 Peste câteva zile vom trimite pe altcineva să locuiască şi să muncească la Cotroceni. Ştim ce vrem de la el. Ştiu şi comentatorii televiziunilor sau ai ziarelor electronice. Îi vom trasa fel de fel de sarcini pe care nimeni altcineva nu le-ar putea îndeplini. Doar el şi numai el.
Preşedintelui cel nou i se cer multe…Să intervină în eventualul conflict (doar guraliv, se înţelege, că de unul militar nu se pune problema…) între Rusia şi Moldova. Să eradicheze corupţia, să înfiinţeze locuri de muncă în România, să avem stabilitate economică şi drum lin spre euro.
Marile probleme care trebuie puse în agenda preşedintelui sunt multe. Prea multe pentru un singur om. Prea multe pentru unul-două mandate, după cum ne-am convins deja…
Când va ocupa fotoliul nr.1 al ţării, viitorul preşedinte va avea sprijinul nostru. Îi vom arăta cum să medieze eficient între statele lumii posibil doritoare de conflicte, cum să lupte contra baronilor locali şi chiar internaţionali, că doar preşedintele poate orice…Îl vom ajuta să …ne ajute să ne integrăm în Eurolume, să construiască (treaba lui cum şi cu ce bani!) fabrici şi uzine pentru poporul său dar, într-un acces de maximă ospitalitate care ne caracterizează dintotdeauna, vom ţine uşile larg deschise americanilor, germanilor, japonezilor, sud-coreenilor şi tuturor celor din lumea cea mare care doresc să lucreze într-o ţară prosperă şi să câştige un ban cinstit şi îndestulător.
Viitorul preşedinte va fi imaginea fidelă a societăţii din care s-a înălţat, precum zeiţa Afrodita din spuma mării. Potrivit uneia dintre legende, zeiţa iubirii şi a frumuseţii s-a născut dintr-o scoică.
Acum scoica care îl protejează de toate relele Pământului pe viitorul nostru preşedinte este închisă. Duminică noaptea îi va veni sorocul să se deschidă. Atunci vom vedea ce perlă ne-a pregătit. Sau nu ne-a pregătit nimic…În fond, sunt destule scoici frumoase la exterior şi seci pe dinăuntru…Pictura lui Botticelli („Primăvara”) mă face să mă gândesc la hainele cele noi ale preşedintelui şi la o poveste care se potriveşte prea bine situaţiei: „hainele cele noi ale împăratului”.
Ce-ar fi dacă nu ne-am imagina atâtea despre preşedinte şi am face o cercetare mai amănunţită în interiorul propriilor noastre persoane? Ce-ar fi dacă n-am aştepta ca altul să ne scoată din spuma neajunsurilor şi frustrărilor pentru care întotdeauna alţii sunt de vină? Ce-ar fi dacă n-am mai crede că doar alţii ne pot scoate din scoica nepăsării în care dormim delăsători şi neştiutori?...
|
