„Spaţiul verde public este o parte esenţială a moştenirii urbane, un element puternic în înfăţişarea arhitecturală şi estetică a oraşului, joacă un rol educaţional important, este semnificativ din punct de vedere ecologic, este important pentru interacţiunea socială, vine în sprijinul dezvoltării comunităţii şi este încurajator pentru obiective şi activităţi economice. Ajută la reducerea tensiunii inerente şi a conflictului din zonele deprivate ale arealelor urbane; are un rol important în oferta de facilităţi pentru nevoile recreaţionale şi de petrecere a timpului liber a comunităţii şi are o valoare majoră în îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, ajută la renaşterea economică a oraşelor, nu numai prin crearea de locuri de muncă, dar şi printr-o creştere a atractivităţii oraşului, ca un loc pentru investiţii, afaceri şi areale rezidenţiale căutate” (Recomandarea Consiliului Europei No. R (86)11 din 1986).

Este Sighetul un „oraș verde”? Absolut deloc! În municipiu există de fapt doar două parcuri modeste: Grădina Morii, întins pe 4,18 ha şi abandonatul Parc Dendrologic, de 5,37 ha, la care se adaugă scuarurile din centrul și cartierele oraşului, în suprafaţă de 23,61 ha. Deci, pentru fiecare locuitor al Sighetului există 8,81 mp spaţii verzi, de peste trei ori mai puţin decât norma europeană sau de şase ori sub recomandările OMS! Până şi Bucureştiul, locul cu cele mai asediate parcuri din România, are 9,67 mp spaţii verzi pentru fiecare locuitor. Pentru a rezolva problema, pe hârtie, conform noului Plan Urbanistic General aprobat în luna decembrie 2013, Sighetul a ajuns să aibă 172,58 ha spaţii verzi, deci de cinci ori mai mult ca înainte, fără să se planteze un singur copac! Au fost categorisite ca spaţii verzi zona de protecţie a Izei şi Tisei (peste 40 ha), cimitirele (aproape 14 ha), Muzeul Satului, dealul Solovan şi o parte din zona Agriş! Astfel, teoretic, Sighetul Marmaţiei a devenit campion al României, cu 45,85 mp spaţii verzi pe locuitor!

Este Sighetul un oraș poluat? Cu certitudine! Și încă grav poluat, chiar dacă facem referire numai la calitatea aerului, lăsând la o parte pânza freatică contaminată cu nitriți și nitrați ori imensele acoperișuri de azbociment prăfos, cunoscut material cancerigen. Factorii naturali - lipsa vânturilor și a curenților de aer viguroși, fac ca emisiile nocive să stagneze la nivelul solului cu lunile, mai ales iarna, când deasupra orașului planează un veritabil smog. Poluatorii principali sunt cele cca 10 mii de autovehicule existente în municipiu, cele cca 10 mii de coșuri de fum care emit șase luni pe an cantități imense de fum, gaze, pulberi și cenuși fine provenite de la arderea lemnului, dar și cei 120 km de străzi pietruiți necorespunzător sau acoperiți cu pământ, care prăfuiesc masiv majoritatea zonelor rezidențiale.
           
Care este pericolul? Vorbim despre o multitudine de afecțiuni, începând cu cancerul bronho-pulmonar, bronșita cronică și tot mai frecventul astm bronșitic, care afectează mai ales copiii mici. Este cunoscut faptul că România se află pe un nedorit loc trei în topul mondial al deceselor cauzate de poluarea atmosferică (conform unui studiu ONU din 2011).
Din nefericire, Legea parcurilor (24/2007) a fost modificată pe 16 octombrie a.c., în sensul că spațiile verzi înscrise în cartea funciară în categoria curți - construcții, nu pot fi inventariate sau declarate ca spații verzi în sensul legii decât după expropiere! Astfel, s-a dat liber (cu sprijinul mafiei imobiliare transpartinice) la betonarea parcurilor și mai ales a spațiilor verzi dintre blocuri.
Dezastrul vine la doar câteva săptămâni după ce Comisia Europeană a lansat procedura de infringement împotriva României deoarece țara noastră nu își protejează cetățenii de poluarea cu particule fine (mai ales praf și pulberi în suspensie provocate de către industrie și coșurile de fum), cerându-ne să luăm măsuri urgente, mai ales prin creșterea și protejarea suplimentară a parcurilor!
                
Care sunt avantajele spațiilor verzi?

