|
Se petrec, periodic, lucruri remarcabile, în evoluţia şi derularea istoriei fiecărui popor.
Şi naţiunile probabil parcurg toate etapele din ciclul de viaţă clasic ce poate fi adoptat şi adaptat simbolic pentru orice lucru, produs.
Există “aşteptare” - lansare, creştere, maturitate şi implicit... declin. Orice fenomen, relaţie, obiect etc se supune – în linii generale - acestei legi. Pare o lege simplă, prea uşor de înţeles şi chiar... virală.
La fel şi viaţa, sentimentele şi speranţele noastre, sunt ancorate în legi, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, care încearcă să expliciteze itinerariul tuturor “fenomenelor” ce se petrec în interiorul universului individual sau comun.
În ultimii ani, fără niciun gând strategic, am încercat să ofer, prin interviurile pe care le-am luat sighetenilor plecaţi aiurea, în lumea largă, crâmpeie din poveştile de succes ale concetăţenilor mei. Sunt oameni valoroşi, oameni speciali, ce au parcurs acele etape distincte, mai mult sau mai puţin comparabile, de nesiguranţă - aşteptare, creştere, maturizare, uneori disperare – declin şi reluarea ciclului din nou şi din nou în zone, ţări, locaţii distincte... Sunt ai noştri, pe care îi iubim, îi invidiem sau îi compătimim, îi revedem cu plăcere şi îi căutăm uneori, când necazurile sau durerile o cer.
Zilele trecute, un prieten plecat de aici pe alte meleaguri a decis să revină acasă. Mi-a spus că acolo, în “diaspora”, unde a petrecut mulţi ani, a fost nemaipomenit, a avut alte standarde de viaţă, net superioare evident, alt gen de succes, alt mod de a gândi şi acţiona. Dar, schimbarea recentă prin vot i-a anulat dezamăgirile vis a vis de ţară, de cei rămaşi – blazaţi de – acasă, i-a revigorat speranţa. Prietenul meu a revenit la Sighet cu dorinţa sa reîncerce – în contextul optimismului schimbării în bine ce a emanat din “lovitura” tinerilor şi-a diasporei – o nouă luptă aici, pentru binele lui şi-al familiei, dar, de ce nu, şi pentru binele comunităţii (concept încă destul de vag pentru majoritatea românilor).
Amplitudinea aşteptărilor şi speranţelor este mai largă şi mai mare ca niciodată, terenul pregătit pentru adevărata schimbare şi creştere fiind fertil şi dornic de... roade.
Revenind la prietenii, cunoştinţele din diaspora, am primit întotdeauna de la ei îndemnuri – pe care vi le-am comunicat - pentru schimbarea atitudinii, pentru asumarea cu responsabilitate a schimbării, pentru implicare, pentru “opoziţie” constructivă, pentru asumarea democraţiei. În toate interviurile celor de-afară am remarcat sugestiile pentru atitudine şi reacţie civică curajoasă, fermă. Ştiu şi eu, ştiţi şi voi că esenţa evoluţiei este continua schimbare, “saltul” calitativ pe care-l sugerează şi în care cred toţi, dar pe care nimeni nu-l demarează din proprie iniţiativă. Schimbarea şi implementarea oricărui gen de noutate implică desigur efort dar şi inteligenţă şi curaj, imaginaţie şi forţă psihică, dorinţa şi... credinţa în sensul pe care ţi l-ai ales în viaţă.
Încrederea uriaşă, neverosimil de mare în acest moment, în noul preşedinte ales şi cu votul diasporei (amplificat simbolic în ţară), poate genera prin presiunea declanşată revirimentul mult-aşteptat sau (şi ar fi păcat) definitivul abandon al parcursului pe drumul nostru ascendent, al acestei comunităţi importante de la marginea de est a Uniunii Europene.
