât cu stăpânirea maghiară cât şi cu elementele maghiarizate nu le voi uita niciodată. Populaţia română, ţărănimea m-a secundat şi mi-a dat tot sprijinul ca să înving toate persecuţiile şi piedicile ce mi s-au pus în cale pentru deşteptarea poporului.

În toate duminicile şi sărbătorile religioase am ţinut cuvântări-predici atât în biserica din deal, cât şi în biserica din şes”.

În aceşti cinci ani, a trimis nenumăraţi copii ca să se pregătească pentru diferite meserii, în centrele româneşti. De asemenea, cu ajutorul lui Nicolae Iorga, a înfiinţat în comuna Ieud prima bibliotecă românească pentru ţărănimea din această localitate.

Şi-a ajutat enoriaşii nu numai în chestiuni culturale şi spirituale, dar şi în gospodăriile lor comunale. A intervenit chiar şi în chestiunea composesoratului, ceea ce a provocat ura şi persecuţia autorităţilor locale, regionale şi nu în ultimul rând, al celor guvernamentale. Astfel, prim-pretorul de atunci a reuşit să-l convingă pe prefectul judeţului să raporteze guvernului că preotul este un element discordant. Rezultatul s-a concretizat în retragerea ajutorului de stat, care se dădea în mod special preoţilor maramureşeni, ca un fel de pretext pentru a face din ei nişte patrioţi, gata să-i servească pe guvernanţi.

S-a încercat atunci înlăturarea lui din sat, însă a fost ajutat de protopopul din Dragomireşti, Emil Bran, care a şantajat autorităţile cu abdicarea tuturor preoţilor din parohiile lor şi, ca urmare, preotul a fost lăsat în serviciu mai departe.

Pe acest fond, după cinci ani de activitate culturală intensă, a fost transferat, în anul 1913, la parohia Călineşti, situată pe Valea Cosăului. Aici, i-a condus pe enoriaşii săi aproape şapte ani, timp în care a încercat să-i aducă pe calea cea bună şi să-i dezveţe de unele atitudini imorale. Totodată, i-a ajutat şi în chestiuni personale.

A reparat casa parohială şi edificiile ce aparţineau acesteia şi a plantat sute de pomi fructiferi pe terenurile cimitirelor şi pe alte suprafeţe, care la timpul lor au adus un venit frumos celor ce i-au urmat.

După un an de activitate spirituală, a început primul război mondial. Acesta a adus multă supărare bătrânilor şi femeilor ce şi-au pierdut soţii pe fronturile războiului austro-ungar, rămânând fără nici un sprijin. Singura consolare pentru ei a reprezentat-o rugăciunile şi poveţele preotului.

În luna decembrie a anului 1918, din cauza unor probleme medicale, n-a putut participa alături de tatăl şi fratele său, protopopul Petru Bârlea şi dr. Gheorghe Bârlea, la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

În schimb, a întâmpinat armata română, Regimentul 14 Roşiori, care a intrat în Maramureş pentru a elibera judeţul de armata ucraineană invadatoare.

Perioada petrecută la Călineşti este amintită în aceeaşi corespondenţă purtată cu părintele din Berbeşti. Şi-l aminteşte cu drag pe diacul Borodi Vasile, zis Holdiş, de la care a împrumutat tratate teologice scrise de fostul mitropolit al Blajului, dr. Vasile Suciu. Îl descrie ca fiind un ţăran foarte deştept care a citit mult, întrecându-i pe mulţi intelectuali.

Pe vremea cutreierării satelor maramureşene, Ion Bârlea a avut şansa să fie o călăuză apreciată a trei mari personalităţi.

Prima dintre ele a fost marele savant Nicolae Iorga. L-a condus prin toate satele maramureşene, inclusiv în satul său natal Berbeşti, unde l-a cunoscut pe protopopul Bârlea şi familia acestuia. Ion Bârlea a menţinut toată viaţa legătura cu marele profesor, participând de mai multe ori la cursurile acestuia de la Vălenii de Munte.

Cel de-al doilea musafir al Maramureşului voievodal, călăuzit de loan Bârlea, a fost muzicianul şi compozitorul Béla Bartok, un priceput colecţionar al muzicii populare româneşti. Marele muzician maghiar a purtat şi corespondenţă, în limba română, cu Ion Bârlea, în special pentru a-şi aprofunda mai bine limba noastră. Trebuie să specificăm faptul că în zona Bihor, Béla Bartok a fost călăuzit în munca de culegere a cântecelor populare româneşti de către loan Buşiţia, profesorul chemat să predea la nou înfiinţatul Institut Preparandial din Sighet. Folclorul muzical cules de Béla Bartok în Maramureş a fost publicat la Munchen în anul 1923, cu titlul Volksmusik der Rumänen von Maramureş, von Béla Bartók. Mit einer Bildtafel, 1923. Drei Masken Verlag-München.

Al treilea oaspete al lui Ion Bârlea în Maramureş a fost compozitorul Tiberiu Brediceanu, care, de asemenea s-a ocupat de culegerea şi studiul muzicii populare româneşti. Lucrarea lui Tiberiu Brediceanu s-a publicat după o aşteptare lungă de 46 de ani.

(Va urma)

AUTOR: dr. Batin Laurentiu


Share
Ultima actualizare Vineri, 09 Ianuarie 2015 18:23
 

Sustine Sighet-Online.ro

Amount: 


Banner
Banner
Banner
DICTIONAR ONLINE:

Curs valutar


Horoscop


Vremea


Un mic zâmbet


.
.
.

©Copyright 2008 - 2013 Sighet-Online.ro    Termeni si conditii  |  Sitemap  |  RSS  |  Despre noi  |  Contact