Arborii controlează poluarea acționând ca adevărate filtre fizice, chimice și bacteriologice. Un hectar de copaci adulți produce necesarul de oxigen (10 tone) pentru cca. 45 de oameni. Copacii urbani interceptează particulele de praf, provocând căderea acestora la sol și absorb prin intermediul frunzelor, gazele poluante. Arborii rețin și mari cantități de polen și spori, contribuind la eliminarea alergiilor specifice. Un singur arțar matur (cu diametrul de 30 cm), poate neutraliza într-un an 60 mg de cadmiu, 140 mg crom, 820 mg nichel și 5.200 mg de plumb din aerul inconjurător, în afară de praf, dioxid de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon și alte substanțe nocive. O peluză de iarbă (nu din dale de beton, cum este moda mai nou!) reţine de 3–6 ori mai mult praf decât o suprafaţă nudă, iar un arbore matur reţine de 10 ori mai multe impurităţi decât o peluză cu suprafața identică.  
Fiecare bandă din arbori maturi lată de 33 m reduce zgomotul ambiental cu 7 decibeli, prin reflexia și absorbția energiei sonore (spre comparație, pereții clădirilor moderne scad nivelul sonor cu 15 decibeli).
Spaţiile verzi bine întreţinute joacă un rol semnificativ în promovarea sănătăţii populaţiei urbane. Acestea oferă oportunităţi prin care încurajează un stil de viaţă mai activ, prin plimbări, alergare, exerciţii fizice, ciclism etc., oferind citadinilor locuri liniştite pentru relaxare şi reducere a stresului, pentru evadarea din mediul construit şi din trafic. În cazul persoanelor lipsite de venituri sau de timp, parcul rămâne soluţia cea mai la îndemână pentru activităţi recreaţionale. De asemenea, spaţiile verzi pot constitui locuri de joacă pentru copii, contribuind la dezvoltarea fizică, mentală şi socială a acestora.
Impactul pozitiv al parcurilor se extinde şi în sfera activării vieţii economice a oraşelor. Un mediu plăcut ajută întotdeauna la crearea unei imagini favorabile asupra centrelor urbane şi, prin aceasta, poate spori atractivitatea pentru investiţii şi turism. Mai mult, prezenţa spaţiului verde, prin aspectele benefice pe care le oferă locuitorilor (estetice, de sănătate etc.), determină creşterea în valoare a zonelor urbane şi, implicit, a valorii proprietăţilor localizate în vecinătatea lor (vezi Grădina Morii din Sighet sau Valea Roșie din Baia Mare). Existenţa spaţiilor verzi contribuie, de asemenea, la creşterea calităţii locuirii, cetățenii acordând o valoare înaltă zonelor în care se află spaţii verzi sănătoase.

Ce s-ar putea face?
            
Pentru cunoașterea și protejarea spațiilor verzi din Sighet, propunem realizarea Registrului Arborilor, cum au făcut-o deja multe orașe precum Cluj, București sau Oradea (vezi Legea nr. 24/2007, art. 17 (2): Registrul local al spațiilor verzi este un sistem informațional care cuprinde datele tehnice ale tuturor spațiilor verzi, conform indicilor de calitate și cantitate.).
Trebuie să știm ce avem și apoi, de ce nu, putem să adoptăm cei mai frumoși copaci.

Așa vom determina, poate, evitarea tăierii unor arbori complet sănătoși – precum au fost cei de pe str. M. Eminescu (recent acolo a fost tăiat un arbore de 180 ani, ciotul fiind recuperat de Muzeul Maramureșului), Grădina Morii, Parcul Central, zona Pompieri, Școala „dr. Ioan Mihalyi de Apșa”, CN „Dragoș Vodă” etc. Sau mutilarea gravă a unor arbori, cum ar fi salcâmii și teii din zona centrală („toaletați” an de an), ori copacii seculari de la Spitalul Municipal, transformați în niște simple cioate vii, dar diforme, deși Legea spațiilor verzi spune la art. 12 (5): În cazul arborilor ornamentali (tei, salcâm, castan, arţar, mesteacăn, stejar) plantaţi pe spaţiile verzi din domeniul public, precum şi al celor plantaţi în aliniamente în lungul bulevardelor şi străzilor, pe terenurile din zonele urbane şi rurale, este interzisă intervenţia cu tăieri în coroana acestora, cu excepţia lucrărilor de eliminare a ramurilor uscate sau a celor care afectează siguranţa traficului pietonal şi rutier, a imobilelor aflate în apropiere, precum şi a celor de pe traseul reţelelor aeriene.


Vom încerca împiedicarea tăierii castanilor din Parcul Central și a frasinilor și a castanilor seculari de pe aleea și din părculețul din spatele Pieței de Alimente (str. V. Alecsandri colț cu M. Viteazu), cărora li s-a pus gând rău!
Nu mai dorim momente ca tăierea frasinului de la Biserica ucraineană, bătrân de cca 130 de ani și cu o suprafață a coroanei de cca 1500 mp, aflat într-o formă suficient de bună de sănătate (partea putrezită îi permitea să mai trăiască în siguranță încă mulți ani), veritabilă instalație de aer condiționat ultracentrală, care a fost sacrificat recent.


În vederea realizării Registrului Arborilor ar trebui:

 -   măsurat diametrul fiecărui copac cu diametrul mai mare de 25 cm la înălțimea de 50 cm de la sol (deci cu o circumferință de minim 80 cm, măsurabilă cu o simplă sfoară);
-    determinată specia din care face parte (fiecare echipă de voluntari trebuie să includă un cunoscător al soiurilor);
 -   identificat amplasamentul precis (cu ajutorul GPS);
  -  realizată o fotografie.

Toate datele urmează a fi apoi introduse într-o bază de date pe internet. Inițial ne vom ocupa de arborii de pe domeniul public central, apoi de pe cel periferic, iar ulterior din domeniul privat, acolo unde accesul este posibil și există arbori valoroși (cum ar fi cimitirele).


Nu în ultimul rând, recomandăm insistent Serviciului „Urbana” achiziționarea urgentă a unui burghiu Pressler, care servește în țările civilizate la măsurarea vârstei și a sănătății arborilor prin găurirea și extragerea unui eșantion subțire, înlocuind astfel drujba! Acesta costă 560 de dolari la lungimea de 70 cm, fiind suficient pentru arborii groși de maxim 1,5 m.


Toate acestea (probabil gândite sau aplicate într-un altfel de mod, drept pentru care îi rugăm pe toți cei interesați să vină cu propuneri și sugestii) trebuie realizate urgent, pentru că asediul asupra spațiilor verzi este agresiv și continuu, deși acestea aparțin, din punct de vedere moral, întregii comunități și trebuie protejate și lăsate moștenire generațiilor viitoare.

SURSA: PRIETENII ARBORILOR SIGHETUL MARMATIEI