Diaspora românească, între 3 şi 4 milioane de cetăţeni după informaţiile statistice pe care le cunoaştem, este formată şi din acei “căpşunari” priviţi cu dispreţ atât de străini cât şi de unii dintre noi, care au alimentat mulţi ani cu valută cash-ul ţării, dar mai ales din intelectualii care au acces spectaculos în structurile tehnocrate ale democraţiilor din Italia, Spania, Franta, Germania, Anglia, SUA, Norvegia, etc. Diaspora, (auto)exilată de condiţiile economico – sociale precare pe care le-a oferit România tuturor cetăţenilor ei, ce a făcut parte dintr-o “altă” ţară, va avea sper, în sfârşit, un cuvânt pertinent de spus pentru evoluţia ţării.
Luând în discuţie doar micuţa comunitate sigheteană realizată peste hotare, vom identifica fără mari eforturi, specialişti IT, manageri, profesori, medici, economişti, scriitori, ce pot oricând oferi know-how-ul gratuit, pe care nu cu foarte mulţi ani în urmă l-am cumpărat pe bani grei, pot investi, pot face lobby pentru România şi mai ales pot să ne asigure necesara conexiune cu fluxul informaţional şi economic al marilor economii. Comunitatea sigheteană din diaspora este multiplicată de mii de ori la nivelul întregii ţări cu reprezentanţi valoroşi ai “exilului” care, dacă vor simţi că li se va lua în considerare mesajul, vor reveni fizic şi/sau moral, alături de noi.
Este un moment unic azi, când moralitatea, normalitatea şi echilibrul unui altfel de preşedinte, pot aduce schimbarea nu numai în comportamentul clasei politice ci schimbarea in integrum a clasei politice. Ne-am săturat de şmecherii, de reţeaua profitorilor politici, de incompetenţa şi ignoranţa conducătorilor propulsaţi pe criterii de clan, ne-am săturat de o clasa politică ridicată de aproape 25 de ani din creuzetul securisto-revoluţionar pe un val de încredere oarbă în democraţie. Democraţia are legi, are reguli, are principii, implică prezumţia de succes şi nevinovăţie, dar nu exclude pedeapsa drastică, iremediabilă, capitală, pentru cei care şi-au bătut joc de noi şi de încrederea “în alb” pe care le-am acordat-o. Generaţia fără culoare ideologică a conducătorilor actuali ai tranziţiei – baroni–agramaţi, politicieni perverşi, manageri de carton, doctori – specialişti în furt, fraudă şi nonvaloare, căpuşele de serviciu - trebuie să se retragă şi să cedeze locul adevăratelor elite de-aici şi din diaspora, ce au crescut prin propriile eforturi, au performat fără sprijin subversiv şi s-au capitalizat, spiritual şi financiar, doar prin muncă şi inteligenţă.
România are valori, valorile sunt pregătite şi pot fi găsite şi-n diaspora; avem două ţări paralele, aici şi-afară, a sosit momentul pentru joncţiune şi interacţiune, pentru acţiune comună, pentru selecţia meritocratică a “conducătorilor”. A sosit momentul schimbării - democratice - de generaţie politică, a celor care gestionează evoluţia socio-economică a tuturor comunităţilor ţării, a schimbării masive a structurilor instituţionale decizionale (împânzite de neprofesionişti), a membrilor Consiliilor locale şi judetene, e nevoie de altfel de oameni, nepătaţi, onorabili şi neduplicitari. Diaspora a găsit nişa de-a pătrunde în conştiinţa ţării, diaspora este deja foarte puternică şi poate oferi un sprijin la purificarea democratică a societăţii româneşti.
Noi, noul preşedinte, noua alianţă a celor “două” ţări, cei care am văzut că se poate şi fără ei, politicienii corupţi, putem aduce, în sfârşit, schimbarea profundă, durabilă, a României. Este o oprtunitate pe care n-o putem pierde, “majoritatea tăcută” îşi poate decide, bine informată, viitorul: traseul spre progres.
Preşedintele va da – sperăm - tonul schimbării! Dacă şi de data aceasta vom fi dezamăgiţi, ne vom pierde definitiv încrederea şi-n această instituţie... Şi-ar mai rămâne doar o singură soluţie?!...
AUTOR: Ion Mariş
www.sighet-online.ro
|
